Analiză a Ministerului Energie: Rezervele de țiței vor asigura consumul pe 15 ani, iar cele de gaze naturale – 20 de ani

Rezervele cunoscute de gaze naturale și de țiței ale României se vor epuiza în maximum 20 de ani, conform Analizei de sistem realizată de Ministerul Energiei ca bază de pornire pentru Strategia energetică, ce urmează să fie finalizată până la sfârșitul anului acesta.

Documentul menționează necesitatea menținerii mixului energetic diversificat și echilibrat, permis de altfel de baza diversă de resurse naturale de care dispune România.

Piața liberă limitează capacitatea statului de a modela mixul energetic, dar este necesară intervenția guvernamentală prin politici și mecanisme de susținere a investițiilor în capacități strategice de producție a energiei și chiar de asumarea rolului statului ca investitor pentru a asigura securitatea energetică a țării, este unul dintre principiile de la care va porni strategia energetică.

Cât vor dura rezervele actuale ale României

Documentul contabilizează mai întâi rezervele cunoscute, inclusiv pe cele probabile sau doar posibile, pentru a fixa cadrul în care trebuie construită strategia:

• Rezervele actuale de țiței se vor epuiza în aproximativ 20 de ani, la consumul actual
• Rezervele de gaze naturale permit consumul actual timp de 15 – 20 de ani
• Rezervele de huilă vor dura 60 de ani
• Rezervele de lignit – 15 ani

Gaze naturale

Au o pondere de aproximativ 31% în consumul intern de energie primară, datorită următorilor factori favorabili:

• disponibilitatea relativ ridicată a resurselor de gaze, impactul redus asupra mediului înconjurător al gazelor naturale
• infrastructura existentă de extracție, transport, înmagazinare subterană și distribuție a gazelor naturale, extinsă pe întreg teritoriul țării;
• poziția favorabilă a României în cadrul sistemului de transport internațional al gazelor naturale la nivelul ECE şi, implicit, posibilitatea de interconectare a Sistemului Național de Transport al gazelor naturale (SNTGN) cu sistemul vest-european și resursele de gaze din zona Mării Caspice și Orientul Mijlociu.

La producţia medie anuală din ultimii ani (de circa 10,8 mld mc) și în condiţiile unui declin anual constant al rezervelor sigure de 5% și o rată de înlocuire a rezervelor de 80%, Ministerul Energiei apreciază că rezervele actuale de gaze naturale ale României se vor epuiza în 15-20 de ani.

Care sunt rezervele actuale:

Rezervele probabile și posibile:

• necesită investiții eșalonate în timp (sonde noi, operații în sonde, etc.). Volumul rezervelor probabile și posibile prognozate poate fi confirmat integral, sau peste așteptări
• Descoperirea unor noi zăcăminte depinde de capacitatea companiilor de a investi în explorare
• Pe termen scurt și mediu, rezervele sigure se pot majora prin implementarea unor noi tehnologii, care să conducă la creșterea gradului de recuperare în zăcămintele existente
• Pe termen mediu și lung, creșterea rezervelor impun proiecte pentru explorarea zonelor de adâncime (sub 3.000 m), a zonelor cu geologie complicată în domeniul onshore și a zonelor offshore din Marea Neagră, îndeosebi a zonei de apă adâncă (sub 1.000 m).

Explorarea sectorului românesc de apă adâncă al Mării Negre

Sunt în derulare acorduri/contracte explorare încheiate între ANRM și producătorii interni (Romgaz şi OMV Petrom) asociați cu operatori de renume pentru perimetrele offshore.

Descoperiri importante au fost făcute:

• în blocul românesc Neptun, în 2012, de către companiile OMV Petrom şi ExxonMobil, estimările plasând depozitul între 42 şi 84 mld mc
• în 2015, de consorțiul Lukoil, PanAtlantic şi Romgaz, în blocul Trident; rezervele urmează a fi confirmate de forajul de evaluare, putând depăşi 30 mld mc de gaze.

Gazele de șist

• Conform raportului World Shale Gas and Shale Oil Resource Assessment al Agenției pentru Informații în domeniul Energiei din Statele Unite (IEA 2013), se estimează că România deține resurse considerabile de gaze de șist, ocupând locul al treilea în Europa, cu un potențial de aproximativ 14.882 TWh resurse exploatabile.
• De asemenea, raportul Resurse de gaze naturale din zăcăminte neconvenționale al Comitetului Național Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME, 2013) indică, pe lângă gazele de șist, posibilitatea existenței resurselor
  de tight gas și de gaz-hidrați în subsolul României.
• Exploatarea acestora este, deocamdată, puțin probabilă, deoarece este nevoie de acceptul localnicilor și de legiferarea unor mecanisme fiscale de corectă compensare a comunităților afectate de efectele negative ale unor astfel de activități extractive.

Țiței

La producţia medie anuală din ultimii ani (3,9 milioane tone), în condiţiile unui declin anual constant al rezervelor sigure de 5% și o rată de înlocuire de 5% pentru rezervele de ţiţei şi condensat, se poate aprecia că rezervele actuale de ţiţei ale României se vor epuiza în aproximativ 20 de ani, estimează Ministerul Energiei.

Rezerve de țiței și condensat, la începutul anului 2015:

• Descoperirile din ultimii 30 de ani sunt modeste – cu excepţia unor semnale recente provenind din apele de mică adâncime ale Mării Negre, comercialitatea fiind încă în faza de analiză.
• Durata ce poate fi asigurată de rezervele actuale este scurtă, astfel încât este necesară exploatarea rezervelor de categorie probabilă și posibilă, prin realizarea investițiilor necesare (sonde noi, operațiuni în sonde, etc.). 
• În ultimii 5 ani, producția internă de țiței a înregistrat un declin constant de 2%, iar previziunile pentru următorii 5 ani sunt de accentuare a declinului.
• Limitarea declinului la 2% a fost realizată prin investiții importante pentru menținerea unui nivel de producție cât mai ridicat.
• Majoritatea zăcămintelor de țiței din România sunt zăcăminte mature, a căror menținere în producție necesită un volum mare de investiții și cheltuieli de operare.
• În contextul actual al prețului țițeiului și al previziunilor pesimiste privind redresarea sa în următorii ani, este de anticipat un volum redus de investiții și cheltuieli pentru menținerea producției.
• În ultimii cinci ani s-a renunțat la 32 zăcăminte mature de țiței, considerate neeconomic de exploatat.
• Este de așteptat ca în următorii ani, dată fiind evoluția nefavorabilă a prețului, numărul zăcămintelor închise să crească și, în consecință, producția să scadă.
• De asemenea, interesul investitorilor pentru concesionarea unor perimetre de exploatare țiței este în scădere.
• Pentru ca statul să-și maximizeze câștigul, sistemul legislativ și de reglementare (mai cu seamă cel fiscal) trebuie să fie predictibil și stabil și, totodată, adaptat situației internaționale, pentru menținerea competitivității industriei petroliere naționale.
• Pe termen scurt și mediu, rezervele sigure de țiței pot fi majorate prin introducerea de noi tehnologii, care să conducă la creșterea gradului de recuperare în zăcămintele existente.
• Pe termen mediu și lung, rezervele pot fi majorate prin dezvoltarea proiectelor de explorare a zonelor de adâncime (sub 3.000 m), a celor onshore cu geologie complicată și a zonelor offshore din Marea Neagră, îndeosebi a zonei de apă adâncă (sub 1.000 m).

Huilă

• Începând cu 2018, Divizia Minieră a Complexului Energetic Hunedoara (CHE) va rămâne singurul producător de huilă din România.
• La începutul lunii ianuarie 2016, CEH a intrat în procedură de insolvență. Compania are circa 6.000 de angajați la exploatările miniere Livezeni, Lupeni, Lonea și Vulcan și la termocentralele Mintia și Paroșeni. Este de așteptat ca procesul de restructurare să ducă la o reducere a dimensiunilor CEH, în scopul eficientizării sale economice.
• Huila extrasă este livrată sub formă de huilă energetică sortată și huilă energetică mixtă către CEH, pentru sucursalele Electrocentrale Paroșeni și Electrocentrale Deva.
• Oferta de huilă la nivelul actualilor producători din România este mai mică decât cererea.
• Existența o rezervă exploatabilă concesionată de peste 100 miioane. tone, concentrată într-un zăcământ unic, cu grad de asigurare de circa 60 de ani.

Lignit

• Rezervele de lignit concesionate pot asigura exploatarea eficientă a acestora pentru încă aproximativ 15 ani, la un nivel al producţiei de circa 30 mil tone/an, cu posibilități de extindere în funcție de cerere.
• Energia termoelectrică produsă pe bază de lignit în 2014 a reprezentat 30% din energia electrică produsă în România.
• În ultimii trei ani, producția de lignit din România s-a diminuat pe fondul reducerii cererii de lignit energetic.