Gazul natural lichefiat – LNG – e ieftin în Statele Unite, dar de aproape 4 ori mai scump în Europa. De vină pentru asta sunt revânzătorii europeni.
O analiză Politico arată că multe dintre companiile care fac avere vânzând gaze americane ieftine către continent sunt, surpriză, companii europene.
Clienții europeni ai celui mai mare producător american de LNG
Comisia Europeană a fost supusă unei presiuni puternice pentru a schița un plan de limitare a prețului gazului, dar unele țări, în frunte cu Germania, se tem că o astfel de măsură ar putea determina furnizorii să trimită gazul în altă parte.
Mare parte a comerțului cu LNG este pe mâini europene, potrivit datelor celui mai mare exportator de LNG din America. „Nouăzeci la sută din tot ceea ce producem este vândut către terți, iar majoritatea clienților noștri sunt companii de utilități – Enel, Endesa, Naturgy, Centrica și Engie”, a declarat Corey Grindal, vicepreședinte executiv pentru comerț la nivel mondial al Cheniere Energy din SUA.
Companiile enumerate de Corey Grindal sunt furnizori de energie europeni de renume.
Compania Cheniere, care anul acesta a înregistrat 70 la sută din tot LNG exportat către Europa, își vinde gazul pe o schemă de preț fix bazată pe prețul de referință american, numit Henry Hub.
Prețul din Statele Unite și prețul din Europa
În medie, prețul pentru toate contractele Cheniere este de 115% din Henry Hub plus 3 USD, a declarat Corey Grindal.
Aceasta înseamnă aproximativ 33 de euro pe MWh. Pentru comparație, tariful de referință actual al UE, denumit TTF, este de 119 EUR per MWh. Este o marjă mare pentru oricine revinde LNG pe piața angro din Europa, profitând de temerile că ar putea să nu existe suficient gaz pentru a rezista iarna.
În Europa există temeri că orice plafon impus de UE va determina producătorii să livreze gaz către alte piețe și va duce la penurie la nivel de bloc. Corey Grindal răspunde ferm „nu” când a fost întrebat dacă un plafon european la prețul gazelor ar avea vreun impact asupra afacerilor companiei sale, Cheniere.
”Avem contracte pe termen lung, pe care nu le putem schimba cum vrem”, a explicat oficialul american.
Declarații politice și realități din piața LNG
Diferența dintre prețurile la gaze din SUA și UE nu a trecut neobservată de politicienii europeni, dar cea mai mare parte a vinei este atribuită producătorilor americani.
„În contextul geopolitic de astăzi, printre țările care susțin Ucraina se creează două categorii pe piața gazelor: cele care plătesc scump și cele care vând la prețuri foarte mari. Statele Unite sunt un producător de gaz ieftin pe care ni-l vând la un preț mare… Nu cred că este prietenos”, a declarat săptămâna trecută președintele francez Emmanuel Macron.
Declarația lui Emmanuel Macron ignoră – în mod convenabil, scrie Politico – faptul că cel mai mare deținător european de contracte LNG pe termen lung din SUA este compania franceză TotalEnergies.
Ce spun companiile europene despre comerțul cu LNG
Directorul financiar al TotalEnergies, Jean-Pierre Sbraire, afirma că firma sa are acces anual la peste 10 milioane de tone de LNG din SUA. „Este un avantaj imens pentru comercianții noștri, care pot arbitra între SUA și Europa. Având în vedere prețul LNG, fiecare transport reprezintă 80 – 100 de milioane de dolari. Deci, atunci când suntem capabili să redirecționăm sau să arbitram între diferitele piețe, desigur, este o modalitate foarte eficientă de a maximiza valoarea venită din acea afacere.”, spunea Jean-Pierre Sbraire.
Și Compania Naturgy din Spania – care are contract anual pentru aproximativ 5 milioane de tone de LNG din SUA, de la Cheniere – a câștigat de aproape cinci ori mai mult din vânzarea de gaz în acest an, comparativ cu 2021, datorită „diferenței crescute între Henry Hub și TTF”. Asta scrie în scris în raportul semestrial al companiei spaniole.
Afacerile cu LNG nu au fost bănoase în trecut. Centrica, firmă din Marea Britanie, a încercat – și nu a reușit – să-și vândă portofoliul LNG în 2020. Acum, că prețurile în timp real au crescut din nou, Centrica – parte din British Gas, deținută de Shell – încheie și mai multe contracte pe termen lung, cel mai recent fiind un acord de 15 ani cu exportatorul american de GNL Delfin, care începe în 2026.
***
2 răspunsuri
Si Comisia Europeana ce face ? Nu cunoaste aceasta situatie ? Ursula fa ca la vaccin ! Poate iese ceva .
In rest numai de bine.
Pt că UE a devenit o colonie bananieră a imperialiștilor americani.