Dincolo de prezența ei mai mult simbolică în rândul prestațiilor oferite de stat pentru aproape 4 milioane de beneficiari, alocația pentru copii ar putea fi un instrument economic pentru îmbunătățirea protecției sociale. Echitatea și adoptarea unor modele deja verificate nu pot fi separate de echilibrarea pe termen lung a bugetului de pensii și de creșterea gradului de conformare fiscală. În definitiv, vorbim despre dimensiunea economică a natalității.
Variante occidentale
1. Varianta cea mai simplă în UE este stabilirea unei sume uniforme pentru fiecare dintre primii doi copii, cu o ușoară creștere pentru următorii.
Exemplele sunt Germania (câte 184 euro la primii doi copii, apoi 190 euro și 215 euro ), Irlanda (140 euro și apoi 148 euro).
În afara UE, Norvegia merge pe o valoare unitară de 129 euro plus un spor de 42 euro pentru regiunile nordice.
2. Există și varianta care menține principiul egalității, dar diferențiază beneficiile după vârsta copilului.
De pildă, în Danemarca se acordă 145 euro între 0 ani și 3 ani, 131 euro între 3 ani și 7 ani și 103 euro între 7 ani și 18 ani.
În schimb, Olanda merge pe creșterea sumelor odată cu vârsta, de la 58 de euro sub 6 ani, 70 de euro între 6 ani și 11 ani și 82 de euro între 12 și 17 ani.
3. Majoritatea statelor merg pe o creștere a beneficiilor pentru copii, unele chiar cu o pantă destul de accentuată.
În ceea ce privește alocația pentru copii, Belgia acordă lunar 77 euro pentru primul copil, 143 euro pentru al doilea și 212 euro de la treilea încolo. Finlanda urmărește și mai în detaliu protecția socială, cu 100 euro pentru primul copil, 110 euro pentru al doilea, 131 euro pentru al treilea, 151 euro pentru al patrulea și 172 euro pentru fiecare dintre următorii treilea ( banii se acordă pentru toți copiii, diferența fiind cea evidențiată ca sumă de bani suplimentară).
Excepția o constituie Marea Britanie, care are varianta scăderii beneficiilor în cazul mai multor copii în aceeași familie ( 105 euro pentru primul și 70 euro pentru următorii).
Foarte interesant, Franța nu acordă alocație pentru primul copil dintr-o familie, deși vine cu sume relativ însemnate pentru al doilea ( circa 120 euro lunar) și al treilea copil (circa 155 euro lunar). Ceea ce sugerează că statul încurajează natalitatea de-abia de la momentul în care se reface populația și nu în orice condiții ( statistica indică un necesar de 2,1 copii de famili pentru a păstra nivelul populației).
Singura țară unde sumele acordate de stat pentru copii depind de veniturile familiale este Italia. Sprijinul este foarte consistent dacă părinții câștigă sub 1.000 de euro pe lună ( 250 euro lunar de copil), scade abrupt sub 40 de euro pe lună la venituri familiale de până la 2.500 pe lună și dispare peste acest plafon (sumele provin din conversia cu aproximație a câștigurilor anuale).
(Citiți și: ”Politici de creștere demografică: Cum a balansat natalitatea către femeile salariate și instruite. România și politicile familiale europene”)
Alocația pentru copii. În România, ca la nimeni
România merge pe o variantă aparte, cu o alocație de circa 45 de euro până la vârsta de doi ani (trei ani pentru copiii cu dizabilități) și aproape 10 euro ulterior (20 de euro pentru copiii cu dizabilități).
La acești bani se adaugă alocația de sprijin pentru familiile cu mai mulţi copii, situată între 9 euro și 14 euro (valorile au fost majorate recent cu 30% iar pragul de eligibilitate extins până la 500 lei ).
Cu toate acestea, sumele care revin pentru fiecare copil rămân reduse în context european, chiar și în raport cu puterea economiei românești iar procedura de acordare destul de stufoasă. Desigur, există și copii mai norocoși, cei ai căror părinți lucrează cu forme legale și au întreprins demersurile necesare pentru a primi alocația din partea statului în care muncesc.
În acest context, ar trebui să ne aliniem la practica din Occident și să acordăm într-o variantă clară alocații pentru copii pe model european și pe măsura puterii noastre economice.
(Citiți și: ”Pe ce s-au cheltuit taxele și impozitele colectate stat în ultimii opt ani. Costurile expandării politicianiste a asistenței sociale”)
Simplificat, la un PIB pe locuitor de un sfert din media UE ( neajustat la paritatea puterilor de cumpărare), dacă păstrăm proporția cu Germania sau Franța ar trebui ca alocația de referință pentru orice copil să fie undeva în jur de 200 lei sau 45 de euro.
Alocația pentru copii. Soluțiile ce pot fi adoptate
Pentru asta, ar fi suficientă extinderea limitei de vârstă a plății acestei sume (45 de euro), deja acordate până la 2 ani, până la 18 ani.
După care ar fi de luat în calcul variantele de majorare a cuantumului pentru cazurile în care numărul copiilor trece de doi. Cert este că accentul ar trebui să cadă clar pe copii și nu către familie, deoarece titularul dreptului este copilul și nu familia (a cărei rațiune de existență primordială sunt tocmai copiii).
Contrar abordării deducerii regresive aplicate în prezent, pe motiv că unele familii nu au nevoie de sprijin la nivel individual, ar trebui să ne uităm mai atent la aspectele utile pentru întreaga societate. De pildă, condiționarea acordării unei alocații cât de cât mai consistente de înregistrarea locului de muncă de către părinte conform legii, cu plata taxelor aferente, ar descuraja munca la negru și ar crește gradul de încasare a taxelor.
Pentru cei cu venituri mai ridicate, se poate lua în calcul în locul unor plăți directe făcute de stat și o scutire fiscală mult mai substanțială și echivalentă cu alocația la plata impozitului pe venit pentru cei care au în întreținere copii.
După cum nu trebuie exclus nici un spor de fiscalitate pentru cei care nu fac și nu întrețin copii în prezent dar vor avea pretenția de a primi pensie în viitor de la copii altora.
Urmărește-ne pe Google News
8 răspunsuri
Sigur că aveţi dreptate. Dar o creştere atât d epronunţată a alocaţiei de stat pentru copii ar duce la depăşirea copioasă a bugetului (2% din PIB, mai puţin decît în Tunisia!) alocat întregii scheme de asistenţa socială prin Strategia de reforma a asistentei sociale adoptată de Guvernul Boc al n-şpelea şi a angajamenttelor Băsescu -Boc luate cu finanţatorii internaţionali pe vremea corului neoconservator cu „omul slab şi omul gras”, adică prin 2009-2010.
Pe de altă parte, dimensionarea acestei alocaţii la „puterea economica a statului” este inedită. Dacă am compara ponderea alocaţiei pentru primul copil în salariul mediu brut al ţării, rezultatele ar putea avea o semnificaţie mai potrivită. În fond, majoritate copiilor sunt crescuţi în familii care trăiesc din salarii, nu-i aşa?
Aici, pe baza datelor privind salariile medii brute la nivelul anului 2010, observăm că această pondere variază între 2,04% în Olanda şi 10,93% în Italia. Media europeană este pe undeva la 3-4%.
http://www.eurocompar.eu/salaires-et-revenus.10.datas.htm
Pentru început, nu ar fi rea deloc o dublare a alocaţiei de stat pentru copii. Mai încolo, mai vedem! Dar condiţia prealabilă este completa renunţare la inepta Strategie privind reforma asistenţei sociale adoptată de PDL în vremuri de nebunie colectivă.
n-am auzit niciodata de o alocatie in Italia, si in nici un caz 250 euro!!!
Singurul ajutor este o reducere din taxe daca vreunul din parinti lucreaza, sau reducere la amandoi, 50% fiecare, daca amandoi lucreaza.
Oricum daca venitul net este de sub 1000 euro, reducerea pt copil este de maxim 80 euro, depinde de venit. Cu cat creste, suma tot scade. La un venit de 1300 euro reducerea pt un copil este de 56 euro lunar, de exemplu.
In schimb daca nici un parinte nu lucreaza, nu exista nici o alocatie. De fapt acest lucru nici macar nu se poate chema alocatie, in modul in care se intelege in Romania. Aceiasi reducere de la taxe exista si pentru sotul care nu lucreaza, de exemplu.
Si n-am vazut in romania o alocatie pentru sotul care n-are de munca…
Nu imi plateste pensia copilul nimanui!!!
Platesc in disperare o gramada de bani din salariul MEU pentru pensia MEA!!
Textul este tendentios si jignitor.
ioana,
Se pare ca va aflati intr-o eroare regretabila daca va-nchipuiti ca banii din contributia Dvs sociala sunt depozitati undeva, eventual intr-o cutie de pantofi si va vor fi restituiti treptat dupa ce veti iesi la pensie. In realitate, banii din contribuitia sociala a Dvs sunt cheltuiti a doua zi de catre Guvern (intr-un mod responsabil sau nu dar asta e deja alta discutie) si in schimbul acestora primiti DREPTUL de a avea o pensie in viitor.
Astfel, la momentul respetiv, pensia Dvs va fi platita intrinsec de copiii de azi care vor munci si vor achita contributiile sociale de maine.
Dar daca, in viitor, familiile cu copii mici vor emigra in numar mare (asa cum am facut si eu cu familia mea) exista posibilitatea ca DREPTUL DVS LA PENSIE SA NU MAI POATA FI ONORAT – asta pentru ca in perioada dreptului Dvs la pensie nu ar mai avea cine sa munceasca.
Vous comprenez?
Autorul articolului e rupt de realitate. Meseria mea are tangență cu asistența socială și știu realitatea din domeniu.
Susțin 100% critica Ioanei. Pensiile „normale” nu sunt plătite de alții. Dacă nu mai sunt destui plătitori atunci statul (care ne obligă să cotizăm= contribuția la fondul de pensii nu e ceva facultativ) nu are decât să găsească alte surse de venit: să pună contribuții noi pentru pensii pe tranzacții financiare, imobiliare, bancare, asigurări, și să-și vândă din active: clădiri de ministere, unități militare, păduri, resurse minerale, etc pentru a plăti DREPTUL celor care au cotizat obligați de stat la fondul de pensii. PUNCT.
Soluția la problemele copiilor nu este creșterea alocației, care nu ar face altceva decât să încurajeze și mai mult o anumită parte a populației să facă numeroși copii în mod intenționat pentru a primi ei, adulții, bani de la stat pentru țigări, băutură, fără a lucra. Fac mențiunea că acești oameni deja se ocupă cu așa ceva, mai ales din cauza alocației mărite pentru copiii sub 2 ani (200 ron/lună). Cum copilul ajunge la 2 ani, cum mai trântesc un alt copil, ca să curgă banul de la stat. Plus că numărul copiilor este folosit și pentru obținerea de locuințe sociale, altă cheltuială majoră pentru buget.
Este o himeră a autorului acestui articol că ne vor plăti pensiile acești copii, ieșiți din aceste adevărate ferme de copii, creați doar cu scopul de a obține bani de la stat de către niște părinți leneși și vicioși.
Dimpotrivă, acești copii din familii care se bazează financiar exclusiv pe alocațiile copiilor și alte beneficii sociale, atunci când vor crește, din cauză că nu au valori în familiile lor care să îi inspire, în loc să rezolve problemele societății, ei vor crea alte probleme: criminalitate, lipsă de educație, costuri sociale. Ce credeți că vor face ei când vor crește? Neurochirurgie? Eventual în sensul că vor da cu bâta în cap altora, în rest ei vor face exact la fel ce au văzut că fac acum părinții lor: vor face copiii pentru a obține bani de la stat să poată sta să mănânce semințe, să bea și să fumeze fără să se obosească să muncească.
Dacă am mări acum alocațiile nu am face decât să dăm multora mai mulți bani pentru țigări, băutură și semințe.
Nu uitați nici frustrarea pe care alocațiile familiilor cu mulți copii o crează celor care au mai puțini copii, dar care muncesc să fie plătite și alocațiile celorlalți copii.
În loc să arunce cu bani pe alocații statul ar trebui să dea în sfârșit bani pentru educație, de exemplu construind/modernizând școli pentru ca măcar acum să nu mai învețe copiii la școală după-amiaza sau chiar și seara, în România ca în nicio altă țară din UE! Suntem rușinea Europei.
Toți copiii ar trebui să învețe doar dimineața, statul eventual să finanțeze o parte din masa de prânz la școală și programe de lecții supravegheate, nu să fie dați bani părinților. Copiii să primească uniforme și o parte din banii pentru uniforme să fie plătite de stat. Copiii să fie trimiși în excursii să cunoască țara, oamenii, natura, parțial sau total pe banii statului.
Și părinții lor să muncească, nu să trăiască din alocațiile copiiilor!
Lucrezi s in asistenta sociala? Stiu si eu pe una care lucra in asistenta sociala, care s-a mutat la „munca” si au prins-o de curand cu spaga! La asistenta sociala si-a facut stagiul!
Referitor la prostiile pe care le scrii…am crescut 3 copii si mai am unul mic, fara sa iau macar odata supliment de alocatie. Din sila pentru functionari ca tine, care lucreaza la asistenta sociala. Cei mari sunt studenti si sigur vor avea salarii bune si implicit vor plati taxe mai mari. Tu ce vrei sa faci cu taxele platite de copiii mei? Sa modernizezi scoli, sa faci cantine si ce mai vrei? O scoala privata pe spinarea statului unde sa-ti trimiti tu nepotii la studii? Daca stateam in banii statului, nu mai cresteam eu 3 copii si cu cel mic 4! Dar asta nu inseamna ca nu sunt de acord cu cresterea alocatiilor. Copiii mei au avut colegi foarte buni care invatau bine, dar pentru ca parintii aveau conditie modesta (unul salariat sau pensionar…) erau nevoiti sa mearga sa munceasca pentru a avea ce manca sau sa-si ia haine. Puteau merge la facultate, ca aveau capacitate, dar situatia materiala nu i-a ajutat! Habar n-ai tu de cate ori nu mi-a plans sufletul pentru acesti copii si cate duminici am facut mancare ca la popota si-i invitam la noi la masa! Daca mai avem multi din astia ca tine se duce de rapa neamul romanesc! Problema ta e ce fac parintii iresponsabili cu banii de alocatii? problema mea e pe cine agajeaza statul la asistenta sociala si cum isi fac ei treaba. Astfel de parinti pot fi decazuti din drepturile parintesti daca unul ca tine si-ar face datoria si atunci n-ai mai sta pe site-uri sa dai lectii. Rusine!
Laurentiu
Stimate Domn, eu consider ca alocatia pentru copii in RO nu e nimic altceva decat o insulta la adresa copiilor si mai ales a parintilor, prin valoarea ei ridicola (ex. un pachet cu scutece costa mai mult decat e valoarea alocatiei pentru o luna intreaga).
Ar fi mult mai fair pentru acesti oameni daca „alocatia” de care vorbim ar fi sistata – nu i-ar simti nimeni lipsa dar macar asa nu ar mai putea veni unii si altii si sa declame ca parintii „folosesc alocatia copiilor ca sa … etc etc”
Ce ar trebui sa faca totusi romanii care au copii minori? Pai eu cred ca ar trebui sa-i ia si sa plece cu ei cat mai repede din spatiul romanesc, toti, dar toti, in tari unde familiile lor vor fi respectate si tratate cu demnitate.
Nu stiu daca intelegeti o iota din ce zic eu aici – sunteti un om singur,la fel ca multi alti romani, iar asta se vede.
Laurentiule, daca ai fi prim-ministru barem vreo 5 ani, si ai pune in practica cele relatate, cred ca s-ar face o f. buna ,,deparazitare”! PS Politica cresterii natalitatii in Europa e determinata tocmai de ,,frica” de a nu deveni ,,minoritari” !! Si apoi, avand in vedere scaderea ,,resurselor”, ce rost mai are cresterea sau mentinerea populatiei…