Disputa pe tema celor șapte cenți pe litrul de carburant ceruți de guvern și respinși de președinte, dincolo de lupta politică și de calculele matematice de ”găsire de resurse în buget” are un miez plecat de la condițiile stabilite la nivelul UE. Este vorba despre încadrarea în cerințele draconice de deficit structural, simultan cu echilibrarea bugetului general consolidat, ceea ce afectează creșterea.
„Când facem calcule privind deficitul bugetar (raportat la PIB – n.r.), noi calculăm totodată și cât ar însemna acest procentaj daca economia ar crește cu o rata normală. Rezultatul este ceea ce noi numim deficit structural. În perioadele de boom, deficitul structural este mai mare decât cel bugetar, dar dacă apar dificultăți economice, deficitul structural devine mai mic decât cel bugetar”, declara în anul 2012 reprezentantul Fondului Monetar International (FMI), Jeffrey Franks.
Să vedem cum arată datele furnizate de Ministerul Finanțelor la mijlocul lunii noiembrie 2013, în cadrul
Raportului privind situația macroeconomică pe anul 2014 și perspectiva acesteia pe anii 2015 – 2017 :
Deficitul structural
Deficitul structural al României va trebui să intre începând cu anul 2015 în limitele impuse de noul tratat fiscal al Uniunii Europene, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013. Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa stipulează că bugetele naţionale ale statelor care au aderat trebuie să fie echilibrate sau excedentare.
Scopul se consideră a fi îndeplinit dacă deficitul lor structural anual nu depăşeşte 0,5% din PIB. Abaterea temporară de la această ”regulă de aur” a echilibrului bugetar este permisă numai în circumstanţe economice excepţionale. Dacă datoria guvernamentală este semnificativ sub valoarea de referinţă de 60% din PIB ( cazul României), limita pentru deficit poate fi stabilită la 1% din PIB.
Dacă un stat membru deviază de la regula de aur a echilibrului bugetar, se va declanşa un mecanism automat de corecţie într-o perioadă de timp clar definită. Prevederile privind disciplina bugetară trebuie preluate în legislația națională, preferabil chiar în Constituţie, în termen de un an de la intrarea în vigoare a tratatului fiscal, respectiv de la 1 ianuarie 2014.
Dacă un stat membru va eşua în transpunerea în legislaţia naţională a regulii privind echilibrul bugetar şi a reglementării referitoare la mecanismul automat de corecţie, Curtea Europeană de Justiţie va avea jurisdicţie să ia o decizie în cazul respectiv. Verdictul Curţii este obligatoriu, iar dacă acesta nu este respectat se poate aplica o penalitate de până la 0,1% din PIB.
Suma respectivă va intra direct în visteria Mecanismului European de Stabilitate (MES) dacă statul face parte din zona euro sau va merge la bugetul general al UE, dacă ţara în cauză nu a trecut încă la moneda unică. Dar, după această punere în temă, să revenim la ”oile noastre”, plecând de la datele înscrise în bugetul pe 2014 aflat în discuție.
Taxa suplimentară pe combustibili și deficitul structural
Acciza la benzină se va majora cu 19,4%, iar cea la motorină cu 21,1% începând de anul viitor, cele două măsuri urmând să aducă venituri suplimentare la buget de 810 milioane de lei (182 milioane de euro), respectiv de 1,8 miliarde de lei (404,4 milioane de euro), reiese din Raportul privind situaţia macroeconomică pe anul 2014, publicat miercuri de Ministerul Finanţelor Publice (MFP).
Astfel, nivelul accizei la benzina fără plumb urma să se majoreze de la 467 euro/tonă la 558 euro/tonă (de la 0,36 euro/litru la 0,43 euro/litru). Simultan, accizele la motorină urmau să crească de la 391 euro/tonă la 474 euro/tonă (respectiv de la 0,33 euro/litru la 0,40 euro/litru). Adică 20% în ambele cazuri ( am rotunjit cifrele pentru a face mai inteligibil fluxul de date).
Sumele strânse în plus la buget din majorarea accizei la carburanți ar urma să se ridice la 810 milioane lei din vânzările de benzină și 1.867 milioane lei din cele de motorină. Adică 2.677 milioane lei, aproape exact 0,4% din PIB-ul estimat în 2014 la 658.615 milioane lei și tocmai ce trebuia pentru a reduce deficitul după standarde contabile europene de la 2,6% la 2,2%.
Până aici, toate bune și frumoase, dacă nu am observa că această abordare reduce deficitul structural de la 2% din PIB în 2013 la 1,7% din PIB în 2014. Adică binișor peste pragul de 1% la care ne-ar da dreptul datoria guvernamentală relativ redusă, dar, cu toate acestea, semnificativ sub deficitul ESA de 2,2% din PIB. Ajustările majore, de 0,8% din PIB pe ESA și 0,7% din PIB pe deficit structural sunt trimise în 2015.
Or, revenind la cele explicate de Jeffrey Franks, înseamnă că economia românească ar urma să se mențină pe o perioadă destul de îndelungată într-o zonă de creștere suboptimală, tocmai când am avea nevoie să recuperăm decalajele care ne seapară de Occident. Evident, o majorare a prețurilor la un factor important de intrare pentru eficiența economică, prețul carburanților, nu prea are cum să ajute.
Taxa și alternativa la ea, față de deficitul structural
Întrebarea de zece puncte este dacă avem o altă soluție, mai bună, pentru echilibrare macroeconomică în condiții de creștere susținută, mai aproape de potențial. Chiar dacă am presupune fezabilă o redistribuire a unei sume importante (1,4 miliarde lei) dinspre Ministerul Dezvoltării Regionale (prin substituirea dovedit dificilă cu fonduri europene) și o eliminare ( riscantă) a bufferului de plăți de dobânzi în 2014, asta nu rezolvă pe termen mediu problema.
Apropo de buffer, deocamdată se poate presupune o evoluție pe aceeași linie descendentă a dobânzilor plătite, dar aceasta nu este decât o aplicare a inducției incomplete, nevalidată în matematică și riscantă în practică. Datele de acces pe piețele financiare arată pe moment bine dar nu se știe sigur ce noutăți pot apărea.
În plus, spațiul de reducere a dobânzilor pe mai departe se va micșora inevitabil, tocmai ca urmare a unei eventuale evoluții prezumat bune a economiei românești. Or, accizele, odată introduse, rămân pe termen lung în timp ce reducerea dobânzilor nu poate fi veșnică. Totuși, la anul, când va trebui să mai strângem odată cureaua, cu două găuri în loc de una, ce vom face ? Mărim iar acciza cu 14 eurocenți în loc de 7 ?
Nu cumva mai avem de restructurat niște domenii sociale și de redefinit niște priorități naționale privind viitorul țării pentru a nu mai trage plapuma de pe stânga pe dreapta și invers ?
Așadar, problema este complexă, cum spunea un premier din în anii 90, iar soluția va trebui găsită undeva la mijloc sau prin alt mijloc.
Urmărește-ne pe Google News
2 răspunsuri
combustibilul nu e doar un moft sa zicem copii de bani gata dau ture degeaba prin oras cu gipanu lu tata, ci reprezinta un cost esential pentru orice afacere, de ex degeaba ai forta de munca ieftina in RO daca ai costuri mari cu transportul datorita taxelor imense pe combustibili specifice europenilor ( in america benzina si motorina sunt de 2 ori mai ieftine decat in vestul europei) si bineinteles a infrastructurii proaste, solutii erau o gramada de la taierea subventiei pe medicamente care nu foloseste nimanui decat mafiei farmaceutice care aduce cele mai scumpe produse in romania si se mai si plange ca statul le permite sa aduge o marja mica insa la un pret mare, pana la cresterea taxelor pe imobiliare care sunt ridicol de mici si daca ar creste ar putea asigura o reducere generala de taxe, pentru ca sunt foarte usor de incasat nu poti folosi artificii contabile nu poti fugi cu casa in strainatate etc, ar fi o masura buna pentru reducerea evaziunii fiscale insotita de scaderi de taxe care sunt greu de colectat,
orice crestere a pretului combustibilului duce la o pierdere de competitivitate a economiei noastre, daca ue ne impune o acciza minima noi trebuia sa reducem tva-ul macar in zona 9% in nici un caz sa punem si mai multe taxe, cat despre vrajeala ca se vor face autostrazi cu banii astia pe asta n-o mai crede nimeni am intrat in ue am pus o acciza uriasa si tot degeaba.
Bun articol. Deficitul structural este cheia in care trebuie interpretat orice buget. Chichiezul va fi insa cum calculam ( ase citi manarim) output gap-ul..tare imi e ca ne vom strofoca sa avem un etern PIB potential supraevaluat, implicit un output gap negativ „adaptat”, care va muta o parte din defictul structural pe cel ciclic. Ca sa iesim pe cifre.
Cat priveste acciza majorata este o cioara vopsita in papagal..sau de papagali. Va crea o povara in plus in competitia cu cei corora le va scadea pretul la carburant, va micsora efectul deflationist (ala bun) care compenseaza efctul inflationist al preturilor administrate, implicit va mari deflatorul PIB, adica va micsora PIB real(fata de varianta „neaccizata”), dar va mari „veniturile” celor care fura acciza prin contrabanda. Pentru ca noi o vom plati, dar ea nu va ajunge (in totalitate) la buget, la fel ca la TVA.