Pe măsură ce conflictul dintre Israel și Hamas se intensifică, s-a întâmplat ceva ce părea puțin probabil – China și-a asumat rolul de pacificator. Însă, există niște limite în privința a ceea ce poate să realizeze Beijingul, scrie BBC.
Șeful diplomației chineze, Wang Yi, a abordat tema conflictului din Israel weekendul trecut cu oficialii de la Washington în contextul riscului izbucnirii unui război regional mult mai extins. SUA au promis că vor lucra cu China pentru a găsi o soluție la acest conflict.
China, percepută ca intermediar în relația cu Iran
Wang Yi a vorbit și cu omologul său israelian și un reprezentant palestinian după ce trimisul special al Chinei în Orientul Mijlociu, Zhai Jun, s-a deplasat în regiune pentru a se întâlni cu lideri din lumea arabă. China a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai adoptării unei rezoluții ONU pentru încetarea focului.
Există speranțe că China ar putea exploata relația sa apropiată cu Iranul, care susține Hamas în Gaza și Hazbollah în Liban, pentru a detensiona situația. Oficialii americani l-ar fi îndemnat pe Wang să le ceară iranienilor să calmeze situația, potrivit Financial Times.
China este cel mai important partener economic al Iranului, iar în prima parte a acestui an Beijing a intermediat un acord greu de obținut prin care Iranul și Arabia Saudită și-au îmbunătățit relațiile diplomatice. Teheranul a transmis că este pregătită să comunice mai îndeaproape cu China pentru rezolvarea situației din Gaza.
”Deoarece guvernul chinez a avut o relație relativ echilibrată cu toți actorii din conflict, aceștia ar putea fi percepuți ca un broker onest”, a spus Dawn Murphy, profesor asociat care studiază politica externă chineză la Colegiul Național de Război din cadrul Departamentului de Apărare al SUA.
China, o veche susținătoare a cauzei palestiniene
Unii analiști spun însă că China rămâne totuși un jucător prea puțin important în politicile din Orientul Mijlociu. „China nu este un actor serios în această problemă. Nimeni nu se așteaptă ca China să contribuie la soluție”, a spus Jonathan Fulton, cercetător al Atlantic Council.
Prima declarație a Chinei despre conflict a înfuriat Israelul, care și-a exprimat „dezamăgirea profundă” pentru faptul că Beijing nu a condamnat Hamas și nici nu a menționat dreptul Israelului de a se apăra.
După reacția inițială, Wang Yi le-a transmis israelienilor că „toate țările au dreptul la autoapărare”, dar a adăugat în alte discuții că acțiunile Israelului „au depășit limitele autoapărării”.
China are o misiune grea în față întrucât este o veche susținătoare a cauzei palestiniene. Însuși fondatorul Partidului Comunist Chinez, Mao Zedong, a trimis arme palestinienilor în sprijinul așa numitelor mișcări „naționale de eliberare” din toată lumea.
Mao a comparat chiar Israelul cu Taiwan – ambele susținute de SUA – ca exemple de centre ale imperialismului occidental.
Câteva decenii mai târziu, China s-a deschis din punct de vedere economic și a normalizat relațiile cu Israel, cu care a dezvoltat afaceri de 1 miliard de dolari.
Cu toate acestea, China a transmis clar faptul că va continua să îi sprijine pe palestinieni. Oficiali chinezi și chiar președintele Xi Jinping au insistat asupra faptului că este nevoie de un stat palestinian independent.
Efecte secundare ale poziționării Chinei față de palestinieni
Un efect secundar al acestor poziționări este o creștere a antisemitismului online, promovată de bloggeri naționaliști. Unii de pe rețelele sociale, chineze au echivalat acțiunile Israelului cu nazismul, acuzându-i că au comis un genocid asupra palestinienilor.
Înjunghierea unui membru al familiei unui angajat al ambasadei Israelului la Beijing a sporit, de asemenea, neliniște.
Toate acestea s-ar putea să nu arate bine pentru China într-un moment în care încearcă să colaboreze cu guvernul israelian. Având în vedere incertitudinile, de ce se implică China?
De ce se implică China?
Unul dintre motive îl reprezintă interesele sale economice din Orientul Mijlociu, care ar putea fi puse în pericol dacă războiul se extinde. Beijing este dependent de importurile de petrol din țări străine, iar analiștii estimează că jumătate dintre acestea vin din regiunea Golfului Persic.
Țările din Orientul Mijlociu au devenit actori din ce în ce mai importanți în Inițiativa Noului Drum al Mătăsii (Belt & Road Initiative) – o piesă principală a politicii externe și economice a Chinei. Un alt motiv este că pentru Beijing acest conflict reprezintă ocazia perfectă să își îmbunătățească reputația.
China consideră că „a-i apăra pe palestinieni rezonează cu țările arabe, țările cu majoritate musulmană și porțiuni mari din Sudul Global”, a subliniat Dawn Murphy.
Mesajele oficiale, mesajele presei oficiale
Războiul a izbucnit într-un moment în care China se prezintă drept alternativă la SUA ca putere globală. De la începutul anului, Beijing a promovat viziunea unei ordini mondiale dominate de China în timp ce a criticat eșecurile conducerii „hegemonice” a Statelor Unite.
China s-a abținut să atace oficial SUA pentru sprijinul pe care îl oferă Israelului, dar presa de stat a legat deja tot ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu de sprijinul americanilor pentru Israel. Ziarul militar chinezesc PLA Daily a acuzat SUA că „pune paie pe foc”, aceasta fiind retorica folosită de Beijing pentru a descrie sprijinul Washingtonului pentru Kiev în războiul din Ucraina.
O părere majoritară între observatori este că Beijing se poziționează în contrast față de SUA, astfel încât să poată reduce poziția globală a rivalului său occidental. Dar, necondamnând în mod explicit Hamas, China riscă, de asemenea, să-și submineze propria poziție.
Ambiții chineze pe termen lung și provocări
Există provocări cu care se confruntă China în ambițiile sale pe termen lung. Una este modul în care își poate compara poziția diplomatică cu propriul său istoric. În timp ce își exprimă solidaritatea cu națiunile cu majoritate musulmană și se opune ocupării teritoriilor palestiniene de către Israel, Beijingul rămâne acuzat de comiterea abuzurilor de drepturi și genocidul minorității musulmane uigure, precum și de asimilare forțată în Tibet.
Observatorii spun că, probabil, că aceasta nu ar fi o problemă pentru lumea arabă, având în vedere relațiile puternice pe care China le-a construit cu ei.
Problema mai mare este că Beijingul riscă să fie văzut ca fiind superficial în angajamentul său, sau chiar mai rău, valorificând conflictul Israel-Hamas pentru a-și promova propriile interese.
Wang Yi a susținut că Beijing dorește să fie pace în Orientul Mijlociu și că „nu are interese egoiste în problema palestiniană”. Provocarea cea mare pentru China este să reușească să convingă și restul lumii de acest lucru.
***
