Decizia Australiei de a se dota cu submarine nucleare, în parteneriat cu SUA şi Marea Britanie, este mutarea pe care Camberra o face în fața prezenței tot mai accentuată a marinei chineze în Pacific. China are deja o flotă mai mare decât Statele Unite, iar ritmul în care construiește nave îl depășește pe al oricărei alte puteri maritime.
Australia dispune de şase submarine Collins cu propulsie diesel-electrică de concepţie suedeză, intrate în serviciu la mijlocul anilor 1990, pe care urma să le înlocuiască cu 12 submarine convenţionale de concepţie franceză.
Canberra a decis însă să renunțe la contractul cu Franţa pentru a se dota cu submarine nucleare amerciane: propulsia nucleară permite discreţie mare şi autonomie crescută pentru un submarin. „Este o schimbare a necesităţilor”, a rezumat laconic premierul australian Scott Morrison, potrivit AFP, preluată de Agerpres.
La fel ca alte ţări, Australia manifestă îngrijorări faţă de o marină chineză supradimensionată. La sfârşitul anului 2020, China dispunea în total de 360 de nave de război de suprafaţă şi submarine, comparativ cu 297 de nave ale întregii flote a SUA, potrivit US Naval Intelligence Office (ONI).
În 2025, China va dispune de 400 de nave, iar în 2030 de 425, potrivit aceleiași organizații.
Din componenţa marinei chineze fac parte şase submarine nucleare dotate cu dispozitive pentru lansarea de rachete nucleare (SNLE) şi aproximativ 40 de submarine de atac, între care şase cu propulsie nucleară, potrivit Military Balance.
SUA poate conta la rândul său pe 21 de submarine de atac şi opt cu SNLE cu baza în Pacific, în principal la Pearl Harbor, potrivit US Navy.
Dacă Statele Unite au 5 dintr-un total de 11 portavioane în regiune, China a început construcţia celui de-al treilea portavion şi construieşte tot mai multe distrugătoare.
China construiește de două ori mai mult decât SUA
Între 2015 şi 2019, şantierele navale chineze au construit 132 de nave, faţă de 68 în SUA, 48 în India, 29 în Japonia, 17 în Franţa, 9 în Australia şi 4 (dintre care două portavioane) în Marea Britanie, potrivit unui studiu al publicaţiei specializate Jane’s, realizat anul trecut.
În patru ani, China a lansat la apă echivalentul flotei franceze, susţine amiralul Pierre Vandler, şeful Statului Major al marinei franceze, menţionând „efortul istoric naval chinez’ care reprezintă ‘peste 55% din bugetul de apărare al Chinei”.
Această „frenezie” chineză are consecinţe în întreaga regiune, determinând multe ţări să aplice o strategie destinată să împiedice puterea chineză să se desfăşoare în apropierea coastelor lor, strategie care implică în special achiziţia de submarine.
Vietnamul dispune astfel de şase submarine de concepţie rusă, Malaezia de două submersibile, în timp ce Indonezia a comandat şase submarine Coreii de Sud, iar Filipinele aspiră să-şi construiască o flotă de submarine.
Beijingul contestă suveranitatea tuturor acestor ţări asupra unei părţi din Marea Chinei de Sud.
În alte părţi din Pacific, Japonia dispune de 23 de submarine, Coreea de Sud de 18, Singapore de 2, iar Rusia de 12.
Semn al tensiunilor din regiune, importantă pentru interesele sale, Franţa a desfăşurat la începutul anului în Pacific unul din submarinele sale nucleare de atac, Emeraude, pentru prima oară din 2001.
