România figurează, de departe, pe ultimul loc între statele membre UE la ponderea cheltuielilor cu restaurante, cantine, take-away etc., potrivit datelor publicate de Eurostat.
Cu doar 1,9% din cheltuielile gospodăriilor, suntem mult în urma Poloniei (3%), Lituaniei (3,4%) și, surpriză, Germaniei (4,3%), devansată de Bulgaria (4,5%).
Infografic:
Ponderea cheltuielilor cu restaurante, cantine, take-away etc. in statele UE (% in total cheltuieli, 2018):
În 2018, gospodăriile din UE au efectuat cheltuieli cu hrana provenită din afara casei în sumă totală de peste 600 de miliarde de euro sau circa 7% din cheltuielile totale de consum. Cele mai mari ponderi la această categorie de cheltuieli s-au înregistrat în Irlanda (14,4%), Spania (13,0%), Malta (12,6%) și Grecia (12,4%, valoare din 2017).
Potrivit datelor centralizate și prelucrate de Eurostat pe ultimii zece ani, Ungaria apare în topul creșterilor de ponderi ale cheltielilor pentru mâncare în afara gospodăriei, cu un avans de 2,5 puncte procentuale, după Malta (care a ajuns de la 8,2% în 2008 până la 12,6% în 2018) și Irlanda ( creștere de 2,9 puncte procentuale, cu care a depășit Spania).
De remarcat faptul că doar patru state UE au consemnat o reducere a cheltuielilor cu restaurante, cantine, take-away etc., în frunte cu România (unde scăderea a fost de un punct procentual, de la 2,9% în 2008 la 1,9% în 2018). Celelalte sunt Spania (-0,8 pp), Slovacia (-0,5 pp) și Marea Britanie (-0,2 pp).
Analiza statistică europeană pare să contrazică flagrant imaginea afluenței la food-court-urile din centrele comerciale ale marilor orașe din România. Însă, totodată, dincolo de limitele metodologice și de anumite întrebări privind raportarea încasărilor reale din domeniu, se poate decela un semnal de alarmă în privința situației din multe părți sărace ale țării.
Părți sărace unde se regăsește marea majoritate a populației, pentru care acest tip de cheltuieli pur și simplu nu sunt de conceput. Ceea ce face contrastul între traiul cu profil occidental din câteva mai centre urbane și realitatea din teritoriu cu atât mai puternic, implicațiile pentru discrepanțele de nivel de trai fiind evidente.
Totodată, în raportul total dezechilibrat după standardele europene între mîncatul „acasă” și mâncatul „în/din oraș” avem și explicația ponderii foarte ridicate a alimentelor în coșul de consum al românilor. Mai precis, dacă datele ca pondere în PIB arată 16,9% „acasă” și 1,9% „afară” pentru România și 12,0% „acasă” plus 4,4% „afară” pentru Bulgaria.
Dacă vom cumula datele, vedem că diferența la mâncare este mult mai mică decât rezultă din coșul de consum între noi și bulgari (18,8% cumulat la noi, 16,4% la vecinii de la sud de Dunăre). Ca să nu mai vorbim despre faptul că grecii (12,4% +11,2%) sau croații (13,7% + 10,7%) cheltuie, de fapt, mai mult decât noi pentru mâncare dar alimentele apar cu ponderi semnificativ mai mici în coșul de consum deoarece sunt consumate în proporție mult mai mică în gospodării.
Pentru a vedea care a fost evoluția în România a serviciilor de catering vă prezentăm in-extenso datele disponibile la Eurostat din 2008 încoace. Date care ar trebui să dea de gândit inclusiv din perspectiva unei posibile recesiuni economice pe termen mediu (aceste cheltuieli sunt extrem de sensibile la situația materială a gospodăriilor).
Se poate observa ușor o adevărată prăbușire a cheltuielilor de catering, încadrate după calsificarea COICOP pe model european (și așa destul de reduse după uzanțele din state UE) în perioada 2010 – 2014, când s-au făcut eforturi pentru ieșirea din criză și s-a strâns puternic cureaua celor mai puțin necesare plăți.
Marea surpriză oferită de statistica europeană este că nici în 2017 – 2018 nu am revenit la sumele cheltuite prin 2008, nemaivorbind de ponderea în PIB. Mica și îngrijorătoarea supriză potențială (datele pentru 2018 sunt provizorii) o constituie scăderea dintre 2017 și 2018, care sugerează o expandare a diferențelor de nivel de trai în pofida creșterii economice robuste.
