Moldovenii sunt chemaţi la alegeri să se pronunţe asupra direcţiei de dezvoltare a ţării lor: spre est, spre Rusia, sau spre vest, spre Occident.
Propaganda rusă antieuropeană şi antiNATO – având în vedere popularitatea şi răspândirea canalelor media ruse în Republica Moldova – coroborată cu faptul că sprijinul Uniunii Europene nu este foarte concret în percepţia oamenilor fac ca toţi paşii făcuţi în ultima vreme de apropiere de UE să nu influenţeze foarte mult votul moldovenilor, spun analiştii consultaţi de cursdeguvernare.ro.
„De mai bine de un an, Rusia şi forţele proruse au lansat un război mediatic împotriva asocierii cu UE. În plus, Rusia a mai introdus şi embargouri comerciale ca răspuns la Acord şi, evident, cei care au de suferit în urma acestora proiectează o parte din nemulţumire şi asupra asocierii cu UE. De aceea, Uniunea Europeană nu mai este populară ca altă dată”, spune Nicu Popescu, analist la European Union Institute for Security Studies, din Paris.
„Oamenii au şi alte interese, de exemplu cele economico-sociale. S-au făcut unele progrese, dar nivelul de viaţă este încă foarte scăzut”, explică şi profesorul Valentin Naumescu, conferenţiar doctor la Facultatea de Studii Europene a Univesităţii Babeş-Bolyai din Cluj.
Şi asta pentru că efectele Acordului de asociere nu sunt nici rapide, nici directe, iar de ridicarea vizelor nu mai beneficiază foarte mulţi pentru că nu îşi permit să călătorească, remarcă şi Paul Ivan, analist politic şi expert pe Republica Moldova la European Policy Centre din Bruxelles. Moldovenii nu simt efectele faptului că Republica Moldova primeşte, pa cap de locuitor, cel mai mare sprijin de la UE.
Şi, în plus, spune Paul Ivan, apropierea de Europa este legată de guvernul proeuropean, iar acesta a dezamăgit – în ultimul barometru de opinie publică popularitatea sa se ridică la 28%, în scădere de la 33%.
NATO, o temă riscantă şi aproape inexistentă
Spre deosebire de susţinerea pentru UE, cea pentru NATO este la un nivel foarte scăzut. Paridele politice nu au vorbit în campanie despre NATO, cu excepţia Partidului Liberal al lui Mihai Ghimpu, motiv pentru care este considerat un extremist de dreapta.
Republica Moldova, prin constituţia sa, este o ţară neutră şi nu se pune problema aderării la NATO. Însă în urma crizei ucrainene, Moldova a devenit un partener al NATO, care a inclus, la summit-ul din Ţara Galilor, acestă ţară în programe de cooperare.
Prin urmare, spune Nicu Popescu, nici clasa politică, nici societatea nu sunt pregătite pentru o dezbatere despre NATO. „Cultura clasei politice moldoveneşti este complet nesecuritară. (…)Problemele de securitate nu apar practic deloc. (…) Nu există o dezbatere publică substanţială în privinţa opţiunilor de securitate pentru ţară.
Neutralitatea adoptată în 1994 nu şi-a atins scopurile declarate acum 20 de ani – şi anume reglementarea transnistreană, retragerea trupelor şi menţinerea relaţiilor moldo-ruse într-o albie neconflictuală”, remarcă analistul.
Acesta crede căo apropiere „trâmbiţată” spre NATO ar complica situaţia actuală, însă ea ar trebui să se facă de facto, apropiindu-se de standardele NATO, pe principiul „taci şi faci”.
„Pe termen mediu şi lung, Republica Moldova va trebui să ia în considerare renunţarea la neutralitate şi să aibă în vedere o opţiune clară euro-atlantică, poate chiar unirea cu România, ca închidere firească a unui lung ciclu istoric”, este opinia profesorului Naumescu.
„Statul moldovean este prea mic, prea sărac şi prea vulnerabil ca să poată rămână neutru în această regiune complicată, unde nici o „Elveţie” nu ar fi putut supravieţui neutră, adică între Occident şi Rusia, pe o falie civilizaţională instabilă.
Pe de altă parte, clivajul societal adânc (circa 50-50% opţiuni Vest-Est) poate duce la un blocaj politic intern devastator, dacă nu este gestionat cu tact. Cred că o modernizare culturală şi educaţională prealabilă ar putea pregăti mai bine terenul pentru o asemenea decizie crucială”, afirmă acesta.
Tranşarea situaţiei din Transnistria
Analiştii consultaţi de cursdeguvernare.ro cred că, mai devreme sau mai târziu, situaţia din Transnistria va trebui tranşată. În sensul că Moldova va trebui să accepte faptul că a pierdut acel teritoriu şi să meargă mai departe spre Occident fără această ghiulea atârnată de picior, este opinia profesorului Dan Dungaciu.
„Transnistria cred că este un punct vulnerabil al Republicii Moldova, greu de surmontat. În configuraţia teritorială actuală, cu trupe ruseşti în Transnistria, Chişinăul nu are şanse să fie acceptat nici în Uniunea Europeană, nici în NATO.
Peste câţiva ani, liderii de la Chişinău vor fi puşi în faţa unei opţiuni foarte grele: apartenenţă la spaţiul occidental vs. integritate teritorială. Transnistria va fi atunci moneda de plată, în caz că Rusia o va considera un preţ suficient”, spune şi profesorul Valentin Naumescu.
Deocamdată, regiunea separatistă „face incontestabil parte din pârghiile de intervenţie şi destabilizare ale Rusiei în Europa de Est. La un moment dat, conflictul va fi reactivat. Deocamdată, este ţinută de Moscova ca variantă de rezervă, pentru situaţia în care Occidentul ar lua decizia unei „înaintări” strategice dincolo de Prut”.
