Prezența maritimă a Chinei în UE a crescut în ultimul timp într-un ritm fără precedent, ca urmare a investițiilor în infrastructură portuară strategică, arată o analiză a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European.
Raportul avertizează că experiențele din anii anteriori ale unor țări de pe alte continente ar trebui să reprezinte o lecție privind colaborarea asimetrică promovată de China.
Beijingul a lansat în 2013 inițiativa Maritime Silk Road Initiative și a reușit să facă progrese uriașe, devenind un competitor în creștere accelerată, reușind să obțină controlul pe termen lung al unor porturi din întreaga lume.
Procesul de achiziții s-a intensificat după fuzionarea, în 2016, a două mari companii de stat – China Shipping și China Ocean Shipping Company (COSCO), iar fondurile uriașe puse la bătaie au declanșat o adevărată competiție între porturile UE cu poziții geostrategice pentru atragerea investițiilor chineze.
Problema concretă și riscurile aferente
În afara principalului investitor, China Ocean Shipping Company (COSCO), pe ruta nordică (Polar Silk Road), a apărut o altă companie – China Merchants Group – care a înaintat propuneri de finanțare a Portului Klapeida (Lituania) și a mai multor porturi din Norvegia și Islanda.
Intrarea pe piața UE a companiei de stat China Communications Construction Company (CCCC) a schimbat natura competiției din acest sector, mai arată analiza.
În 2017, CCCC a câștigat un concurs de idei pentru dezvoltarea unui perimetru din portul Hamburg, cu propunerea construirii unui nou terminal automat de containere, ceea a provocat reacția nervoasă a jucătorilor locali.
COSCO, însă, care deține pachetul majoritar la Pireus, a avut succes la Rotterdam și a reușit să mai cumpere acțiuni la porturi importante din Belgia sau Franța.
În contextul investițiilor ce urmăresc stabilirea unor conexiuni intermodale dintre porturile UE și rețeaua de cale ferată de pe traseul Silk Road Economic Belt (SREB), există riscul ca Beijingul să retraseze alte rute comerciale, în folosul său, ce ar putea afecta rutele clasice, avertizează raportul.
Analiza oferă și un exemplu – după ce COSCO s-a concentrat pe portul Piraeus, ca poartă maritimă principală pentru a pătrunde pe piața din Europa Centrală și de Est, compania a vândut acțiunile pe care le deținea în portul Napoli, în 2016.
Efectul a fost scăderea drastică a tranzitului de containere în portul italian.
Portul Constanța – vizitat de un reprezentant al COSCO
În 2014, fostul premier Victor Ponta, un promotor al relațiilor cu China și al colaborării cu aceasta în domeniul infrastructurii, declara că Portul Constanța are nevoie de o strategie de dezvoltare printr-un parteneriat cu un mare port din China sau din alt stat asiatic, dar şi cu porturi vestice.
De la acest stadiu, lucrurile n-au mai evoluat, la fel ca și alte proiecte de investiții în care se dorea implicarea Chinei.
Asta până anul trecut: când directorul portului Constanţa şi cel al portului Ningbo-Zhoushan (unul dintre cele maia mari porturi din lume) au semnat un acord prin care colaborarea va începe cu schimbul de informații despre fluxurile de mărfuri pe relaţia Asia-Europa şi invers.
„Prezentul protocol confirmă faptul că noi căutăm noi oportunităţi şi parteneri de afaceri pentru dezvoltarea infrastucturii portuare şi că ne gândim la soluţii pentru a dezvolta noi relaţii comerciale cu partenerii chinezi”, declara în august 2017 directorul general al Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime (CNAPM) Constanţa, Dan Nicolae Tivilichi.
Ulterior, în octombrie, a avut loc Forumul de cooperare economică în industrie şi logistică China (Ningbo) – România, la care au participat și 51 de oameni de afaceri chinezi, reprezentând 39 de firme chineze.
Printre participanții din Ningbo s-a numărat și un reprezentant de vârf al COSCO, cea mai activă companie din operațiunea Maritime Silk Road.
”Metoda chinezească” și harta aferentă
Maritime Silk Road face parte din cel mai mare program dezvoltat în lume, estimat la 4.000 – 8.000 de miliarde de dolari – One Belt, One Road (OBOR), care va lega China de restul Asiei, de Africa și Europa. Conține toate tipurile de infrastructură – aeroporturi, porturi, cale ferată, conduce de petrol sau gaze etc:
Analiza realizată pentru PE atrage atenția asupra unei modalități folosite de chinezi pentru a ajunge să preia controlul unor porturi din Asia, Africa etc. – după ce se oferă să investească, atunci când datoriile cresc, se ajunge la transformarea datoriilor în acțiuni.
Exemplu – Datoria Sri Lanka a urcat la 1,5 miliarde dolari, în 2010, când portul Hambantota a fost finalizat. Suma s-a adăugat celor corespunzătoare altor datorii, pentru alte proiecte de infrastructură dezvoltate cu China.
În 2017, în cadrul unui proces de convertre a datoriei în acțiuni, portul a fost dat în folosința chinezilor pentru 99 de ani.
Un alt proiect, China-Pakistan Economic Corridor, dezvoltat cu banii unor bănci chineze, cu o dobândă de 13%, a dus la datorii uriașe și astfel s-a ajuns la un acord pentru operarea timp de 40 de ani a portului Gwadar.
Dacă Pakistanul intră în default, China va putea prelua numeroase obiective, de la mine de cărbune, la conducte de petrol.
