Întrebare la Radio Erevan:„Este adevărat că în România se va trăi mai bine ?”. Răspuns: „În România, deja s-a trăit mai bine”. Bancul apărut mult înainte de pandemie se potrivește mănușă cu actualitatea, dacă facem NU relația între dorințe și proiecția bugetară ci corelația între resursele diminuate și majorările DEJA acordate sau antamate.
Dixit Florin Cîțu, din postura de proaspăt fost ministru de Finanțe și actual prim-ministru să prezinte punctul de plecare pentru 2021: „Pensiile, costul cu pensiile în bugetul din 2021 creşte deja cu aproape 8 miliarde de lei faţă de anul trecut, de la majorarea de pensii de anul trecut. Aici, vă daţi seama… 8 miliarde înseamnă cam 0,8% din PIB, plus o creştere de la alocaţii, creşterea de anul trecut plus creşterea de anul acesta, încă aproape 3 miliarde, vorbim de 1,1% din PIB suplimentar faţă de ceea ce aveam anul trecut la buget, deci cheltuieli în plus faţă de anul trecut. De aici pornim construcţia bugetului anul acesta, pe legislaţia în vigoare, bineînţeles.”
În traducere, ce S-A acordat anul trecut în criză, pe contrasens cu scăderea de circa 5% a PIB (să vedem cum încheiem anul), deja ne VA costa binișor în plus și FĂRĂ să se mai acorde alte creșteri de pensii și salarii. În contextul în care la rezultatul economic din 2019 vom reveni aproape sigur de-abia în 2022.
Ceea ce ridică o dilemă din care nu putem ieși. Ori se poate da mai mult de la bugetul public, însă nu vor unii (nu importă de ce), și atunci de ce nu s-a dat încă din 2019 ? Ori nu se poate, că nu era de unde, și atunci de ce se mai cere acum ? Numai pentru că a trecut timpul, iar 2021 vine în calendar după 2019 ?
Intrări la Buget în plus, vorba turcului, ioc, că nu se poate taxa în plus pe încercare de revenire economică, multe afaceri atârnând de un fir de ață financiară. Deficitele externe masive și cronicizate în ultimii patru-cinci de ani de zile, trebuie corectate, până nu trimitem pe butuci ratingul de țară, că și așa nu împrumutăm la cele mai mari dobânzi din UE.
Deficitul bugetar trebuie redus, cum altfel decât așteptând creșterea PIB de la numitorul fracției MINUS bani publici/rezultat economic. Altminteri nu se prea poate tăia nimic, după cum s-a văzut la experimentul din 2010, soldat cu re(a)ducerea unor salarii din sectorul bugetar și majorarea juridică, înghețată pe trei ani, a pensiilor.
Cât despre banii europeni care s-au dus spre cote cam mari în veniturile bugetare (10% din total !), ei sunt foarte utili dar depind de respectarea programului de scădere a deficitului bugetar înapoi spre intervalul permis. Plus cofinanțarea cu bani proprii, din același buget de unde se cer indexările de pensii și salarii, pentru dezvoltare și nu pentru consum.
Una peste alta, ar trebui să înțelegem că a venit pandemia financiară. Dacă nu vaccinăm repetat bugetul să facă față virusului majorărilor fără acoperire, care se autoreproduc din inerție, o să trimitem la terapie intensivă puterea de cumpărare a veniturilor. Cât or fi ele de majorate NOMINAL, pe bază de pneumonie bilaterală inflamată prețuri – curs de schimb.
Adică ar fi mai bine să stăm cu picioarele pe pământ, nu cu speranțele îngropate. Apropo, că tot suntem în schimbare de tulpină de virus, ceea ce ne definește ca oameni nu este feed-back-ul demonstrat de Pavlov, ci feed-before. Anticiparea preventivă, nu reacția la stimuli externi DUPĂ ce am fost afectați.
