Jurnalistul, poetul și scriitorul Ciprian Chirvasiu a murit

Scriitorul, poetul şi ziaristul Ciprian Chirvasiu, a murit vineri, la vârsta de 54 de ani.

A lucrat în aproape toate marile redacții din București. A fost, printre altele, editorialist la Adevărul, redactor sef -adjunct la “Saptamana  Financiara”, senior editor al saptamanalului “Eurolider”, șef al departamentului “Reportaj” la “Jurnalul  Național”, redactor șef-adjunct la “Evenimentul Zilei”, secretar general de redacție la “Ziarul Financiar”.

A luat Premiul pentru expresivitate jurnalistica al Clubului Român de Presă în anul 2003.

S-a născut la 25 ianuarie 1964 în localitatea Schitu Goleşti, județul Argeș, și a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Baia Mare, în 1987.

A debutat în poezie în anul 1996 cu volumul „Profesorul de limbă moartă”, Editura „Vinea”.

A publicat:

• „Ateliere în paragină – 24 de ore şi miezul nopţii cu Aurelian-Titu Dumitrescu”, Editura „Carte de suflet” 2002
• „Destine fără noi (interviuri)”, Editura „Badea” 2006.
• “Profesorul de limbă moartă”, poezii, 1996
• “Ateliere in paragina (24 de ore si miezul noptii cu Aurelian Titu Dumitrescu)”, 2002
• “Destine fara noi” – convorbiri cu Alexandru Paleologu, Neagu Djuvara, Mihai Sora, Johnny Raducanu, Marin Tarangul, Mihai Nenoiu, Vasile Blendea, 2006
• “Unirea in duh”, poeme, volum colectiv, scris alaturi de Aurelian Titu Dumitrescu, preot Niculae Constantin si preot Alexandru Razvan Morariu
• „Nimeni, nimic, niciodată„ – 2013.

În ultimii ani a fost membru al asociaţiei culturale Direcţia 9.

Ce scria într-un text din 2015 intitulat „Cine și cum suntem”:

Pe de altă parte, după 25 de ani de capitalism, nu reuşim nicum să scăpăm nici de obsesiile etatiste, nici de cultul tătucului protector.

În acest sens, halucinantă mi s-a părut a fi următoarea întâmplare: un tânăr bandit, traficant de „prafuri”, după ce este alergat de poliţie şi încătuşat în centrul Capitalei , zbiară cu spume în faţa camerelor de luat vederi că statul e vinovat, fiindcă a lăsat să pătrundă drogurile şi el a devenit dependent!

Statul trebuie să ne dea nouă carne-lapte-brânză-ouă, iar dacă nu-statul e vinovat!”!

Cred că, în situaţia actuală, ar trebui să ne hotărâm, rapid şi definitiv, ce vrem, cum şi cine suntem. Fiindcă în proximitate, nu războiul e cel care ne ameninţă, ci o ucigătoare disoluţie identitară!