Criza generata de coronavirus are implicatii majore cel putin pe doua paliere – unul al sanatatii publice si unul economic. Evident ca intre cele doua paliere sunt interconditionari reciproce.
Urgenta imediata si prioritatea zero este sanatatatea populatiei, adica salvarea cat mai multor vieti, minimizarea numarului de decese. Pe acest subiect trebuie lasati specialistii in acest domeniu sa se pronunte cu privire la strategiile de urmat.
O sa discut in continuare, fara a avea pretentia de a epuiza subiectul (foarte complex de altfel), despre aspectele economice ale crizei generate de coronavirus. In primul rand, trebuie sa intelegem foarte bine care este natura socului care afecteaza economia pentru a calibra corect masurile de politici economice necesare.
Sănătate și consum – producție – recesiune – recesiune globală
Pentru a nu depasi capacitatea sistemului medical de a trata pacientii si a produce o catastrofa umanitara, este nevoie sa se aplatizeze curba imbolnavirilor (numarul de cazuri se poate modela teoretic printr-o functie sigmoida – numarul de cazuri creste pana la un nivel dupa care incepe sa scada) prin masuri de control al contagiunii, in esenta prin masuri de distantare sociala. Evident ca aceste masuri, absolut necesare, au un impact economic negativ – se inchid capacitati de productie, sunt intreruperi in lanturile de valoare, oamenii nu mai merg la serviciu, se inchid restaurante, hoteluri, scoli, etc.
Deci, in prima faza discutam de o reducere masiva a ofertei. Desi se fac analogii cu situatia economiei in timp de razboi, sunt si o serie de diferente. In razboi spre exemplu, oferta este redusa de distrugerea infrastructurii si de pierderea de forta de munca. In cazul nostru de acum, se reduce in mod deliberat oferta din economie prin masurile implementate de reducere a extinderii virusului.
In a doua faza, apare si un efect de reducere a cererii ca urmare a reducerii veniturilor populatiei (in cazul celor care si-au pierdut locul de munca sau le-au scazut veniturile ca urmare a inchiderii de companii sau reducerii de activitate) si cresterii economisirii (in special din motive de precautie in conditii de incertitudine majora, dar si din motive de lipsa de alternative in situatie de izolare). Se intra astfel intr-un cerc vicios in care contractia initiala a ofertei duce la contractia cererii, care la randul sau mai departe duce din nou la un soc de reducere a ofertei si asa mai departe.
Prin urmare, avem socuri succesive negative de oferta si de cerere. Ceea ce guverneaza atat cererea cat si oferta este teama, frica. Atat consumatorii cat si agentii economici sunt marcati in actiunile lor de teama.
Astfel, o recesiune globala este inevitabila, fiind posibile contractii drastice ale activitatii economice in trimestrele 1-3 ale acestui an (in functie de cat de lunga este perioada de oprire a activitatii economice, aceasta fiind conditionata de modul in care autoritatile pot controla raspandirea virusului).
Deci, intr-o prima etapa, guvernele iau masuri care sa limiteze/reduca raspandirea virusului, ceea ce conduce la contractia masiva a ofertei si acererii si in final a activitatii economice. In etapa a doua, dupa ce criza sanitara va fi trecut si restrictiile sunt ridicate, guvernele vor trebui sa reporneasca motoarele economice. Astfel, este inutil sa stimulezi activitatea economica in prima etapa pentru ca de fapt este nevoie de reducerea ei. Important este ca masurile luate de limitare/reducere a raspandirii virusului din prima etapa sa fie eficiente si etapa 1 sa dureze cat mai putin. Cel mai mare risc este insa ca in etapa 1 multi angajati sa isi piarda locul de munca, ceea ce va prelungi recesiunea economica si ulterior. Astfel, masurile economice luate in etapa 1 trebuie sa fie concentrate pe pastrarea locurilor de munca. Este evident insa ca nu toate companiile sunt afectate la fel. Unele chiar au cresterii de cifra de afaceri (spre exemplu magazinele de produse alimentare sau farmaciile).
Statul, sprijinul său și discernământul în acordarea sprijinul său
Este lesne de inteles ca in etapa 1 politica fiscal-bugetara este cea care trebuie folosita preponderent pentru ca prioritatea este pastrarea locurilor de munca si limitarea disponibilizarilor. Acest lucru se poate face spre exemplu prin ajutoare de stat, subventii, garantii de stat, deduceri fiscale, amanari de taxe si impozite, sustinerea cu resurse publice a somajului tehnic, etc. In etapa 1, reducerile de dobanzi nu functioneaza pentru ca cererea si oferta ar fi stimulate degeaba pentru ca economia este oprita.
Politica monetara trebuie utilizata spre exemplu pentru a asigura fluidizarea platilor din economie, asigurand lichiditatile necesare (a nu se confunda lichiditatea cu dobanda). In plus, interventiile bancii centrale trebuie sa asigure functionarea cat de cat normala a pietelor financiare, in special a pietei titlurilor de stat, pentru ca statul va avea nevoie ca de aer de resurse cu care sa isi finanteze interventiile in economie. De asemenea, banca centrala trebuie sa faca inlesnirile necesare pentru favorizarea amanarilor la plata creditelor pentru a reduce presiunea pe umerii celor afectati de criza.
In etapa a doua, cand pericolul sanitar va fi trecut, economia trebuie repornita utilizand toti stimulii avuti la dispozitie.
De asemenea, in calibrarea masurilor luate, trebuie tinut cont si de modul in care este afectata cererea. O parte din cerere nu este afectata prea mult sau chiar creste. Spre exemplu, cererea de alimente si bunuri de baza nu scade sau chiar creste, oamenii facand provizii. Cererea de servicii de comunicatii, spre exemplu, creste. Nu este cazul ca aceste firme (si angajatii lor) care nu au scaderi de cerere sa fie ajutate in vreun fel, poate doar la nivel logistic pentru a fluidiza aprovizionarea. Aceeasi judecata trebuie pastrata si in ce priveste angajatii din sectorul public, care foarte probabil nu vor fi afectati la venituri de inchiderea economiei.
(Citiți și: ”Cristian Grosu / Luciditatea cifrelor: de ce istoria nu iartă proștii, care susțin în criză economia vecinilor”)
O alta parte a cererii este probabil doar amanata. Spre exemplu, achizitiile de mobila sau de masini vor fi probabil doar amanate (isi vor reveni probabil insa cu intarzire chiar si dupa repornirea economiei). Aceste firme au nevoie de credite pentru a-si asigura fluxurile de numerar pe perioada inchiderii economiei pentru a supravietui, ele revenind la normal dupa ce cererea lor revine.
O alta parte a cererii este insa pierduta pe durata opririi economiei si chiar si o buna perioada dupa aceasta. Spre exemplu, serviciile de transport, restaurantele, hotelurile inregistreaza o pierdere integrala de cerere pe perioada inchiderii economiei (si chiar si o perioada dupa repornirea economiei, mai ales daca va exista un al doilea val al virusului in sezonul rece). Aceste companii vor avea dificultati mari in a supravietui si ar putea fi ajutate cu ajutoare de stat spre exemplu, care sa le permita supravietuirea la un nivel minim necesar pe perioada de oprire a economiei.
Cu ”cifrele” României pe masă: cum și cu ce facem ce trebuie
O sa ma refer in continuare la contextul Romaniei. Este absolut clar ca si Romania va inregistra o contractie a activitatii economice in 2020, una chiar foarte severa in trimestrul 2. Au aparut deja prognoze din partea analistilor care arata o contractie a PIB in 2020 de pana la 6-7%. Parerea mea ca un singur lucru este cert acum, si anume ca economia va scadea anul acesta, insa plaja potentiala de valori in care se va situa aceasta contractie este foarte larga.
Nu stim pe ce stam, ca sa ma exprim neacademic. Incertitudinea este foarte mare in ceea ce priveste durata pandemiei si in functie de aceasta si contractia economica poate sa fie mai moderata sau foarte mare, chiar catastrofica (in conditiile in care cei mai mari actori economici au oprit productia). Ca impactul economic sa fie cat mai redus, perioada de criza sanitara ar trebui sa dureze cat mai putin, iar autoritatile sa ofere un suport economic cat mai amplu. De aceea este foarte important ca masurile de distantare sociala sa fie respectate temeinic.
Cum au raspuns autoritatile romane in sfera economica la provocarile generate de pandemie? As spune ca masurile sunt similare cu masurile luate in alte state.
BNR a implementat rapid un pachet de masuri exceptionale. Astfel, BNR a decis reducerea ratei dobânzii de politică monetară de la 2,5% la 2,0%, precum și îngustarea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităților permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară la ±0,5 puncte procentuale de la ±1 punct procentual, implicând menținerea ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit la 1,5% (pentru a nu conduce la scaderea remunerarii la depozite in sistemul bancar) și scăderea ratei dobânzii aferente facilității de creditare (Lombard) la 2,5%, de la 3,5% (in fapt, reducerea de dobanda este mai degraba de 1% si nu doar de 0,5%, in conditiile in care ROBOR are mai degraba ca reper dobanda lombard).
Totodată, BNR a hotărât efectuarea de operațiuni repo în vederea furnizării de lichiditate instituțiilor de credit, precum și cumpărarea de titluri de stat în lei de pe piața secundară (decizie fara precedent, intentionata sa ajute finantarea statului, echivalenta cu QE – relaxare cantitativa implementata de marile banci centrale si in criza precedenta). In același timp, BNR a anuntat ca este pregatita să recurgă și la reducerea ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei, respectiv pentru cele în valută ale instituțiilor de credit. BNR a decis de asemenea reconsiderarea reglementarilor prudentiale in materie de capitalizare si de cerinte de lichiditate ale bancilor dupa modelul BCE, precum si in materie de tratament prudential al portofoliilor de credite. Aceste masuri au fost luate astfel încât persoanele și companiile cu credite să poată fi ajutate atât de bănci cât și de instituții financiare nebancare în perioada următoare.
Spatiul de manevra al BNR in reducerea dobanzilor (BNR a putut reduce dobanda cu 0,5%, de fapt cu 1%, in conditiile in care celelate banci centrale din regiune au luat masuri similare) este insa limitat de deficitele bugetare si de cont curent mari din Romania (deficitele gemene), care se traduc intr-o prima de risc mai mare (care a crescut mult in ultimele saptamani) si implicit necesita dobanzi mai inalte. Daca BNR ar reduce dobanda mai agresiv, cursul de schimb al leului s-ar deprecia puternic.
In ceea ce priveste Guvernul, acesta a actionat prin garantarea unor credite, subvenționarea dobânzilor pentru aceste finanțări si facilități pentru societățile care întâmpină dificultăți financiare, prorogarea termenelor de depunere a cererilor de restructurare a obligațiilor bugetare și a termenelor de plată a impozitelor locale datorate de populație. Fiscul suspenda popririle pentru populație, iar IMM-urile care obțin certificat de situație de urgență vor putea amâna plata utilităților și a chiriilor. Conform evaluarii FMI, masurile pe partea de taxe si impozite si pe cheltuieli bugetare anuntate deja sunt estimate la circa 2% din PIB – este vorba de cheltuieli suplimentare in sistemul sanitar, acoperirea partiala a salariilor parintilor care stau acasa cat timp sunt scolile suspendate si masurile de sustinere a mediului de afaceri incluzand si acoperirea partiala a salariilor pentru persoanele aflate in pericol de a fi concediate.
In plus, Guvernul acorda garantii de stat initiale de 10 mld RON, echivalentul a 1% din PIB pentru garantii la credite si subventionarea dobanzilor pentru credite de capital de lucru si de investitii. Alte masuri adoptate se refera la rambursarea mai rapida a TVA, suspendarea executarilor silite, suspendarea controalelor fiscale, amanarea platii impozitului pe proprietate cu 3 luni si altele.
Au aparut in spatiul public opinii ca masurile nu ar suficiente sau ca ele ar fi de mica amploare fata de ce stimulente implementeaza alte state.
Cred ca atunci cand facem comparatii cu alte state trebuie in primul rand sa avem aceeasi baza de comparatie (adica sa nu comparam dimensiunea pachetului in suma absoluta spre exemplu pentru ca este irelevant, mai degraba sa comparam cifrele ca procent din PIB pentru ca altfel nu are nici un sens comparatia). Chiar si daca avem aceeasi baza de comparatie (% din PIB), trebuie sa contextualizam cifrele la particularitatile fiecarei economii, in special la situatia specifica a bugetului fiecarei tari. Care este situatia bugetului de la care plecam in Roamania?
Grafic 1 – Soldul bugetar estimat pentru 2020 (inainte de coronavirus) si modificarea acestuia in perioada 2015-2020
Ce spațiu de manevră are guvernul
Asa cum se vede in graficul de mai sus, Comisia Europeana estima inainte de aparitia problemei coronavirus ca aproape jumatate din tarile UE ar fi fost pe surplus bugetar in 2020 (!!!) si niciuna, cu exceptia Romaniei, nu ar fi avut deficit de peste 3% din PIB.
Romania ar fi avut de departe cel mai mare deficit bugetar din UE, dupa ce incepand cu 2016 si-a deteriorat cel mai mult pozitia fiscala, in conditiile in care aproape toate tarile din UE si-au redus masiv deficitele bugetare. Romania a fost astfel pe contrasens fata de celelalte tari ale UE in materie de politica fiscal-bugetara in perioada 2015-2020.
Politica fiscal-bugetara prociclica (deficite irational de mari cand economia crestea rapid) din aceasta perioada ne-a vulnerabilizat puternic pozitia fiscala si ne-a expus la o deteriorare a conditiilor economice globale (si iata ca acest moment a venit mai repede decat ne asteptam).
Cresterea foarte rapida a deficitului bugetar in perioada 2015-2020 a fost generata de o combinatie de reduceri de taxe (in special reducerea agresiva de TVA de la o cota medie de circa 22% cand cota standard era 24% – una dintre cele mai mari din UE la momentul respectiv – la o cota medie de sub 13% astazi cand cota standard este 19% – una dintre cele mai mici din UE) si o strategie de cresteri masive de salarii in sectorul public (factura de salarii in sectorul public a crescut de la circa 7,8% din PIB in 2015 la 11,4% din PIB in 2019 – maxim istoric – vs o medie UE de 10% din PIB – de mentionat ca veniturile din taxe si impozite in UE sunt 40% din PIB si doar 27% din PIB in Romania). Asupra pericolelor generate de scaderile mult prea agresive de TVA (reducerea TVA era necesara, dar nu atat de abrupt) si cresterii foarte rapide a a salariilor in sectorul public am avertizat de nenumarate ori in ultimii ani, mai ales din pozitia pe care am avut-o la Consiliul Fiscal in perioada 2010-2019.
Trebuie remarcat ca inclusiv tarile din Europa Centrala si de Est erau asteptate sa aiba aproape echilibru bugetar sau sa fie chiar pe surplus (Cehia, Polonia, Bulgaria) sau deficitul sa fie foarte mic (Ungaria si Slovacia).
Cred ca in contextul descris mai sus trebuie sa ne fie foarte clar ca Guvernul Romaniei nu poate implementa stimuli fiscali (reduceri de taxe/cresteri de cheltuieli) la scara larga pentru ca nu are spatiu fiscal. Deficitul bugetar al Romaniei este deja foarte mare care urmare a politicilor expansioniste irationale din ultimii 3 ani. Una este sa pornesti de la o situatie de surplus bugetar sau deficit mic si sa stimulezi economia crescand deficitul (spre exemplu Germania porneste de la surplus bugetar si are spatiu foarte mare de stimuli fiscali; la fel si multe alte state din UE, inclusiv din Europa Centrala si de Est) si cu totul alta este situatia daca ai deja deficit foarte mare ca Romania (cele mai mare din UE).
Recent Comisia Europeana a activat clauza derogatorie generala de la Pactul de Stabilitate, adica s-au relaxat regulile bugetare la nivelul UE, prilej de exaltare si pentru unele voci de pe la noi ca aceasta inseamna ca orice tara poate sa faca deficite nelimitate, inclusiv Romania.
Spatiul de manevra tine insa de punctul de plecare (si am vazut ca noi avem deja deficite foarte mari din anii anteriori) si de toleranta pietelor financiare, cele care finanteaza, la deficite mari (si aici avem o problema). Daca deficitul bugetar ar creste sa zicem cu 5 pp din PIB, o tara ca Germania sau Bulgaria s-ar duce probabil cu deficitul pe la 4% din PIB, in timp ce noi ne-am duce pe la 10% din PIB. Chiar si daca pietele financiare ne-ar finanta un deficit atat de mare (lucru probabil imposibil), avem oricum o sabie deasupra capului – rating-ului de tara. In cazul unor deficite foarte mari, probabil ca agentiile de rating ne vor retrograda, ceea ce ne-ar duce in categoria de jung, tara nerecomandata investitiilor, cu efecte devastatoare.
In consecinta, stimulii fiscali directi (care se vor reflecta in crestere de deficit bugetar), atat cat putem implementa, trebuie foarte bine ganditi si tintiti in sectoarele cele mai afectate. Unde avem spatiu de manevra mai mare, este in zona garantiilor de stat.
Câteva centre de atenție și soluții
- Guvernul poate implementa o schema extinsa de garantii guvernamentale pentru finantarea/refinantarea/rescadentarea companiilor/persoanelor fizice aflate in dificultate de catre banci in conditii mai favorabile de costuri si cu perioade de gratie. In plus, cred ca si plafoanele de garantii aferente programului Prima Casa si finantarea aferenta in Startup Nation ar putea fi redirectionate catre companiile cu dificultati. Nu cred ca in vremurile pe care le traim acum se gandesc prea multi la achizitii de case sau la deschideri de companii noi, ci mai degraba la cum salvam companiile si locurile de munca existente.
- De asemenea, un lucru pe care Guvernul trebuie sa il faca este sa isi plateasca datoriile la timp – restantele la rambursari de TVA, la facturi, plati de concedii medicale, etc. Probabil ca se va accentua blocajul financiar din economie si vor creste puternic arieratele, si in acest context este foarte important ca macar statul sa isi respecte obligatiile pe care le are si sa nu fie un factor de blocaj suplimentar.
- Lucrul cel mai important insa este ca prioritare sunt cheltuielile urgente legate de sanatatea populatiei, ceea ce face ca achizitiile medicale necesare luptei cu virusul sa fie tratate cu celeritate. Orice cheltuieli care nu sunt obligatorii trebuie reconsiderate. In acest context, cred ca trebuie anuntata cat mai repede amanarea/diluarea cresterii de pensii de 40% din Septembrie 2020 si stoparea oricarei initiative populiste. Nu este nimic mai important acum decat salvarea vietilor omenesti. Acest lucru trebuie sa il intelegem cu totii, este prioritatea numarul 1.
- Data fiind presiunea formidabila la care va fi supus bugetul, dar si societatea in ansamblu, cred ca este o ocazie foarte buna de reconsiderare a privilegiilor de care beneficiaza diverse categorii sociale (spre exemplu pensiile speciale).
- Guvernul trebuie sa vina cu inlesniri la plata impozitelor si taxelor in sectoarele cele mai afectate, dar nu in toate sectoarele. Poate fi extinsa sfera de cuprindere a acestor inlesniri si a schemelor de garantii de stat la credite in mod gradual si in alte sectoare pe masura ce efectele crizei se accentueaza. Dar, cred ca este absolut necesar ca infrastructurile critice ale statului, ale economiei in general, sa continue sa functioneze.
- Nu trebuie incurajat comportamentul de neplata din economie in general si de neplata a taxelor si impozitelor in particular. Statul nu poate supravietui mai mult de cateva luni, oricate rezerve de lichiditate ar avea, daca nu se mai platesc taxele si impozitele la scara larga. Cine poate plati taxele si impozitele si datoriile in general (pentru ca nu au fost afectati deloc sau au fost afectati mai putin de criza), trebuie sa o faca.
Prioritatea numarul 2 cred ca este salvarea cat mai multor locuri de munca si evitarea unei implozii la nivel social. Guvernul trebuie sa gaseasca solutii pentru salariatii companiilor care vor fi afectate de o reducerea totala/partiala a activitatii. Asta nu inseamna, asa cum isi imagineaza probabil unii, ca toata povara trebuie aruncata in carca statului.
(Citiți și: ”Cristian Grosu / Ce va ține minte fiecare din criza Covid-19 ?”)
Cred ca este nevoie si de o solidaritate din partea angajatorilor, care trebuie sa isi asume o mare parte din costuri, asa cum profiturile (nu mici) din anii anteriori si le-au asumat in totalitate. De cresterea cererii generata de expansiunea fiscala din ultimii ani a beneficiat tot mediul de afaceri si nu cred ca ar fi corect acum ca sub umbrela somajului tehnic sa aruncam grija salariatilor in sarcina statului, mai ales ca toate companiile clamau pana acum, pe buna dreptate, ca angajatii sunt cea mai pretioasa resursa.
Cred ca pe langa alte moratorii, avem nevoie si de un moratoriu la nivel politic care sa asigure un sprijin foarte larg pentru masurile de lupta cu aceasta criza sanitara care va fi urmata de o criza economica.
Suntem ca in stare de razboi si nu este loc de populism care sa ne agreveze si mai mult situatia. As incerca o metafora – suntem ca pe Titanic si suntem loviti de aisberg si trebuie sa ne salvam toti, si cei de la first class si cei de la economic, iar orchestra (populismul) trebuie sa se opreasca. Ne salvam impreuna sau ne scufundam separat.
