Christine Lagarde a preluat oficial preşedinţia Băncii Centrale Europene (BCE), succedându-l pe italianul Mario Draghi, a anunţat vineri instituția financiară.
Christine Lagarde ”a fost numită de Consiliul European la 18 octombrie 2019 într-un mandat de opt ani”, anunţă un comunicat al BCE.
Prima femeie la preşedinţia institutului de la înfiinţarea acestuia, în 1998, ea a cunoscut o ascensiune profesională în ritmul unor crize, la conducerea Ministerului francez al Economiei (2007-2011), iar apoi la Fondul Monetar Internaţional (2011-2019).
Descrisă de către AFP drept ”o novice în poliici monetare”, Christine Lagarde preia mandatul în contextul în care BCE demarează la 1 noiembrie un nou program controversat de cumpărare de datorii de pe piaţă – „QE”, aprobat în septembrie de un Consiliu al Guvernatorilor foarte împărţit în această problemă.
BCE urmează să achiziţioneze obligaţiuni publice şi private în valoare de 20 de miliarde de euro, pentru a susţine economia lipsită de suflu şi o inflaţie lentă.
Sediul BCE este gol vineri, zi liberă de Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, însă manifestanţi urmau să se adune în faţa turnului de sticlă şi oţel la ora 12.00 GMT (15.00, ora României), la apelul mişcării Attac, pentru a cere un curs ”mai social” şi ”mai prietenis cu mediul” al politicilor monetare.
Acestor manifestanţi urmează să li se alăture, la ora 13.00 GMT (16.00, ora României) manifestanţi în favoarea luptei împotriva modificărilor climatice din cadrul „Friday for future”.
Lagarde a anunţat în septembrie că vrea să modernizeze institutul şi să pună mai mult accentul pe egalitatea între sexe, acţiunea în favoarea luptei împotriva încălzirii globale şi o comunicare într-un limbaj mai puţin tehnocrat.
Ei îi va reveni să continue o politică monetară foarte expansivă, după ani de criză, care a condus la o scădere a dobânzilor la cel mai mic nivel istoric şi la un potop de critici.
Noua directoare a BCE a transmis miercuri, la RTL, un mesaj puternic Germaniei şi altor ţări cu excedent bugetar, care ”nu au făcut eforturile necesare” în vederea consolidării unei creşteri fragile, în timp ce băncile centrale ”şi-au făcut treaba”.
