Începând de marți, 1 august, China restricționează exporturile de galiu și germaniu, două elemente critice în fabricarea semiconductorilor. Exportatorii chinezi vor avea acum nevoie de licențe speciale pentru a scoate din țară aceste materii prime. În condițiile în care China domină piața ambelor elemente, decizia are potențialul de a afecta grav producători occidentali de cipuri.
Decizia chineză este un răspuns la restricțiile occidentale vizând livrări de echipamentele vitale pentru fabricarea cip-urilor. SUA, prin ”Chips and Science Act” din 2022 au redus exporturile de tehnologie de ultimă generație către China, măsuri similare fiind luate de Japonia și Țările de Jos.
The Conversation și publicația științifică Stimson analizează cât de importante sunt noile restricții chineze și care sunt implicațiile probabile.
Toți ochii pe Taiwan
Insula autonomă Taiwan produce aproximativ 90% din oferta mondială de semiconductori avansați. Teama – în cea mai mare parte nerostită – a politicienilor occidentali este că, dacă China impune o blocadă comercială, aceasta ar perturba totul, de la industria auto până la smartphone-uri.
Pentru a evita pericolul, în ultimii doi ani, S.U.A. și UE au distribuit miliarde de subvenții pentru ca producătorii de cipuri să își reorienteze lanțurile de aprovizionare departe de Asia. Chiar Taiwan a început să se pregătească pentru o eventuală relocare a producătorilor.
Practic, sunt șanse mari să asistăm la ”un ecou” al modului în care pandemia COVID a afectat considerabil producția globală de tehnologie, cu impact semnificativ asupra economiei globale.
Importanța galiului și a germaniului
Atât galiul, cât și germaniul sunt trecute pe lista materiilor prime critice atât în Uniunea Europeană, cât și în SUA. Regatul Unit consideră că galiul este esențial pentru interesele sale de producție, considerând germaniul mai puțin important.
Germaniul și galiul au proprietăți specifice care sunt greu de replicat și se pretează pentru anumite aplicații de nișă. Acestea elemente sunt încorporate în semiconductori speciali, folosiți pentru producția de smartphone-uri, laptop-uri, panouri solare și echipamente medicale, dar și în producția de apărare.
Germaniul este deosebit de util în tehnologiile spațiale, cum ar fi celulele solare, fiind mai rezistent la radiațiile cosmice decât siliciul. Germaniul este folosit în cantități mici în unii semiconductori pentru a îmbunătăți fluxul de electroni și conductivitatea termică.
În ceea ce privește galiul, 95% din acesta este folosit într-un material numit arseniură de galiu, care este folosit în semiconductori cu performanțe mari și consum de energie mic. Nitrura de galiu este folosită la semiconductori utilizați de industria auto vehicule electrice, senzori, comunicații radio de ultimă generație. Nevoia de galiu și de germaniu este de așteptat să crească semnificativ.
Cine produce galiu și germaniu
China controlează aproximativ 80% din livrările mondiale de germaniu, care este un element derivat din producția de zinc, sau de cărbune.
SUA sunt unul dintre furnizorii alternativi, cu depozite în Alaska și Tennessee și capacitate suplimentară de rafinare în Canada. Chiar și așa, SUA sunt încă încă dependente în proporție de peste 50% de germaniu importat. Alți doi producători de germaniu sunt Rusia și Ucraina, dar războiul a afectat livrările către vest din ambele țări. Ca răspuns la restricțiile chineze, Rusia intenționează să crească producția de germaniu pentru piața sa internă. Acest lucru poate atenua cel puțin cererea globală, chiar dacă nu va ajuta Occidentul în mod direct.
La galiu, China reprezintă aproximativ 90% din aprovizionarea mondială, derivând în principal din producția de aluminiu. De fapt, galiu nu lipsește, dar aprovizionarea era limitată de lipsa capacității de producție. Galiul mai poate fi obținut prin reciclarea plăcilor semiconductoare, însă în cantități foarte mici.
Posibile implicații ale restricțiilor chineze
Noile măsuri adoptate de China nu blochează cu totul exportul, dar cresc timpul, costurile administrative și riscul de respingere pentru cei care speră să importe aceste materii prime din China.
Impactul deplin al noului regim de export al Chinei depinde de o serie de factori, inclusiv de severitatea controalelor în practică și de răspunsul guvernelor și companiilor occidentale.
În primă fază, efectele sunt două: prețuri mai mari pentru galiu și germaniu și la termene de livrare mai lungi. Efectul este unul în cascadă: blocada face mai costisitoare și dificilă producția de dispozitive electronice, ceea ce va conduce inevitabil la prețuri mai mari pentru consumatori.
Efectele pe termen lung ale controalelor sunt însă greu de estimat, deoarece sunt implicați mulți factori.
Stocurile de germaniu și galiu ar trebui să ajute într-o oarecare măsură: SUA au anunțat că deține stocuri de germaniu, dar nu de galiu. Producătorii occidentali vor fi obligați să-și diversifice lanțurile de aprovizionare, alternativa fiind Germania, America Latină și Africa.
Pe termen lung, există componenta de cercetare, ce poate căuta alternative la galiu și germaniu, dar asta poate dura ani.
China a mai impus și în 2010 restricții pe export
Nu este prima dată când China introduce controale la export pentru materialele critice utilizate în aplicații electronice, folosind ceea ce mulți consideră a fi „coerciție economică”.
În 2010, China a început să-și înăsprească controalele asupra exporturilor de pământuri rare, scăzându-și cotele față de 2009. Controalele suplimentare adoptate în septembrie 2010 au fost menite să limiteze exportul de pământuri rare pure, oxizi de pământuri rare și săruri de pământuri rare. Livrările din China către Japonia, Statele Unite și Uniunea Europeană au fost oprite câteva zile în septembrie.
Pe parcursul anului 2010, China a adoptat o serie de alte măsuri: pe lângă cota redusă cu 40% pentru exportul de pământuri rare, China a impus și un tarif de 15–20% la exportul de pământuri rare și a redus în continuare cotele cu 32,5% în 2011.
Efectele au fost deosebit de serioase pentru Japonia, care la acea vreme importa aproape toate pământurile sale rare din China.
Ce nu a funcționat în 2010 pentru Beijing
Măsurile Chinei nu au decurs, însă, conform planurilor Beijing.
În 2012, Japonia, Uniunea Europeană și Statele Unite au intentat un proces împotriva Chinei la Organizația Mondială a Comerțului (OMC). China a pierdut procesul, iar OMC a impus contramăsuri care au redus prețurile și au crescut cantitățile de export ale Chinei de pământuri rare.
Ulterior, China a informat OMC că restricțiile impuse întreprinderilor exportatoare de pământuri rare au fost eliminate.
În schimb, Beijing a adoptat măsuri mai stricte de acordare a licențelor de export, anunțate la sfârșitul anului 2014 și extinse ulterior.
Dar cea mai mare problemă cu care s-a confruntat Beijing a fost lipsa de eficacitate a măsurilor de control al exporturilor și de combatere a contrabanda.
Potrivit statisticilor chineze, contrabanda a reprezentat 40% din exporturile de pământuri rare ale Chinei, iar la un moment dat a atins chiar un vârf de aproape 50%.
Un raport al Consiliului de Stat al Chinei a arătat că, în 2011, cifrele raportate de țările care au primit pământuri rare din China au fost cu 120% mai mari decât cifrele proprii de export ale Beijing. Se pare că 40.000 de tone metrice de pământuri rare au fost scoase ilegal din China în 2014.
***
