Contul curent al balanței de plăți a înregistrat pe primele două luni din acest an un deficit de 337 milioane euro, considerabil mai mare decât în aceeași perioadă din 2015.
Cauza exclusivă a acestei evoluții negative a fost aceea că profitul extras din România a fost mai mare decât sumele trimise acasă de ”căpșunari”. Mai exact, diferența dintre cele două posturi ale balanței de plăți a fost de 339 milioane euro.
Practic, este un semnal de alarmă că România are tendința de a ieși în pierdere la nivelul schimburilor externe din integrarea europeană. Este rezultatul ecuației prin care economia noatră s-a deschis și s-a integrat în spațiul economic unic. Ea a atras, pe această cale, mai mulți investitori străini, care obțin apoi profit din respectivele investiții iar unii români au primit acces facil pe piața muncii din statele occidentale mai bogate, unde se pot obține salarii mai mari și se pot trimite bani acasă.
Desigur, se poate pune creșterea deficitului de cont curent, la modul simplist, și pe seama majorării soldului negativ din comerțul cu bunuri. Importurile fiind stimulate de majorarea veniturilor din ultima perioadă fără o contrapondere pe partea de producție internă (401 milioane euro deficit suplimentar pe primele două luni).
De reținut, pe grupa mare de ”bunuri și servicii”, cu toate păcatele din schimbul de bunuri, România a ieșit cu un mic plus ( +2 milioane euro). Deficitul de 930 milioane euro rezultat din schimburile externe de bunuri materiale a fost acoperit prin excedentul de 932 milioane euro înregistrat pe partea de servicii.
Aproape jumătate din excedentul deja încetățenit pe partea de servicii, pe care le facem în proporție covârșitoare către beneficiari din UE, a provenit din sectorul transporturilor, la fel ca și anul trecut. Totuși, trebuie să fim atenți la faptul că intrările de valută au fost în scădere cu aproape zece procente, ceea ce ne-a înrăutățit surplusul comercial cu șapte procente în pofida limitării costurilor.
Serviciile de prelucrare a unor bunuri aflate în proprietatea terților au contribuit și ele cu 336 milioane euro la îmbunătățirea balanței de plăți. Nivel destul de bun dar și el în scădere cu zece procente sub cel din 2015. Ceea ce indică o înrăutățire a competitivității pe aceste două segmente foarte importante pentru echilibrarea balanței de plăți externe, inclusiv din cauza modificărilor legislative (vezi, de pildă, creșterea semnificativă a prețurilor la asigurări pentru vehicule comerciale).
Interesant este că, deși rezultatul de ansamblu este mult mai slab decât anul trecut, soldul pe turism s-a îmbunătățit întrucâtva iar pe segmentul veniturilor secundare, care includ mai ales transferuri curente private (popular zis, ”de la căpșunari”) dar și încasări ale administrației publice (a se citi simplificat ”proiecte cu bani europeni”), rezultatul pozitiv s-a majorat de patru ori față de primele două luni din anul trecut.
Per total, rezultatul de -0,2% din PIB estimat pentru anul în curs ca deficit de cont curent la finele lunii februarie nu este un unul rău și nu pune probleme de finanțare externă. Problema ar fi, însă, stoparea tendinței de expansiune a acestui deficit.
Dacă ritmul de creștere al soldului negativ al contului curent se menține, ne putem confrunta până în 2017 cu anularea eforturilor făcute în ultimii șase ani pentru echilibrarea schimburilor externe. Și cu o presiune pe curs care ar putea destabiliza raportul dintre euro și leu, menținut aproximativ la același nivel nominal din 2012 încoace.
Așadar, va trebui să compensăm cumva, chiar dacă nu în totalitate, sumele care ies acum din țară în urma investițiilor străine pe care ne-am tot străduit să le atragem și încă ni se par insuficiente.
Fie prin intrări de valută mai consistente din partea celor aproape trei milioane de români plecați în străinătate, beneficiari cu salarii realmente de nivel european ai integrării în UE. Fie prin limitarea creșterii consumului intern, unde se doresc salarii cât de cât mai aproape de nivelul european. Tertium non datur.
3 răspunsuri
Atragerea banilor europeni (fondurile nerambursabile) ar fi a treia strategie de compensare a deficitului de cont curent . Slabe sperante cind :
1- nici un euro atras efectiv pina acum din noua perioada de finantare europeana.(doar avansuri automate)
– perdere definitiva de miliarde de euro la vechiul program.
Si totusi am intrat in UE in 2007 . Deci timp pentru eficienta , invatare , perfectionare de mecanisme de atragere a unor sume cit mai mari , a fost berechet (inclus alti 2 ani de prelungire a primei perioade de finantare)
PS . A patra strategie pentru compensarea deficitului de cont , cea mai veche si clasica . (folosita intens in anii 90) . Devalorizare constanta a monedei nationale .
Deficit de cont curent? Al cui? Asa se intampla cand identifici o entitate care nu exista. Nu Romania exporta sau importa, ci companiile si persoanele din Romania. Cand perspectiva e gresita, si rationamentele sunt.
Politicienii aflati la butoane de 25 de ani habar nu au de economie si de principiile ei.Amintiti-va de suprataxa de 7% pe combustibil care a produs mai multa paguba. Incapabili sa inteleaga, sa invete, ei nu fac decat sa promita – amintiti-va de milionul de locuri de munca promis de un faimos prim-ministru (inca nu fusese poreclit Pinochio, deci avea totusi o minima credibilitate). Partea financiara si monetara nu poate compensa lipsa politicilor sau calitatea lor total execrabila.