România figurează pe ultimul loc între statele UE la suma cheltuită în medie pentru sănătate, cu doar 584 euro/loc., potrivit datelor publicate de Eurostat.

La ponderea acestor cheltuieli în PIB apărem pe penultimul loc. cu 5,6%, numai pentru că Luxemburg-ul, deși figurează pe locul doi ca nivel absolut, are și un PIB/loc. cu mult mai mare

Înaintea noastră se plasează, de puțin, Bulgaria (587 euro/loc.), situată mult mai jos decât noi la nivelul PIB pe locuitor (doar 51% din media UE față de 66% în cazul României, la paritatea puterilor de cumpărare standard), deoarece a alocat semnificativ mai mult pentru sănătate (7,4% din PIB). Fapt care reflectă diferența de abordare în materie de priorități ale serviciilor oferite de stat.

Polonia (830 euro/loc.), Croația (862 euro/loc.) și Ungaria (916 euro/loc.) sunt la ceva distanță, iar decalajele față de acestea (42% – 57%) vor fi greu de recuperat, mai ales din venituri bugetare situate la cel mai redus nivel ca pondere în PIB din UE, cu excepția Irlandei. De reținut, țintele care trebuie atinse sunt în mișcare, deoarece nici alții nu stau pe loc.    

Media cheltuielilor la nivel european este de 2.982 euro/loc., adică de peste cinci ori mai mare, iar procentajul în PIB urcă la 9,9%, cu mult peste valoarea consemnată la noi. În traducere, am alocat mult mai puțin, dintr-un rezultat economic relativ modest, pe fondul unei impozitări care aduce puține fonduri la buget și al unui interes scăzut pentru sectorul sanitar.

Pentru referință, menționăm că cele mai mari sume în expresie absolută au fost consemnate în Danemarca (5.256 euro/loc., exact de 9 ori mai mult decât la noi) Luxemburg (5.221 euro/loc.) și Suedia (5.041 euro/loc.) iar cele mai însemnate ca pondere în PIB s-au înregistrat în Germania (11,5%) și Franța (11,3%).

De reținut, dacă salariile pentru personalul sanitar au rămas mai mici decât în Occident, în pofida majorărilor destul de consistente și anticipate din ultimii ani, medicamentele, materialele necesare și aparatura de specialitate nu pot avea decât același cost cu cele din alte țări europene. De unde și baza materială deficitară cu care am intrat în criza pandemică.

În plus, lipsa cronică de investiții publice în noi unități spialicești pe parcursul ultimelor trei decenii a creeat situații de-a dreptul periculoase din motive de infrastructură deficitară, care și-au spus cuvântul în ceea ce privește atât incidentele nefericite cât și rata relativ ridicată de mortalitate a celor care au avut ghinionul de a ajunge să apeleze la sistemul public de sănătate.