luni

4 iulie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

25 mai, 2020

Rambursarea datoriilor statelor europene ar putea însemna alegeri dureroase cu privire la cine va fi taxat.

Problema se complică în condiţiile în care alegătorii sunt deja nemulţumiţi de mediul politic, la un deceniu după ce criza financiară globală din 2008 le-a pus în faţă o altă notă de plată care trebuie achitată, potrivit experţilor citaţi de Bloomberg şi Agerpres.

Printre alternative se află tolerarea unui nivel ridicat al datoriei, cum face Japonia, sau încercarea de a stimula inflaţia pentru a mai reduce o parte din aceste datorii. În condiţiile în care costurile cu împrumuturile suverane sunt la un nivel extrem de redus, astfel de abordări par atractive pe măsură ce facturile se acumulează rapid.


„Există câteva modalităţi facile sau atractive politic de a aborda această problemă”, spune James Athey, manager la Aberdeen Standard Investments. „Modul ideal de a plăti este să generezi o creştere economică care este mai mare decât costul finanţării. Din păcate, cred că acest lucru va fi foarte dificil”, a adăugat James Athey.

Pe măsură ce guvernele europene extind rapid împrumuturile pentru a-şi ajuta economiile, experienţa austerităţii cu care s-a confruntat regiunea influenţează dezbaterea cu privire la modul în care trebuie rezolvată problema datoriilor.

Aplicarea unei austerităţii în forţă, aşa cum s-a întâmplat cu Grecia în 2010, a determinat Fondul Monetar Internaţional (FMI) să arate că a provocat mai mult rău decât bine pentru finanţele publice şi creşterea economică.

În Marea Britanie, ţară al cărei deficit a crescut în 2010 până la un nivel comparabil cu cel din Grecia, austeritatea demarată de către fostul premier David Cameron a coincis cu ani de creştere economică neglijabilă. Această austeritate a alimentat nemulţumirile care au contribuit la căderea lui Cameron după e ţara a votat în favoarea ieşirii din Uniunea Europeană (UE).


„Guvernele europene au devenit îngrijorate de creşterile mari ale datoriilor şi au trecut la austeritate fiscală, ceea ce a încetinit în mod excesiv revenirea”, susţine economistul şef al FMI, Olivier Blanchard.

Una dintre discuţiile care se poartă în Europa este dacă taxele ar trebui să crească după ce revenirea se instalează. Social-democraţii din Elveţia vor taxe mai mari pe venit, iar în mass media din Marea Britanie au apărut speculaţii cu privire la o potenţială majorare a taxelor.

O altă discuţie este legată de taxele pe avere. Partenerul minoritar în guvernul de coaliţie din Spania analizează o astfel de propunere, în timp ce în Franţa, ţară unde Guvernul a redus recent taxa pe avere, economistul Thomas Piketty susţine că o astfel de măsură este cea mai bună modalitate pentru a reduce nivelul datoriei publice.

Camille Landais, profesor de economie în cadrul London School of Economics, a sugerat chiar adoptarea, pentru o perioadă limitată, a unei taxe pe avere la nivel european.

„Dacă este nevoie de o anumită formă de reechilibrare calmă a finanţelor publice trebuie făcută într-un mod care este corect şi, în mod esenţial, persoanele care sunt cele mai capabile să suporte acest lucru”, a spus Landais.

Cancelarul german, Angela Merkel, a fost forţată deja să dezmintă că există planuri referitoare la majorarea taxelor, iar ministrul francez al Finanţelor, Le Maire, a declarat că nu vrea să reintroducă taxa pe avere.

În acest context, James Athey, manager la Aberdeen Standard Investments, a subliniat că astfel de reacţii sunt de înţeles. „Ideea că poţi să creşti taxele fără să afectezi creşterea este foarte dificilă”, a explicat Athey.

La rândul lor, băncile centrale ar putea să resimtă presiuni din partea guvernelor pentru a păstra politica monetară relaxată pentru o perioadă mai mare de timp, tolerând o inflaţie care erodează valoarea datoriilor guvernamentale, o tactică care a ajutat Marea Britanie să îşi aducă împrumuturile sub control după cel Al Doilea Război Mondial. Însă inflaţia ar eroda şi economiile populaţiei şi ar readuce în minte momente istorice dureroase pentru unele ţări, precum Germania în anii 1930.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Marcel Fratzscher, preşedintele institutului economic german DIW, a afirmat că o astfel de politică de reducere a datoriei este una „păguboasă”.

Ce se întâmplă dacă datoria nu va putea fi readusă sub control? William White, economist şef la Banca Reglementelor Internaţionale, spune că aceasta este o posibilitate. „Suntem pe o traiectorie proastă de acumulare a datoriilor. Este nevoie să ne gândim mult mai serios cu privire la restructurarea datoriei într-un mod ordonat”, a menţionat White.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: