Dacă se face diferența dintre valoarea finală a deficitului bugetar și deficitul consemnat după primele zece luni ale fiecărui an, se poate observa cum România a cheltuit sistematic sume consistente de bani pe finalul fiecărui an. Obicei nefast care a dezechilibrat execuția bugetară și nu a mai lăsat timp pentru a executa în bune condiții o serie de lucrări contractate pe fonduri publice.
În pofida repetatelor angajamente luate public că sumele cheltuite de stat vor fi repartizate cât de cât uniform pe parcursul anului și chiar cu dispunerea lor cu precădere în primul semestru, istoria cu ținerea deficitului sub un control cât mai strâns, pentru a da drumul la cheltuieli la final s-a repetat cu o insistență demnă de o cauză mai bună.
Cu toate acestea, dacă se vor confirma datele operative care indică un nivel de 2,42% din PIB al deficitului acumulat în noiembrie și octombrie, nu ne confruntăm cu nimic nou, întrucât în anul 2015 (la final de mandat înaintea guvernului tehnocrat), valoarea a fost chiar și mai mare (2,75% din PIB) iar în 2013 s-a situat undeva într-o zonă apropiată, cu 2,14% din PIB.
Pentru 2016, s-a evidențiat clar ponderea mult mai redusă a veniturilor publice în PIB după primele zece luni, situate permanent în perioada 2012 – 2015 undeva pe la 26% – 27% din PIB și diminuate pe fondul relaxării fiscale la doar 24,7% în 2016. De reținut, prin specificul efectuării unor plăți trimestriale, octombrie a fost și ultima lună cu încasări mai mari.
Prin urmare, era normal ca atât veniturile cât și cheltuielile bugetului general consolidat exprimate ca procentaj din PIB să ajungă la cele mai mici valori din ultimii zece ani, existând slabe speranțe ca pe ”ultima sută de metri a anului”, situația să se mai remedieze.
(Citiți și: ”OUG: Guvernul Cioloș pregătește spațiu pentru bugetul viitorului guvern”)
Așadar, pe fondul eforturilor de ajustare a deficitului public, cheltuielile bugetare la zece luni au scăzut permanent în ultimii patru ani. Totuși, dacă veniturile la 10 luni s-au diminuat cu două procente de PIB, cheltuielile au scăzut cu trei procente de PIB. Ceea ce înseamnă că scăderea fiscalității s-a amplificat cu 50% la nivelul diminuării serviciilor oferite de stat.
În aceste condiții, deși ar fi putut să pară bun pentru cineva nefamiliarizat cu obiceiurile mioritice, deficitul de -0,17% din PIB după primele 10 luni din 2016 nu a făcut altceva decât să reediteze un mod de lucru defectuos.
Dar, poate s-a întâmplat ceva deosebit în ultima lună din an, în timpul alegerilor și al discuțiilor pentru formarea noului Executiv ?
Datele oficiale ale Ministerului Finanțelor arată că nu. În decembrie 2015, creșterea deficitului bugetar fusese și mai accentuată, ajungând la 2,23% din PIB după ce se intrase la 1 decembrie cu un plus de 0,76% din PIB (!).
Cât despre decembrie 2014, majorarea deficitului a fost aproape identică cu cea din decembrie 2016, și anume de 1,89% din PIB, și fără presiunea pe care scăderea în cascadă a fiscalității o pune pe buget.
Ce-i drept, valorile analizate au fost cam duble față de anii 2012 și 2013, când, pe fondul efortului de ieșire din criză, banii au fost gestionați mult mai uniform pe parcursul anului și nu mai apărut atât de multe cheltuieli pe ”ultima sută de metri” a finanțelor publice. Adică valorile de deficit pe final de an seamnă foarte bine între 2012, 2013 și 2016 dar cheltuielile pe final de an au fost cu totul altele dacă le raportăm la PIB.
Fără a intra în dispute inutile, dar tocmai pentru a avea o referință în situațiile prezentate oficial, vă lăsăm pentru reflecție aceste cifre. Cifre în care singurul element de substanță care sare imediat în ochi este scăderea semnificativă atât a încasărilor cât și a cheltuielilor bugetare. Urmare a unui dozaj mai mult decât discutabil al relaxării fiscale, ce a lăsat statul cu o slabă capacitate de a absorbi fonduri europene și de a face investiții absolut necesare dezvoltării.
Urmărește-ne pe Google News
