Clasa politică, clientela şi “interesul naţional”

Romania este probabil una dintre cele mai oropsite tari din lume in ceea ce priveste ponoasele trase din cauza incompetentei si imbecilitatii clasei politice autohtone. Nu este o chestie de 10-20 de ani, ci de aproape 100 de ani. Cand Romania a fost condusa de oameni cu ceva sub scufita am reusit sa ne materializam conjuncturile prielnice si sa ne consolidam existenta. Cand l-am avut pe Ion I.C. Brătianu, am reusit sa semnam unul dintre cele mai importante tratate din istoria Romaniei (Tratatul de la Trianon), cand l-am avut pe Nicolae Ceausescu am reusit sa fim prima tara care si-a inapoiat inainte de termen datoria facuta la FMI si sa devenim primul popor infometat din Europa aproape un deceniu din cauza incompetentelor ţâfnoase ale unui cismar.

Cand am reusit in decembrie 1989 sa captam toata simpatia lumii si sa ne bucuram de un prestigiu international rar intalnit , a trebuit exact dupa cateva luni ca un Presedinte complet iresponsabil sa-i cheme pe mineri sa planteze panselute in Piata Universitatii si tot ce a fost castigat cu sange sa fie sters cu alt sange. Din nefericire, si de aceasta data, tot sangele acestui popor.

De atunci si pana acum asistam la aceleasi gafe ale clasei politice, care nu termina sa terorizeze acest popor. Cand vorbesc de clasa politica care ne terorizeaza nu uit pe nimeni, inclusiv pe gasca lui Boc (pe care eu cu mana mea i-am votat) care si ea guverneaza de parca ar fi primit firman de la Inalta Poarta. Nici macar pe Basescu nu-l pot uita pentru alegerile lui defectuoase de cadre, care au inclus pe cele doua stralucite doamne, Ritdzi si Anastase si pentru faptul ca nu i-a interzis stimatei lui progenituri sa faca umbra la Bruxelles.

Cel putin el a avut curajul sa-si asume problemele economice ale Romaniei si sa incerce sa le rezolve.

Nu exista nici o hotarare problematica si de multe ori pe langa lege, daca nu chiar o incalcare flagranta a legii, in care nu sunt invocate diverse bazaconii, majoritatea lor legate de asa numitul si invocatul “interes de stat”. Vrem sa foram aur cu cianuri poluante la Rosia Montana – interes de stat, nu suntem capabili sa privatizam eficient niste “monstrii economici” costisitori, nu reusim sa reducem aparatul birocratic ineficient… toate din cauza ca exista “ratiuni de stat” sau “interes national”, care obliga aceasta clasa politica sa se comporte ca o banda de fripturisti amarati.

Interesul national, pe limba diplomatilor “raison d’État”, este un argument invocat deseori de politicieni pentru a justifica actiuni “ante” sau “post”, depinde de circumstante. Dupa cum se stie nici un politician nu actioneaza in folosul propriu sau in folosul castei pe care o reprezinta, ci in “folosul poporului” pe care-l “slujeste”. De aici este clar ca toti politicienii actioneaza in slujba “interesului national”, in special lucrurile sunt clare cind este vorba de Romania zilelor noastre.

Sintagma interesului national a fost folosita pentru prima data de faimosul Niccolo Machiavelli si implementata in sensul cel mai pragamatic de alt personaj faimos, Cardinalul Richelieu, care cu un cinism absolut i-a sprijinit pe Protestanti in “Razboiul de 30 de ani,” impotriva coreligionarilor sai, cardinal catolic fiind, doar pentru ca asa a vazut el interesul national al Frantei in momentul respectiv. Cardinalul Richelieu sugera ca aceasta “ratiune de stat” sau “interes national” trebuie cautat la mijlocul dintre “dictatul constiintei si necesitatile stringente ale afacerilor statului”.

Timpul trece, interesele statelor se schimba, un singur lucru ramane in acelasi loc – popoarele, ale caror “interese nationale” sunt in discutie, raman neinformate suficient despre care ar fi interesele lor. Adevarat, lucrurile sunt atat de simple ca nici macar nu trebuie explicate. Este vorba de supravietuire statala, securitatea statului si a cetateanului, justitie, bunastare economica, onestitate politica. Explicatiile trebuiesc date despre mijloacele si costurile necesare pentru a atinge aceste tinte, de neatins complet in majoritatea statelor lumii.

Interesul national este o poveste despre oameni, despre un popor, despre un prezent si un viitor incert din cauza greselilor comise de politicieni care nu pot administra nici macar un bloc, rupti de realitate si plini de toate interesele in afara “Interesului national”. Cititi va rog editorialul publicat pe “Curs de Guvernare” – “Factura de stânga a guvernării de dreapta. Teoria bidoanelor: ale lui Vântu şi ale statului” si explicati-mi si mie unde naiba sunt interesele statului in magariile descrise.

Si daca totusi il veti intalni pe “Raison d’État” al Romaniei trimiteti-l la mine sa-l cunosc si eu!

Theophyle