Comisia Europeană a prezentat miercuri proiectul Legii Climatice, care ar urma să transforme în obligație legală angajamentul de a reduce la zero, până în 2050, emisiile de gaze cu efect de seră din Europa.
Proiectul de lege, care va trebui adoptat prin negociere cu Parlamentul European și cu statele membre, evită în actuala sa formă să atingă chestiunea cea mai dezbătură politic: stabilirea unei ținte intermediare, pentru 2030, mult mai ambițioasă decât cea prezentată la momentul anunțării Pactului Ecologic european.
Proiectul prezintă doar termenul-limită (septembrie 2020) până la care trebuie finalizate analiza de impact a unei potențiale creșteri a țintei asumate pentru 2030, de la 40% la 55%, și planul în baza căruia se poate atinge o țintă mai înaltă.
Actul legislativ privind clima stabilește și calea de urmat pentru îndeplinirea obiectivului pentru 2050, care consacră puteri sporite de decizie Bruxelles-ului:
- Până în iunie 2021, Comisia va reexamina și, după caz, va propune revizuirea tuturor instrumentelor de politică relevante pentru a realiza reducerile suplimentare ale emisiilor pentru 2030.
- Pentru perioada 2030-2050, Comisia propune stabilirea unei traiectorii la nivelul UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a măsura progresele și a asigura previzibilitate pentru autoritățile publice, întreprinderi și cetățeni.
- Până în septembrie 2023 și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia va evalua coerența măsurilor UE și naționale cu obiectivul privind neutralitatea climatică și cu traiectoria pentru perioada 2030-2050.
- Comisia va fi autorizată să formuleze recomandări adresate statelor membre ale căror acțiuni nu sunt în concordanță cu obiectivul neutralității climatice, iar statele membre vor fi obligate să țină seama în mod corespunzător de aceste recomandări sau să explice motivele pentru care nu au făcut acest lucru. De asemenea, Comisia poate reexamina caracterul adecvat al traiectoriei și măsurile adoptate la nivelul Uniunii.
- În plus, statele membre vor trebui să elaboreze și să pună în aplicare strategii de adaptare pentru a consolida reziliența și a reduce vulnerabilitatea la efectele schimbărilor climatice.
Proiectul de lege poate fi consultat AICI-LINK.
Disputele care acompaniază Green Deal
Dorința liderilor UE de a atinge neutralitate climatică în 2050 este un obiectiv care vizează întreg continentul, nu un ”final de cursă” în care toți cei 27 de alergători trebuie să ajungă concomitent.
Polonia a refuzat să adere la Pactul ecologic afirmând că este interesată de combaterea schimbărilor climatice, dar nu în ritmul impus de UE, ci după un calendar propriu, care să nu îi afecteze economia care se bazează în majoritate pe energie produsă cu cărbune.
Și alte state (Austria, Danemarca, Finlanda sau Suedia) sunt nemulțumite de calendarul impus de Comisie, dar în sens contrar: acestea patru vor să atingă mult mai rapid obiectivul de neutralitate climatică.
Negocierile asupra proiectului de lege se anunță dificile cel puțin din perspectiva prevederilor post-2030, când Comisia Europeană ar putea impune Parlamentului și Consiliului schimbarea țintelor climatice, prevedere care nemulțumește, evident, statele membre și Parlamentul European.
O dispută majoră se poartă și asupra țintei intermediare pentru 2030. Reducerea emisiilor de carbon implică ample și rapide transformări economice, o serie de state membre – e vorba în primul rând de statele care dețin bazine carbonifere importante – temându-se că nu vor putea ține pasul cu ”revoluția climatică”, din punct de vedere financiar și social.
Disputa legată de dimensiunea Fondului pentru Tranziție Justă dar și cea legată de modul de repartizare al banilor care ar urma să intre în acest fond sunt două alte posibile obstacole greu de trecut în negocieri.
Urmărește-ne pe Google News
