La sfîrşitul anului 2014, energia electrică ar trebui să circule liber ”în” şi ”între” cele 8 pieţe regionale ale Uniunii Europene. Toate ofertele de vînzare
Tratatul Uniunii Europene nu admite subvenţii pentru firmele neviabile din sectorul energiei iar Comisia Europeană pare acum decisă să-l facă respectat. Orice ajutor de stat
Într-un grup liber consimţit, cuvîntul şi beneficiul unui membru e pe măsura aderării lui la regula jocului şi la ţintele comune. Altminteri, riscă suspiciune şi
Guvernele României și autoritățile locale au alocat miliarde de euro unor întreprinderi din Energie, în numele unor cerințe fictive de securitate națională și socială.
Suportabilitatea preţurilor fără compromiterea viabilităţii furnizorilor este adevărata provocare pentru sectorul energiei din România. De două decenii, societăţile de energie înregistrează creşteri modeste ale unor
Sute de MW, reprezentînd 5 – 8% din consumul mediu naţional de energie electrică, sau 40 – 60% din capacitatea de generare a fermelor eoliene in funcţiune, e dispecerizată pe stoc, mai exact e (re)aruncată în vînt.
Preţurile angro ale energiei electrice artificial menţinute la niveluri scăzute produc rente în tranzacţiile externe, pe seama consumatorului român. Contractele reglementate, inflexibile, nu lasă loc schimburilor avantajoase derivînd din diferenţele regionale de generare şi consum.
Acţiunilor riscante ale administratorului judiciar li se adaugă noi încercări anti-reformiste din afara companiei, contrare intereselor consumatorului şi angajamentelor ţării.
Starea precară a sistemului energiei electrice din România e rezultatul blocajului şi devierilor reformei lansate cu 15 ani în urmă.
În afara celor cîteva poveşti de succes, între care, încheierea negocierilor cu UE şi descoperirea preţului real al energiei, principalele ţinte ale reformei au fost
Niciun stat nu a fost exonerat de obligaţia de a separa reţelele şi de a reduce dimensiunea companiilor de energie pînă la niveluri care să nu pericliteze concurenţa în piaţă
La sfîrşitul anului 2014, energia electrică ar trebui să circule liber ”în” şi ”între” cele 8 pieţe regionale ale Uniunii Europene. Toate ofertele de vînzare
Tratatul Uniunii Europene nu admite subvenţii pentru firmele neviabile din sectorul energiei iar Comisia Europeană pare acum decisă să-l facă respectat. Orice ajutor de stat
Într-un grup liber consimţit, cuvîntul şi beneficiul unui membru e pe măsura aderării lui la regula jocului şi la ţintele comune. Altminteri, riscă suspiciune şi
Guvernele României și autoritățile locale au alocat miliarde de euro unor întreprinderi din Energie, în numele unor cerințe fictive de securitate națională și socială.
Suportabilitatea preţurilor fără compromiterea viabilităţii furnizorilor este adevărata provocare pentru sectorul energiei din România. De două decenii, societăţile de energie înregistrează creşteri modeste ale unor
Sute de MW, reprezentînd 5 – 8% din consumul mediu naţional de energie electrică, sau 40 – 60% din capacitatea de generare a fermelor eoliene in funcţiune, e dispecerizată pe stoc, mai exact e (re)aruncată în vînt.
Preţurile angro ale energiei electrice artificial menţinute la niveluri scăzute produc rente în tranzacţiile externe, pe seama consumatorului român. Contractele reglementate, inflexibile, nu lasă loc schimburilor avantajoase derivînd din diferenţele regionale de generare şi consum.
Acţiunilor riscante ale administratorului judiciar li se adaugă noi încercări anti-reformiste din afara companiei, contrare intereselor consumatorului şi angajamentelor ţării.
Starea precară a sistemului energiei electrice din România e rezultatul blocajului şi devierilor reformei lansate cu 15 ani în urmă.
În afara celor cîteva poveşti de succes, între care, încheierea negocierilor cu UE şi descoperirea preţului real al energiei, principalele ţinte ale reformei au fost
Niciun stat nu a fost exonerat de obligaţia de a separa reţelele şi de a reduce dimensiunea companiilor de energie pînă la niveluri care să nu pericliteze concurenţa în piaţă
