După alegerile de sâmbătă a devenit clar că polonezii doresc schimbarea, dar este posibil să nu le placă schimbarea de care vor avea parte, scrie Bloomberg.
Este dificil să încadrezi noul partid de guvernământ din Polonia, Lege și Justiție (PiS), sau pe liderul acestuia – Jaroslaw Kaczynski: temerile sale în chestiunea refugiaților îl așează alături de premierul maghiar Viktor Orban și Marine Le Pen, șefa Frontului Național din Franța; euroscepticismul său seamănă cu cel al formațiunii britanice UKIP, iar promisiunile sale de a introduce noi taxe pentru bănci, de a crește salariile și de a impune mai mult control asupra economicului amintește de vechea stângă europeană.
Nemulțumirea arătată prin votul exprimat duminică este surprinzătoare. Polonia este singura țară din UE care a evitat recesiunea în timpul crizei financiare și a fost lider al creșterii.
Pentru anul acesta și anul viitor se prognozează o creștere economică de 3,5 procente, cu două puncte peste cea a UE28, băncile poloneze sunt bine capitalizate și profitabile, veniturile au crescut.
Dar există și o altă Polonie, scrie Bloomberg, o Polonie în care 10,6% din populație este slab ocupată, una dintre cele mai mari rate din Uniune.
De asemenea, antreprenoriatul și infrastructura sunt foarte dezvoltate doar în Varșovia și provinciile vestice, dar estul Poloniei pare încremenit într-o eră anterioară. Cinci regiuni din estul țării se clasează printre cele mai sărace din UE28.
Acestei Polonii i se adresează Partidul Lege și Justiție – cetățenilor rămași pe margine, capitalizând pe seama nemulțumirii și fricii acestora legate de criza europeană a refugiaților.
După opt ani petrecuți la putere, formațiunea Platforma Civică a fost percepută ca tot mai mult ruptă de realitate.
Dacă exit-pollurile se confirmă, alegerile de duminică sunt primele din perioada postcomunistă la care polonezii acordă majoritatea din Seim, camera parlamentară inferioară, unui singur partid.
Din nefericire, aceasta va crește șansele noii guvernări de a-și aplica programul.
Sunt foarte probabile fricțiuni cu Europa pe teme precum criza refugiaților sau bugetul, pe politica de mediu (pentru a-i mulțumi pe mineri) și o nouă poziție, mai dură, față de Rusia.
Creșterea beneficiilor familiale, pensionarea la vârste mai reduse, și scăderea taxelor pentru IMM-uri vor crește datoria publică. Intenția de a taxa mai mult băncile și suspiciunea față de investitorii străini, în special marile corporații, vor submina economia.
Chiar dacă economia Poloniei este suficient de puternică pentru a face față unor mici zgâlțâiri, nu este și invulnerabilă.
Cu un PIB similar celui din Belgia, dar cu o populație de trei ori mai numeroasă, Polonia încă are de recuperat față de restul Europei. Și, chiar dacă neadoptarea monedei unice îi permite o anumită libertate monetară, instabilitatea ratei de schimb i-ar putea speria pe investitori.
Mai ales în condițiile în care este nevoie acută de reforme în multe domenii, printre care achizițiile publice sau legea falimentului.
Noul guvern va trebui să se ocupe de unele dintre acestea, dacă prioritatea sa este să creeze locuri de muncă și să încurajeze apariția unor noi afaceri.
Deocamdată, însă, are alte planuri.
