sâmbătă

2 iulie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

6 martie, 2018

Costul orar al forţei de muncă crescuse în trimestrul IV de anul trecut cu 14,29% brut în faţă de aceeaşi perioadă din 2016, potrivit datelor anunţate de INS. Este un ritm mai mult decât dublu faţă de creşterea economică estimată în prezent la circa 7%, de unde rezultă că acest trend al costurilor cu forţa de muncă este nesustenabil, generează presiuni inflaţioniste şi scade competitivitatea.

Dincolo, însă, de valoarea indicatorului care dă sintetic imaginea pentru întreaga economie, se pot decela diferenţe majore în structura creşterilor salariale. Diferenţe cu implicaţii nu tocmai favorabile asupra perspectivelor economiei româneşti.

De aceea, vă prezentăm cu cât a crescut costul forţei de muncă pe diferitele ramuri ale economiei, clasificate potrivit normelor internaţionale (vezi tabelul).


Se poate observa uşor că sectorul bugetar s-a poziţionat deja semnificativ peste media pe economie. Iar în cadrul acestuia, după ”liberalizarea” salariilor la nivel de unităţi administrativ-teritoriale, ne-am trezit la finalul anului trecut cu creşterea salariilor funcţionarilor mult peste cea din sănătate şi învăţământ.

Clasamentul pe categorii de personal din economia românească apare, astfel, aproape ca un soi de banc sui-generis, cu personalul din administraţia publică plasat între cel din activităţi de spectacole, culturale şi recreative şi cel din industria extractivă.

Mai spre mijlocul clasamentului, revenind la partea tehnică a subiectului analizat, se observă respectarea per ansamblu a unui principiu teoretic de creştere mai rapidă a salariilor în servicii faţă de producţie (aşa numitul efect Balassa- Samuelson).


În pofida unei cereri nesatisfăcute de personal calificat, industria prelucrătoare apare sub media pe economie, în pofida creşterilor semnificative de productivitate iar sectorul de mare succes de informaţii şi comunicaţii figurează, după cum era şi normal, aproape de creşterea economică generală pe care a susţinut-o discret.

Problema este dacă această dispunere a creşterilor de costuri în economie este în regulă şi dacă economia poate acomoda avansul salarial fără a fi pierdute echilibrele economice stabilizate cu greu pe parcursul acestui deceniu. Asta chiar dacă piaţa forţei de muncă începe să fie tot mai clar afectată de lipsa forţei de muncă disponibile, după ani de plecări în Occident din lipsă de locuri de muncă.

Valori cu două cifre ale creşterilor salariale sunt extrem de rare într-o economie aşezată. Ponderea salariilor în costul produselor a condus deja, pe calea majorărilor salariale la un avans de 4,4% al preţurilor producţiei industriale care se vede deja, inclusiv la raft şi în cursul de schimb.

Anterior acestui adevărat asalt salarial exista o rezervă (pe cale de epuizare, dacă nu s-a epuizat deja) din nivelul relativ mic al părţii care revenea salariaţilor din rezultatul economic faţă de uzanţele din economiile occidentale. De reţinut, însă, este o resursă epuizabilă rapid şi care nu va mai putea fi folosită în anii viitori.

Din fericire, am avut în 2017 un avans robust al productivităţii muncii industriale ( indicatorul de referinţă pentru întreaga economie, deoarece este singurul sector unde poate fi calculat cu precizie) după patru ani de reduceri succesive şi după ce intrase chiar în teritoriul negativ pe 2016:

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

De aceea, pentru 2018 este important să menţinem această creştere robustă a productivităţii muncii. Dar şi să dăm Cezarului ce e al Cezarului, adică să nu mai stăm cu salariile din industria prelucrătoare la doar 90% din media pe economie, ceea ce este cu totul atipic pentru o ţară europeană. Ar fi o schimbare extrem de importantă, fie şi din perspectiva echităţii sociale.

Simetric, sub o formă sau alta, poate că ar fi necesar să se întreprindă o perfecţionare a modalităţilor de evaluare în acest sens şi în sectorul public, unde cuantificarea productivităţii sociale a muncii depuse este mai dificilă şi supusă unor criterii tot mai subiective.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: