Absența capacităților relevante de stocare a energiei electrice pune mare presiune pe sistemul energetic, respectiv pe piață. Pe de o parte, când producția are goluri de cerere, prețurile spot ajung la praguri negative.
Și invers, în vârfurile de sarcină de seară, ne-susținute de producția din regenerabile, prețurile bat recorduri europene de creșteri exorbitante, pentru că România întră în blocajul perfect:
nu produce destulă energie cât să acopere consumul,
nici nu are capacitatea de import necesară
și nici nu are suficiente resurse stocate.
Transelectrica (TEL), operatorul de transport magistral și de sistem energetic estimează că, în contextul țintelor de energie regenerabilă pe care și le-a asumat, România, are nevoie de o capacitate de stocare de până la 4.000 MW (megawați, sau mii kW) funcțională până la 12 ore, cu o energie de până la 20.000 MWh.
Această putere / cantitate ar fi așteptată de la stocarea în baterii, dar și de la centralele hidroelectrice cu pompaj, tip Tarnița – Lăpușești.
Fără investițiile în capacități de stocare ale marilor producători privați de regenerabile, doar câteva sute de MW ar putea fi acoperite de efortul statului, făcut mai ales cu bani europeni: 500 de milioane de euro din Fondul de Modernizare și alte circa 350 de milioane din PNRR, potrivit anunțurilor Ministerului Energiei. Și nu exclusiv exclusiv pentru stocare.
Necesar de stocare – 480 MW. În teren sunt în cel mai bun caz 50 MW
Între timp, referințele strategice privind stocarea energiei par inadecvate față de necesitățile reale, care nici nu sunt clar precizate. Transelectrica spune că a emis doar o estimare, și nu o analiză aprofundată.
Într-un plan Național Integrat energetic privind schimbările climatice (PNIESC), cerut periodic de Comisia Europeană, Guvernul spune că România ar urma să ajungă la o capacitate totală de stocare de energie de 240 MW (mii kW) – putere instalată, sau de 480 MWh – producție stocată, până în 2025. Deocamdată, în acest an, în România abia se va ajunge la o putere instalată de stocare de 50 MW
Aceleași cifre se repetă cu diferite ocazii, până în PNRR.
Producția de electricitate a României a fost anul trecut de 57,1 miliarde de kWh.
Planurile României. De pe hârtie
În fapt PNIESC preia automat o schemă de ajutor, pe care Comisia o aprobase în martie anul trecut, în valoare de 103 milioane de euro, cu o componentă din PNRR de 79 de milioane de euro.
Guvernul a aprobat, joi, reglementarea contractelor pentru diferență (CfD) prin care se vor acorda ajutoare de stat din Fondul de Modernizare, pentru investițiile în capacități de producție „energie electrică cu emisii reduse de carbon”, regenerabilă și nucleară.
Deocamdată mecanismul CfD va fi folosit la schema de ajutor de stat de 3 miliarde de euro din Fondul de Modernizare, pentru investiții în producția de energie regenerabilă și, în perspectivă, de Nuclearelectrica la producția reactoarelor 3 și 4.
Parcurile eoliene și solare sunt proiectate mai nou și cu capacități de stocare, care se califică pentru schema de ajutor. Prosumatorii (producătorii foarte mici care trimit în rețea ce le prisosește) sunt obligați prin lege să-și cumpere capacități de stocare până în 2027.
În fapt, micile capacități de stocare actuale sunt chiar cele ale dezvoltatorilor de parcuri de energie regenerabilă, cele mai vulnerabile la fluctuațiile de cerere. O capacitate la fel de mică, mai are și Transelectrica (TEL), operatorul sistemului energetic național.
Nevoia de stocare – de 17 ori mai mare decât capacitatea de stocare
Nevoile de stocare de energie electrică sunt de circa 17 ori mai mari decât cele menționate în sigurul document strategic public pentru energia României (PNIESC), potrivit estimărilor menționate de ministrul Energiei, la o recentă conferință energetică, citat de Agerpres.
Un producător de energie regenerabilă, Monsson Group tocmai a inaugurat o capacitate de stocare (de 6 MW / 24 MWh), realizată împreună cu singurul producător român de baterii electrice, Prime Batteries Technology. Este capacitatea cea mai mare din România, deocamdată. Mari dezvoltatori și-au anunțat proiecte de zeci de ori mai mari.
Deocamdată, în acest an, în România abia se va ajunge la o putere instalată de stocare de 50 MW – a spus șeful Dispeceratului Energetic Național, Virgiliu Ivan, la o altă conferință, citat de e-nergia.
Pentru comparație, Germania are o capacitate de stocare de 4.300 MW (în continuă creștere) și o producție anuală de electricitate de 515.000 MW, care este de peste 9 ori mai mare decât cea a României.
Păstrând proporțiile, România ar trebui să aibă acum o capacitate de stocare cu o putere instalată de circa 480 MW, la o producție totală de 57.000 MW. În realitate are de 10 ori mai puțin.
Efectele dezechilibrelor: de la prețuri negative, la recorduri de preț europene
În martie și aprilie s-au înregistrat perioade orare în care prețul energiei electrice pentru ziua următoare (PZU) a fost negativ sau zero, consumul fiind (mult) ai mic decât producția, mai ales de regenerabile. De 1 mai s-a ajuns la minus 106 euro / MWh Altfel spus, vânzătorii plăteau ca să li se cumpere marfa, ca să nu-și oprească eolienele și să încaseze subvențiile.
Dimpotrivă, odată cu creșterea consumului mai ales din cauza caniculei, prețurile au crescut până la mai mult de 800 de euro / MWh.
Ce este în lumea mare
Comisia Europeană are în vedere studii care estimează dezvoltarea capacității totale de stocare energetică în UE până la 200.000 MW în 2030 și la 600.000 MW în 2050.
Creșterea capacităților de stocare la nivel mondial a înregistrat un salt impresionant anul trecut, fiind dublă față de cea din 2022, potrivit BloombergNEF.
Capacitatea globală de stocare de energie va ajunge la 650.000 GW putere și respectiv 1,877 milioane MWh cantitate în 2030.
Stocarea prin pompaj – „Soluția Tarnița” revine în forță
Soluția marilor baterii de stocare nu este singura probabilă.
Ministrul Energiei spune că această soluție ar putea acoperi un necesar de 2.000 MW, iar alte capacități de 2.000 MW ar trebui să fie asigurate de hidrocentralele prin pompaj.
Necesarul de stocare a energiei electrice este de 4.000 de MW, până în 2030, din care jumătate să vină din baterii şi jumătate din hidrocentrale cu acumulare prin pompare, potrivit datelor Dispeceratului Energetic Național, citate de ministrul Energiei, Sebastian Burduja, potrivit Agerpres.
Proiectul de stocare a energiei prin această tehnologie constă în producția de electricitate din căderea de apă acumulată într-un lac artificial. Apa a fost acumulată prin pompare, folosind energia produsă chiar cu această capacitate, în perioadele în care în sistem consumul este redus, iar producția totală este excedentară”.
Altfel spus, când cererea este inferioară ofertei, electricitatea produsă de căderea apei din lac este folosită pentru ca aceasta fie repompată acolo, energia fiind astfel, în fapt, stocată, pentru a fi disponibilă când producția este necesară consumului în sistem, conform creșterii cererii.
Totuși, un document al Transelectrica spune că, până în 2031, „prin Fondul pentru Modernizare se prevăd spre finanțare investiții pentru 200 MW în baterii de stocare, 200 MW în capacităti de acumulare prin pompare și de asemenea, pentru electrolizoare pentru producerea de hidrogen verde, cu o capacitate totală de 400 MW”. Adică, de 10 ori mai puțin decât necesarul citat de ministrul Energiei.
Unde va fi prima hidrocentrală cu pompaj?
Decizia de investiție într-o astfel de centrală este pe cale de a fi luată în curând, potrivit șefului Dispeceratului Energetic Național, care a refuzat să spună de care proiect este vorba.
Proiectul Tarnița – Lăpușești nu are nici studiu de fezabilitate, și a infirmat că ar fi vorba de marele proiect din zona Cazanelor Dunării, pomenit la un moment dat de operatorul sistemului energetic Național, Transelectrica, potrivit e-nergia.
Ar mai fi un proiect pe lacul de acumulare Colibița de pe cursul râului Bistrița din Munții Călimani, al cărui baraj a fost construit începând de acum 50 de ani.
Ministrul Energiei a pomenit, joi, de proiectul Tarnița-Lăpuștești, „dar nu numai Tarnița-Lăpușești, există și la Bicaz o inițiativă similară și se pot gândi și în alte zone ale României”.
***
