CCR a declarat marți neconstituționale prevederile din Codul Muncii care îi interzic unui angajator să concedieze liderii sindicali din motive profesionale, care țin de activitatea lor de bază.
Curtea explică într-un comunicat că interdicția trebuie să se aplice doar în cazul în care motivele sunt legate de activitatea sindicală, nu și de cea profesională.
Altfel, precizează CCR, interdicția “poate veni în coliziune cu interesele angajatorului” și ar însemna ca acesta să suporte sarcini excesive ce-i afcetează dreptul de proprietate.
Dispozițiile declarate neconstituționale de către CCR sunt cele de la art.60 alin.(1) lit.g) din Legea nr.53/2003-Codul muncii: „pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de catre acel salariat”.
Ce spune Curtea:
„Curtea a reţinut că scopul reglementării, acela de a proteja activitatea sindicală prin instituirea unei măsuri de protecţie a mandatului exercitat de reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, nu poate veni în coliziune cu interesele angajatorului, care, respectând dispoziţiile criticate, este pus în situaţia de a suporta o sarcină excesivă, de natură a-i afecta dreptul de proprietate, consacrat de art.44 din Constituţie.
Evident că o protecţie a persoanelor alese în organele de conducere ale sindicatului se impune, dar o astfel de protecţie trebuie să funcţioneze exclusiv în raport cu activitatea sindicală efectiv desfăşurată (asigurată, de altfel, de prevederile art.220 alin.2 din Codul muncii), iar nu în ceea ce priveşte activitatea profesională, de bază, a angajatului, care este într-o situaţie juridică identică cu ceilalţi angajaţi sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art.61 şi art.65 din Codul muncii.”
