sâmbătă

13 august, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

10 martie, 2019

Potrivit Raportului de sustenabilitate fiscală pe 2018 al Uniunii Europene (publicat în ianuarie 2019), datoria externă a României ar putea trece pragul de 60% din PIB în mai puţin de zece ani, dacă nu se petrece nicio schimbare în politicile economice aplicate în prezent.

De la doar 35,1% din PIB la finele anului trecut, ar urma să depăşim nivelul de 50% din PIB în 2025 şi să urcăm la 61,9% în 2029.


Explicaţia acestei evoluţii îngrijorătoare, prevăzută ca scenariu de bază de către specialiştii UE, constă în faptul că va exista un deficit primar în creştere al bugetului general consolidat, atenuat din ce în ce mai puţin de creşterea PIB (aşa-numitul efect al bulgărelui de zăpadă sau snowball effect în lb. engleză), care se va diminua inevitabil pe măsură ce va nivelul de dezvoltare se va majora), cu ajustări minore faţă de trecut pe partea de fluxuri de stoc.

Pe această cale, costurile asociate cu datoria publică raportate la PIB ar urma să fie aproximativ duble în 2029 (2,7% din PIB) faţă de 1,4% din PIB în 2018.

(Citiți și: ”România va plăti anul acesta 11,5 miliarde de lei dobânzi şi comisioane la datoria publică guvernamentală”)

Mai mult, percepţia riscului suveran al României ( care rezultă din probabilitatea mai mare de probleme la plata datoriilor publice angajate ) s-a deteriorat semnificativ din 2015, când se afla în zona recomandată de ratingul de ţară Moody`s până în 2018, cu riscul tot mai evident de a fi plasaţi într-o categorie de risc mai ridicat decât cea în care ne aflăm acum ( Baa3, adică la limita de recomandare investiţională).


Desigur, sunt mai multe scenarii, cu cifre diferite după cum se iau în calcul diverse influenţe pozitive sau negative. Există complicaţii tehnice şi argumente pro sau contra care ar arunca o perdea de fum peste acest adevărat avertisment venit din partea analizei făcute de specialişti europeni independenţi.

Dar avertismentul nu ar trebui să treacă neobservat şi fără o analiză din partea factorilor de decizie.

(Citiți și: ”Valentin Lazea / Sabia cu două tăișuri a datoriei externe și statele care pot să o mânuiască”)

În acest sens, reamintim că nivelul redus al datoriei externe, plecată de la zero după 1989 (cu preţul unor mari suferinţe pentru populaţie în ultimul deceniu de socialism), a fost singurul criteriu păstrat constant şi solid printre cele cinci solicitate la Maastricht pentru aderarea la Zona Euro.

De aceea, sintagma abstractă „sustenabilitate fiscală” ar trebui luată cât se poate de în serios deoarece va avea consecinţe cât se poate de concrete. Mai ales pentru generaţiile viitoare ( nu mai e nevoie să amintim că tot prin 2029 va începe şi marea ieşire la pensie a generaţiei de decreţei, cu trecerea masivă de la susţinerea sistemului de pensii la a fi susţinuţi prin sistemul de pensii).

Oricât ar părea de ciudat acum pentru unii şi împotriva unor interese egoiste de moment, România ar trebui să aducă rapid beneficiile oferite bugetarilor şi pensionarilor în acord cu creşterea economică şi să revină la procesul de consolidare fiscală.

Obligatoriu la acel MTO ( medium term objective, în engleză, de cel mult -1% din PIB deficit bugetar, care fusese atins în 2015), chiar cu un uşor surplus primar care să permită plata dobânzilor la datoria deja contractată (dobânzi care ocupă deja jumătate din deficitul planificat prin legea bugetului pe 2019).

Dacă reveniţi la tabelul cu proiecţia făcută de UE, chiar şi în cazul în care am lua măsuri imediate pentru trecerea la îndeplinirea angajamentelor luate prin pactul de creştere şi stabilitate ( SGP – Stability and Growth Pact în lb. engleză), datoria publică tot ar urma să crească uşor în 2020 şi să rămână peste pragul de 30% până în 2029, ceea ce ne spune multe despre comparaţia între o abordare de tip „după noi potopul” şi una de ajustare moderată.

Ideea fiind de a nu destabiliza economia şi a putea plăti ceva mai lejer ( fără a afecta pe termen de zeci de ani finanţele publice) obligaţiile asumate prin împrumuturile externe ale statului.

Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

3 răspunsuri

    1. știați că anul trecut ați plătit 3,2 miliarde de euro pentru măsurile luate de CP Tăriceanu în 2008? Iar în 2017 ați plătit 2,9 miliarde, tot de euro, pentru aceleași măsuri? Și că pentru aceleași măsuri anul ăsta veți plăti 3 miliarde tot de euro?

  1. Subiectele pe care le puneti sunt pertinente si apreciez ca efectuati o traducere pentru a largi baza de accesibilitate.
    Insa, consider ca este un imperativ de a include referintele Dvs in forma lor originala si eventual linkul catre site, in caz in care se doreste largirea cunostintelor.
    Va multumesc anticipat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

3 răspunsuri

    1. știați că anul trecut ați plătit 3,2 miliarde de euro pentru măsurile luate de CP Tăriceanu în 2008? Iar în 2017 ați plătit 2,9 miliarde, tot de euro, pentru aceleași măsuri? Și că pentru aceleași măsuri anul ăsta veți plăti 3 miliarde tot de euro?

  1. Subiectele pe care le puneti sunt pertinente si apreciez ca efectuati o traducere pentru a largi baza de accesibilitate.
    Insa, consider ca este un imperativ de a include referintele Dvs in forma lor originala si eventual linkul catre site, in caz in care se doreste largirea cunostintelor.
    Va multumesc anticipat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Deceniul banilor ieftini (dobânzi mici sau foarte mici la creditele pe termen lung)pentru state  tocmai s-a încheiat . A fost (sau ar fi fost) o perioadă extrem de

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: