Premierul român, Emil Boc, a fost un elev model al programului de austeritate aprobat de Fondul Monetar Internaţional (FMI), dar criza de pe piaţa financiară globală, creşterea economică redusă şi privatizările eşuate l-ar putea obliga să taie mai adânc, afectându-i astfel perspectivele electorale pentru 2012 – scrie agenţia Reuters într-o analiză publicată marţi.
Boc se confruntă cu scăderea popularităţii în sondajele de opinie, în care partidele de centru-dreapta ale coaliţiei aflate la putere sunt creditate cu numai 25 la sută din intenţiile de vot, faţă de 60 la sută pentru alianţa partidelor din opoziţie, condusă de social-democraţi.
Cu toate acestea, mulţi analişti politici sunt de părere că legăturile strânse cu preşedintele Traian Băsescu, palmaresul unei reforme solide şi afinităţile reduse dintre partidele din opoziţie îl îndreptăţesc pe Boc să spere că va rămâne la putere chiar dacă nu va fi câştigătorul alegerilor parlamentare prevăzute pentru anul următor.
Sub conducerea sa, ţara din Balcani cu o populaţie de circa 22 de milioane de locuitori a revenit în zona creşterii economice după o contracţie de 8,9 la sută pe doi ani anteriori şi este pe cale de a-şi echilibra bugetul prin intermediul unui împrumut în valoare de 5 miliarde euro din partea FMI.
Premierul Boc a îngheţat pensiile, a tăiat salariile bugetarilor şi a majorat TVA cu 5 procente. El se îndrepta spre reducerea deficitului bugetar, în 2012, sub pragul de 3 la sută recomandat de Uniunea Europeană. Dar această direcţie a luat o întorsătură neaşteptată în iunie, când deficitul s-a majorat cu 50 la sută în comparaţie cu luna precedentă, la 2,1 la sută din PIB, punând astfel în pericol ţinta anuală de 4,4 la sută.
Ratarea ţintei ar putea determina FMI să impună o nouă serie de măsuri de austeritate în acest stat al UE situat pe locul al doilea în ce priveşte sărăcia, înainte de alegerile locale programate în vara anului viitor şi a celor legislative din toamna lui 2012.
„Dacă economia globală se îndreaptă spre o încetinire a ritmului de creştere, guvernanţii vor fi nevoiţi să taie şi mai mult din cheltuielile publice pentru a compensa o potenţială scădere a veniturilor”, este de părere Georgiana Constantinescu, analist la credit Europe Bank în Bucureşti. „Cred că vor încerca să atingă ţinta de deficit, dar ar putea fi nevoiţi să consolideze măsurile de reducere a costurilor, inclusiv prin disponibilizări, şi să urmărească în continuare restructurarea firmelor de stat cu pierderi”, a mai spus ea.
Majorarea deficitului în iunie este un fenomen îngrijorător pentru că, de obicei, în România acesta se majorează odată cu apropierea de sfârşitul anului.
Iar turbulenţele se fac simţite. Frământările de pe pieţele mondiale şi încetinirea creşterii în zona euro ar putea înseamnă că revenirea de 1,5 la sută anticipată de guvernul de centru-dreapta va fi ratată, situaţie ce se va repercuta în volumul încasărilor bugetare.
Premierul Boc s-a referit la o astfel de posibilitate, în cursul acestei săptămâni, atunci când a spus că datele referitoare la creşterea economică în al doilea trimestru „pot să nu arate la fel de bine pe cât ne aşteptam iniţial” ca urmare a scăderii cu 2,2 la sută a producţiei industriale în luna iunie.
Indicatorii daţi publicităţii marţi arată că în România creşterea economică s-a redus la 1,4 la sută în trimestrul al doilea, după ce în ianuarie-martie se înregistrase 1,7 la sută.
Un alt plan pentru atragerea de fonduri la buget s-a soldat cu un eşec în luna iulie, când nu s-a reuşit vânzarea celor 9,84 la sută din acţiunile OMV Petrom deţinute de stat, în valoare de aproximativ 840 de milioane dolari.
Cu pieţe fluctuante în prezent în lumea întreagă, analiştii consideră că este puţin probabil ca să mai fie menţinute planurile de a atrage la buget în acest an aproximativ un miliard de dolari din privatizări, chiar dacă guvernul are o nevoie crescândă de numerar.
Daniel Hewitt, de la Barclays Capital, afirmă că întrevede riscul unei diminuări cu 1 la sută a ratei creşterii economice şi al unui deficit bugetar de 5 la sută din PIB.
Şi, cu toate că în trecut a oferit Bucureştiului o marjă de manevră, cu siguranţă că FMI va prefera ca Boc să se înhame la treabă la anul, în loc să promoveze pomenile electorale care au însoţit numeroase alegeri din această parte a lumii.
„Se pare că lucrurile merg prost în ce priveşte creşterea economică”, a mai spus Hewitt. „Cred că ar fi o imensă greşeală dacă FMI ar miza totul pe 2012”, a mai afirmat analistul amintit.
Cele trei partide din opoziţie au încheiat o alianţă, dar analiştii susţin că este puţin probabil ca ele să-şi menţină colaborarea şi să câştige alegerile ca o forţă coerentă.
Avantajul lui Boc este legat de preşedintele Traian Băsescu, cel care va numi un nou prim-ministru la sfârşitul toamnei lui 2012. În ciuda rolului său în mare măsură ceremonial, şeful statului manifestă o mare influenţă atât asupra Partidului Democrat Liberal al premierului, cât şi a ţării. Iar aceasta înseamnă că, exceptând cazul în care opoziţia va dobândi, anul viitor, majoritatea în viitorul Parlament, este aproape sigur că va face uz de puterea sa pentru a-l numi din nou pe Emil Boc ca prim-ministru.
Noi reduceri ale cheltuielilor, cum ar fi prin concedieri în sectorul bugetar, îl vor afecta pe Boc, mai ales că guvernul său a redus numărul bugetarilor cu 200.000 începând din 2009 şi că plănuieşte desfiinţarea altor 200.000 de slujbe la stat până în 2015.
„Populaţia vede că în prezent nu curge lapte şi miere în România, aşa că este clar că guvernul nu va putea recupera terenul pierdut”, a afirmat analistul politic independent Bogdan Teodorescu.
Spre comparaţie, stânga a făcut cunoscut cu fermitate că nu are în vedere soluţia unor noi reduceri a cheltuielilor şi că nu va încheia un nou acord cu FMI, o atitudine ce va ţine pieţele financiare cu sufletul la gură până la anunţarea rezultatului final al legislativelor din 2012.
