BNR îi cere președintelui Iohannis să retrimită legea dării în plată în Parlament

Actuala formă a legii dării în plată, ce prevede posibilitatea stingerii unui credit prin predarea imobilului ipotecat, poate genera risc sistemic, a precizat, vineri, Bogdan Olteanu, viceguvernator al Băncii Naționale a României (BNR).

”În forma actuală, pe baza analizelor pe care specialiștii noștri le-au făcut, legea poate genera risc sistemic, implementarea acesteia afectând stabilitatea financiară și funcționarea instituțiilor de credit și putând conduce la costuri pentru contribuabili”, a spus Bogdan Olteanu.

BNR a transmis președintelui României, Klaus Iohannis, un punct de vedere în care îi solicită retrimiterea legii în Parlament. Viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu a atras atenția că actualul text al legii prevede și posibilitatea stingerii unor credite acordate companiilor la care acționarii sau administratorii au garantat, în solidar, cu un imobil, în condițiile în care legea își propune să reglementeze creditarea persoanelor fizice, nu a persoanelor juridice.

”Cele mai multe societăți mici și mijlocii din România care au credit pentru capital de lucru nu au garanții suficiente ale societății pentru a primi creditului respectiv și atunci se cere o garanție a acționarului. Acționarul ce să aducă? Probabil casa lui (…) În multe cazuri poate imobilul acoperă creditului. Nu și în cazul companiilor. În cazul companiilor creditul de capital de lucru evident că depășește garanția pusă de acționar pentru că acolo se completează acea garanție cu garanție pe activele societății și așa mai departe”, a explicat Bogdan Olteanu.

Eugen Rădulescu, directorul Direcţiei Stabilitate Financiară din cadrul BNR, a adăugat că ”legea spune foarte clar. Toate celelalte garanții se șterg. Tot creditul se șterge și se predă garanția imobiliară. Aceasta este o prevede pe care eu unul o denumesc halucinantă”.

BNR i-a transmis președintelui o serie de argumente ce arată că prevederile legii încalcă directivele europene, dar și Constituția României.

Poziția BNR

• Conform situației de la sfârșitul lunii octombrie 2015 se aflau în derulare 491.600 de contracte de credit cu garanții ipotecare sau imobiliare, acordate unui număr de 459.347 de debitori. Din totalul acestor credite, numai 37% erau credite ipotecare, deci credite destinate achiziției de locuințe. Diferența de 63% sunt credite pentru investiții imobiliare sau alte credite cu garanții imobiliare. Din totalul celor care și-au achiziționat o casă, deci trei 37%, 3.742 de persoane fizice au restanțe de peste 90 de zile, acestea fiind, cel mai probabil persoane aflate în reală dificultate financiară. Restul restanțelor, aproximativ 14.500 de restanțieri persoane fizice peste 90 de zile, apar la celelalte două tipuri de credite, a arătat Olteanu.

• Suma restantă totală la creditele cu garanție imobiliară este de 3,9 miliarde de lei. Dintre aceștia însă doar 702 milioane, 18%, sunt restanțe la creditele ipotecare, la creditele pentru achiziționarea unei locuințe.

• De asemenea, 1.317 persoane au luat credite cu valori între 150.000 și 500.000 de euro, 60 de persoane între 500.000 de euro și un milion de euro, 21 de persoane între unu și două milioane de euro și 4 persoane peste 2 milioane de euro.

”Aceste date indică faptul că există credite pentru care nu se justifică o funcție de protecție socială a legii. Mai mult, se observă că pe măsură ce crește valoarea creditului, se înrăutățește disciplina de plată. Riscul de neplată, neperformanță crește de la 1,7% pentru creditele ipotecare sub 150.000 de euro până la 47,6% pentru cele peste 2 milioane de euro”, a punctat viceguvernatorul Băncii Naționale.

Argumentele juridice și de ordin constituțional ale BNR

Bogdan Olteanu a precizat că BNR are trei tipuri de argumente pe baza cărora a propus președintelui Klaus Iohannis retrimiterea legii în Parlament: argumente de stabilitate financiară, de ordin juridic și de natură tehnică.

• Potrivit articolului 53 din Constituție, restrângerea unui drept trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. Cu alte cuvinte, restrângerea exercițiului dreptului creditorului trebuie să fie pe măsura stării de imposibilitate de plată a debitorului, a arătat Olteanu.

”Dreptul creditorului în relația contractuală pe care o vizează această lege e un drept legitim. Aici nu vorbim de o situație în care dreptul creditorului rezultă dintr-o clauză abuzivă. Aici nu vorbim de incidența unui caz fortuit, de o situație externă imprevizibilă, impredictibilă și care a schimbat complet raporturile contractuale cum a fost situația creditelor în franci elvețieni. În acea situație este în continuare recomandabilă și necesară împărțirea poverii între bancă și client. Aici vorbim de un caz în care creditorul a finanțat, debitorul a folosit banii respectivi și atunci, în ce împrejurări poate fi încălcat dreptul creditorului. Răspunsul trebuie să fie în situația excepțională a debitorului, iar această situație excepțională, de neputință de a plăti, ca orice situație excepțională, trebuie să fie definită și delimitată explicit”, a explicat viceguvernatorul, adăugând că

”Această prevedere constituțională nu e o formalitate. Ea derivă dintr-un principiu fundamental al coexistenței sociale: certitudinea contractului, certitudinea cuvântului dat”

• Chestiunea a doua, de ordin constituțional, ține de retroactivtatea legii. Potrivit Constituției, legea civilă prevede doar pentru viitor, a mai arătat Olteanu.

”Relația dintre bancă și client este o relație bazată pe un act juridic, contract de credit. Contractul de credit bancar presupune că neretroactivitatea legii înseamnă că legea se va aplica contractelor semnate după intrarea legii în vigoare. De altfel, regăsim această chestiune și în Directiva 17”, a declarat viceguvernatorul.

Legea încalcă Directiva 17

• Directiva prevede posibilitatea părților de a conveni cu privire la stingerea datoriilor prin darea în plată. Legea reglementează o procedură obligatorie pentru creditori prin efectul voinței unilatera a debitorului.

• Directiva 17 include în domeniul său de aplicare doar creditele pentru bunuri imobile rezidențiale, casa de locuit, în timp ce legea se referă la toate imobilele: teren, construcții industriale, construcții comercial, ansambluri locative.

• Directiva 17 are în vedere doar creditele pentru consumatori, iar consumatorul este definit restrictiv ca persoană fizică ce acționează în scopuri ce se află în afara activității comerciale sau profesionale. Această lege nu restrânge scopul său la persoanele fizice având calitatea de consumator ci include și pe cei care au scopuri de a derula activități comerciale.

• Directiva 17 prevede explicit că se aplică doar contractelor intrate după punerea în aplicare a acestor prevederi, ale directivei, respectiv după data de 21 martie 2016. Legea își propune să acționeze și retroactiv.

Argumente etice

Bogdan Olteanu susține că legea își depășește rolul social deoarece:

• se aplică oricărei persoane, indiferent de avere și venituri și indiferent dacă rambursarea creditului îi creează dificultăți sau nu;

• se aplică oricărui tip de imobil dobândit prin credit ipotecar, fie că e vorba de unul cu destinație de locuință, fie că e vorba de terenuri sau dezvoltări imobiliare cu scop comercial;

• se aplică oricărei situații locative a debitorului, indiferent că debitorul locuiește în imobilul ipoteca sau nu, indiferent că deține sau nu alte soluții locative.

”Acest lucru nu este moral. Măsurile excepționale și iertarea de datorii este o măsură excepțională, trebuie aplicate numai în situații excepționale, precum este cea a debitorului care riscă să rămână fără locuință datorită imposibilității de a-și plăti creditului”, a punctat Olteanu.

Consecintețele aplicării legii în forma sa actuală

BNR atrage atenția că aplicarea legii în forma sa actuală va duce la creșterea semnificativă a avansurilor pentru creditele ipotecare noi, dar și la dispariția programului Prima Casă.

”Ea va face cu mult mai greu accesibile creditele ipotecare pentru cei care vor dori să cumpere case în viitor. În cazul creditelor ipotecare acordate în condiții de piață este probabil ca avansul va ajunge undeva între 35 și 50%, ceea ce este de nesuportat. Creditul pentru Prima Casă va dispărea cu totul, câtă vreme garanția statului nu va mai putea fi acceptată, ea fiind stinsă prin efectul legii în cazul unei decizii de dare în plată”, a explicat Bogdan Olteanu, adăugând că ”această soluție legislativă are consecințe dramatice asupra șanselor generațiilor viitoare de a dobândi o casă accesând credit ipotecar”.

Eugen Rădulescu, directorul Direcţiei Stabilitate Financiară din cadrul BNR, a atras atenția că din scenariile de risc derulate de Banca Națională reiese că aplicarea legii în actuala formă va face ca o bancă din România să nu își poată continua funcționarea.

”La prima vedere, spui: o chestiune care merge între 2 și 4 miliarde de lei (pierderea estimată la nivelul sectorului bancar, n.r.) este de natură să destabilizeze sistemul financiar în ansamblul lui? Fără îndoială că nu. În sine, o pierdere de 2 până la 4 miliarde de lei, deci până la un miliard de euro nu are cum să destabilizeze sistemul în ansamblul lui. Numai că această sumă nu este împărțită în mod egal. Ea practic este concentrată. Pierderea ar fi concentrată la acele bănci care au dat credite în franci elvețieni și acele bănci care nu au provizionat în suficientă măsură creditele pe care le-au acordat în anii anteriori. Și au rămas cu creditele respective considerate drept de bună calitate deși ele nu mai sunt de așa de bună calitate în realitate. În sensul că oamenii au plătit cât au putut, dar vine momentul în care omul nu mai poate să plătească. Ei, ele nu sunt înregistrate decât drept credite bune. În cazul unei bănci în oricare din aceste scenarii, chiar în cel mai benign, ea cade sub nivelul în care poate să își continue funcționarea așa cum este. Va fi nevoie să aducă bani de la acționar”, a explicat Rădulescu.

El a precizat că nu poate numi banca, însă acesta este motivul care face ca aplicarea legii în forma votată în Parlament să genereze risc sistemic.

”Nu există nicio țară pe fața pământului care să fi făcut așa ceva vreodată. Nicio țară pe fața pământului nu a stabilit că niște contracte pot să fie schimbate retroactiv la bunul plac al debitorului, nu la nevoia debitorului. Nu la situație de forță majoră, nu la situație extremă. Nu la caz fortuit cum a fost acesta al evoluției francului elvețian ci pur și simplu pentru că așa are el chef. Nu există un precedent în lume de această natură”, a mai punctat directorul BNR.