Ucraina organizează duminică alegeri parlamentare, la puţin peste un an de la începutul mişcării Maidan. Sondajele de opinie arată că cinci până la zece partide au şanse să obţină pteste 5% necesare intrării în parlament.
Numai că sondajele se aplică doar pentru o jumătate dintre cele 450 de locuri din parlament, care vor fi completate prin metoda reprezentării proporţionale, prin sistemul listelor de partid. Cealaltă jumătate, 225 de locuri, vor fi ocupate de aleşi în colegii teritoriale.
30 dintre aceste locuri vor rămâne probabil vacane, ele fiind atribuite Crimeei şi regiunii Donbas, dacă alegerile vor fi acolo imposibile, aşa cum se profilează.
A trecut un an de la începutul Maidanului – situaţia Ucrainei nu pare mult îmbunătăţită
Situaţia este diferită de acum un an: Ucraina a semnat Acordul de Asociere cu Ue, lucru refuzat de Viktor Inukovici, ceea ce a dus la îndepărtarea regimului, dar el nu se aplică, o decizie convenită de Bruxelles ca o concesie făcută Moscovei.
Elanul revoluţionar s-a risipit, într-un război care a luat peste 3000 de vieţi şi a fpcut peste 800.000 de refugiaţi. Ucraina a pierdut Crimeea, mari porţiuni din regiunea puternic industrializată Donbas din sud-est, iar armistiţiul cu separatiştii ruşi este fragil.
Ucraina a pierdut timp preţios pentru a face reformele economice necesare şi se află în pragul colapsului. Primul guvern post-revoluţionar, care a inclus şi reprezentanţi ai Maidanului, a fost slab, neexperimentat şi fără abilităţile de a guverna.
Aceiaşi sforari, cu noi măşti
Factorul politici decis să schimbe vechea ordine post-sovietică a Ucrainei a lipsit, iar reformele urgente de care ţara avea nevoie au fost adesea întârziate de parlament, Rada, un vestigiu al vechiului regim. Tocmai de aceea scopul acestor alegeri este de a-i îndepărta din legislativ pe reprezentanţii partidului lui Viktor Ianukovici şi de a consolida puterea lui Petro Poroşenko şi de a-l ajuta să controleze legislativul.
Dar alegerile nu vor schimba profund vechiul sistem în care deputaţii sunt doar extensii ale intereselor de business şi pot fi cumpăraţi de către afacerişti.
Şi noul parlament va fi dominat de vechile feţe, cu noi măşti, comentează presa britanică. Chiar dacă Partidul Regiunilor nu se va regăsi în parlament, întrucât nu candidează în alegeri, dar spiritul său se regăşeşte în Blocul Opoziţiei şi în Puternica Ucraină.
Oligarhii – Rinat Ahmetov, Serghei Levocikin şi Dmitri Firtaş, ultimul acuzat de fraudă de justiţia americană – influenţează în continuare alcătuirea listelor de partid, chiar şi pe aceea a partidului premierului Arseni Iaţseniuk.
Niciunul dintre partide nu va reuşi obţină voturile pentru a guverna singur, arată Andrew Wilson, de la think tank-ul European Council of Foreign Relations (ECFR), nici măcar partidul lui Petro Poroşenko.
O coaliţie probabilă este cea dintre Blocul Poroşenko (30-34% în sondaje) cu Frontul Popular (6.10%), condus de premierul Arseni Iaţseniuk şi Poziţia Civică (5-8%), o coaliţie a unor activişti ai societăţii civile conduşi de respectatul fost ministru al Apărării, Anatoli Hriţsenko, situat pe locul 4 în alegerile prezidenţiale.
Provocarea imediată: O Ucraină greu de „reparat”
Puterea nouă de la Kiev va avea provocarea de a pune în mişcare Ucraina, o sarcină dificilă. Economia ţării este parazitată de scheme ingenioase de deturnare a banilor în buzunare private şi nici măcar îndepărtarea lui Viktor Ianukovici de la putere nu le-a distrus.
Chiar şi noua lege a lustraţiei, care are ca scop îndepărtarea oficialilor care au servit administraţiei Ianukovici, a fost folosită doar pentru a face loc noilor clanuri.
Economia se va contracta 10 procente în acest an, inflaţia este de 14%, rezervele financiare se consumă, iar cu necesitatea plăţii datoriilor, Ucraina nu poate supravieţui fără ajutorul financiar extern.
Acest ajutor însă depinde de abilitatea guvernului de a face progrese în reformele cerute, în ciuda opoziţiei oligarhilor, în domenii precum dereglementarea sau îndepărtarea subvenţiilor la energie. Reforma ajunge, al un moment dat inevitabil, să atingă interesele acestora.
Iar corupţia, aşa cum au avertizat mai mulţi lideri occidentali, nu face decât să creeze în continuare teirtoriul pe care Rusia poate acţiona penru destabilizarea ţării.
Reformatorii creează noi instituţii, precum Biroul Anticorupţie, iar sistemul judiciar este curăţat de vechii magistraţi. Victoria reformatorilor este cel mai îngrozitor coşmar al lui Vladimir Putin. Şi va face tot posibilul ca acest elan democratic să nu contagieze şi Rusia.
Tocmai de aceea corupţia din Ucraina îi este un puternic aliat. În plus, Moscova mai pune presiune asupra Kievului şi prin solicitarea ca Ucraina să îşi plătească datoriile către Gazprom.
Toate aceste dificultăţi de gestionat pentru noua putere de la Kiev se suprapun nu doar peterminarea rezervelor financiare, ci şi pe cea dispariţiei treptate a răbdării ucrainenilor. Cei care au fost pe Maidan şi cei care luptă în războiul din est văd că situaţia nu este cu mult diferită faţă de acum un an. Aşa se explică orientarea spre populişti şi ascensiunea lui Oleg Liaşko
În vârstă de 41 de ani, un fost jurnalist cu cazier judiciar pentru furt şi liderul excentric al Partidului Radical (populist), s-a clasat, în pofida tuturor aşteptărilor, pe locul trei în urma alegerilor prezidenţiale din mai. Potrivit sondajelor, formaţiunea sa este a doua după favorită – blocul lui Petro Poroşenko.
Carismatic, un bun orator, acest amator de lovituri spectaculoase apără o ofensivă mai hotărâtă împotriva separatiştilor şi s-a afişat, în est, alături de combatanţi. A venit cu o furcă, simbolul său electoral, la Congresul formaţiunii sale şi la un talk-show de televiziune. Unii alegători spun că le place partea lui „distractivă”, în plin război şi criză economică.
