Dezvoltarea economică a României este indisolubil legată de fondurile europene. În ultimul deceniu, Uniunea Europeană a fost cel mai mare investitor în România și sute de comunități au beneficiat de ceea ce este numit, generic, „politica de coeziune”.
„Politica de coeziune” înseamnă însă sute de mii de proiecte în întreaga Europă, de la ajutoarele acordate unei firme mici pentru a-și crește numărul de angajați la autostrăzi de sute de kilometri, care au drept scop „reducerea decalajelor dintre diferitele regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate”.
De fapt, politica de coeziune vizează fiecare regiune din UE, dar cea mai mare parte a fondurilor este îndreptată spre regiunile mai puțin dezvoltate, definite drept regiunile în care produsul intern brut pe cap de locuitor este mai mic de 75% din media europeană.
În total, UE a alocat peste 350 de miliarde de euro, adică aproximativ o treime din bugetul total al Uniunii, pentru politica de coeziune în perioada 2014-2020. Principalele instrumente care finanțează proiecte de coeziune sunt trei mari fonduri: fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE) și Fondul de coeziune (FC).
Dar fondurile de coeziune nu au exclusivitatea asupra finanțării investițiilor în Europa, ci ele acționează în conlucrare cu instrumente ale altor politici ale Uniunii Europene, precum Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) sau Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime (FEPAM), dar și Inițiativa privind ocupare.a forței de muncă în rândul tinerilor (YEI).
Una peste alta, prin intermediul a opt programe naționale, România beneficiază de o alocare de 30,8 miliarde de euro din partea UE ca Fonduri Europene Structurale și de Investiții (FESI) în cei șapte ani ai Cadrului Financiar 2014-2020. Doar fondurile de coeziune însumează aproape 22,6 miliarde de euro, adică aproximativ 1.100 de euro pentru fiecare locuitor al României.
O parte dintre acești bani au fost investiți, dar o parte și mai mare este încă disponibilă pentru o gamă largă de proiecte, de la rețele de utilități și conducte de gaze la proiecte ce au drept scop reducerea emisiilor de carbon și protecția mediului și de la creșterea competitivității IMM-urilor la îmbunătățirea eficienței administrațiilor publice.
Potrivit celor mai recente date publicate de Ministerul Fondurilor Europene, mai puțin de 20% dintre aceste fonduri au fost consumate, astfel că ar mai fi încă disponibile circa 18 miliarde de euro. Totuși, sunt în lucru multe proiecte care nu au primit finanțarea europeană, dar aceasta a fost alocată.
Sunt mai mult de zece ani de când România folosește finanțările europene și multe dintre proiectele de modernizare sau noile construcții au folosit și bani din politica de solidaritate europeană.
Și dacă șoselele, căile ferate sau rețelele de electricitate sunt investițiile cele mai vizibile – și, deseori, de cea mai mare valoare – nu trebuie trecute cu vederea proiectele mai mici, dar cu un impact puternic în rândul comunităților mai mici, fie că vorbim de renovarea unei școli sau de punerea în valoare a unui obiectiv turistic. Și nu doar autoritățile naționale sau locale pot fi beneficiari ai fondurilor de coeziune, ci și companiile sau instituțiile de învățământ.
Articolul complet poate fi citit pe EurActiv.ro (click aici)
