Parlamentul European ar putea să ridice ștacheta țintei de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030: Comisia de mediu a Legislativului european a aprobat joi o reducere cu 60% față de nivelul înregistrat în 1990.
Ținta propusă inițial era de 40%, iar Comisia Europeană insistă în prezent pentru 50-55% până în 2030.
Acordul politic pe acestă temă între instituțiile europene va fi foarte greu de obținut, arată o analiză Politico.
Proiectul „Legii Climei” prevede ca prin reducerea emisiilor de gaze de seră să se ajungă la neutralitatea climatică (să se absoarbă cât se emite) până în 2050.
Negocieri dure în Parlament
Noua țintă este considerată foarte ambițioasă, nu numai de sceptici ci și de susținătorii restricțiilor de mediu.
Chiar și în Comisia de mediu, majoritatea a fost fragilă, iar alte comisii parlementare nici nu și-au propus să ajungă la fel de departe. Comisiile pentru industrie și energie, respectiv pentru transporturi s-au oprit la 55%. Orice decizie ar lua Parlamentul trebuie mediată cu Consiliul UE, mai exact cu statele membre.
Țările central – europene ca Polonia și România, dependente de cărbune, invocă marile costuri ale tranziției, în timp ce țările nordice și occidentale au format o alianță care susține ținta de 55%.
Ministrul german al Mediului, Svenja Schulze, consideră că „există argumente bune pentru ținta ambițioasă de 55%”, căci ținta actuală (40%) „nu este suficientă”.
„Dincolo de cifre, trebuie să dovedim că putem pune în aplicare (măsurile), că economia noastră le poate susține”, spune europarlamentarul Dacian Cioloș, șeful gurpului Renew Europe, citat de AFP. Renew Europe este un susținător al politicii favorabile mediului.
Forța scepticismului și temerile economice
Grupul Popular European (PPE, centru dreapta), cea mai mare forță politică din Parlamentul European, își bazează scepticismul privind creșterea țintei pe implicațiile economice.
„În cazul în care Comisia propune o reducere de 55% de CO2 până în 2030, va conta foarte mult cum vom ajunge acolo. Dorim economie de piață și cât mai puține reguli cu putință”, a spus Peter Liese, coordonatorul politiciii de mediu al PPE.
(Citiți și: „Proiectul noii Legi Climatice europene – prezentat de Ursula von der Leyen. Cinci puncte dificile în negocierile care urmează la Bruxelles”)
Grupul Conservatorilor și cel al Reformiștilor au respins, de asemenea, ideea unor ținte mai înalte, avertizând privind „efectele paralizante” pe care le-ar putea avea asupra afacerilor și comunităților deja afectate de pandemie.
Acestă poziție este un ecou al celei adoptate de țările Grupului Vișegrad 4 (Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria), la care s-au raliat România și Bulgaria, cerând șefului Green Deal, Frans Timmermans, să precizeze care sunt costurile reale sociale și economice ale unor ținte de reducee ridicate, amintește Politico.
Țintele mai înalte cer schimbări legislative mai dificile
Chiar și creșterea țintei de reducere a emisiilor până la 55% față de 1990 reclamă schimbări majore în legislația europeană de mediu actuală:
- extinderea ariei de restricții de mediu la sectoare preum transportul aerian și cel naval, care au evitat cu succes încluderea lor, până acum;
- înăsprirea sistemului de tranzacționare a emisiilor (ETS, prin certificate verzi) și extinderea acestuia la transporturi inclusiv cel naval;
- actualizarea țintelor de eficiență energetică și a politicilor, de la industrie până la economia circulară;
Germania este favorabilă extiderii sistemului ETS, dar Comisia este sceptică și ideea întâmpină o opziție importantă în Parlament.
Cât despre marile investiții necesare, analiștii consideră că este nevoie de mai mult de 30% din Bugetul UE, cât au stabilit liderii țărilor membre în iulie.
Peste toate aceste subiecte de dezbatere planează aprecierilor activiștilor de mediu care spun că nici măcar reducerea cu 60% a emisiilor de gaze nu ar fi de ajuns pentru a stăvili încălzirea globală.
Europarlementarii care au propus o țintă de 65% nu au obținut sprijinul politic necesar, chiar dacă au argumentat că doar așa s-ar putea atinge obiectivul Acordul de la Paris de limitare a încălzirii globale la nu mai mult de 1,5 grade celsius.
