”Oare ce ne lipsește într-un sistem în care furnizăm din ce în ce mai multă sănătate? Nu putem să spunem că nu există acces mai bun la anumite medicamente, că n-au apărut anumite tehnologii, că România nu a avansat în anumite privințe. Ce facem totuși de nu se văd rezultatele? Una dintre problemele este că noi nu cuantificăm rezultatele. Avem o fobie majoră în a cuantifica rezultate. Suntem încă în perioada în care noi facem și ne mulțumim spunând că facem. ”, afirmă consultantul pe probleme de sănătate Adrian Pană, coordonatorul elaborării strategiei Naționale de Sănătate, la Conferința CDG ”Speranța de viață sănătoasă și productivitatea în economie: problema României” de pe 05 iulie 2023.
Coordonator al procesului de elaborare al Strategiei de Sănătate până în 2030, Adrian Pană explică: ”Noua strategie și-a propus o abordare centrată pe cetățean, nu pe pacient. Hai să nu mai avem atât de mulți pacienți în centru, ci mai mulți cetățeni implicați, ca să avem mai puțin pacienți.”
Cele mai importante declarații:
- La speranța de viață, România a înregistrat, cel puțin până în pandemie, o creșterea înceată, dar stabilă. Eu cred că nu este încă foarte clar căruia dintre factori i-am datorat mai mult în creșterea speranței de viață. Dacă vorbim de speranță de viață sănătoasă avem o mare problemă, pentru că România face parte din categoria țărilor cu o multi-morbiditate foarte ridicată. Cel puțin în Europa, noi suntem fruntași la boli cronice. Nu la una, ci la mai multe.
- Ceea ce face să trăim un paradox extrem de nefast: să trăiești mai mult și să trăiești prost. Lucru care, după o anumită vârstă, cuplat și cu lipsa independenței, pentru că nu mai ești autonom, când ai multi-morbidități și o multitudine de boli dizabilizante, te face să te gândești uneori dacă nu este mai bine să sfârșești mai repede, acut, decât să te chinui. Eventual, și într-o comunitate care nu-ți oferă nicio formă de suport, pentru că marea majoritate a populației vârstnice face față, în prezent, și unei lipse acute de vectori sociali, rețea socială. Lucru pe care-l vedem atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Cred că fiecare avem o multitudine de cunoscuți care discută zilnic: Unde aș putea să duc un părinte, o rudă etc., pentru a-l ajuta?
- Strategia Națională de Sănătate 2022 – 2030 a încercat să se uite la absolut toate aceste lucruri și să propună niște modalități inovative de a aborda lucrurile. Ar trebui să înțelegem înainte câteva axiome: 1. Sănătatea unei comunități nu este suma sănătății indivizilor ei. E un pic mai mult. Aici este exact ca la sinergii. Sănătatea unei comunități poate să dea cu minus chiar dacă sănătatea cumulată a indivizilor ei dă un pic cu plus. Ceea ce ne face să ne punem următoarea întrebare: Oare ceea ce ne lipsește într-un sistem în care furnizăm din ce în ce mai multă sănătate? Nu putem să spunem că nu există acces mai bun la anumite medicamente, că n-au apărut anumite tehnologii, că România nu a avansat în anumite privințe. Ce facem totuși de nu se văd rezultatele? Una dintre problemele este că noi nu cuantificăm rezultatele. Avem o fobie majoră în a cuantifica rezultate. Suntem încă în perioada în care noi facem și ne mulțumim spunând că facem. Procesul de reflecție ar trebui să fie normal, mai ales într-un sistem care investește din ce în ce mai mult.
- Avem o altă problemă legată de modul în care furnizăm intervențiile în sănătate sau serviciile de sănătate. Lucrurile astea, dacă le iei una câte una, par că e ok. Când încerci să le pui împreună, nu e deloc ok. Strategia a încercat, din această perspectivă, să facă lucruri frumoase. Ideea e că, dacă vom rămâne în paradigma în care aplicăm sau implementăm Strategia aceasta așa cum am implementat-o pe cea din 2014 – 2020, o să ne revedem în 2031 aici și o să discutăm aceleași probleme. Pe scurt, noua strategie și-a propus o abordare centrată pe cetățean, nu pe pacient. Hai să nu mai avem atât de mulți pacienți în centru, ci mai mulți cetățeni implicați, ca să avem mai puțin pacienți.
- Strategia și-a propus să găsească niște instrumente prin care să responsabilizeze atât cetățeanul, cât și autoritățile publice locale. O mare din tot ceea ce ține de sănătatea unei comunități ține de cu totul alte sectoare: de drumuri bune, de iluminat public, de siguranță, de hrană sănătoasă, de posibilitatea de a face activitate fizică, de a avea mai puține accidente de circulație și multe altele. Strategia a țintit lucrurile astea, care sunt extrem de importante pentru economie, întrucât ele au un impact în productivitatea populației active.
- Strategia și-a propus o componentă extrem de puternică de rentabilizare a sănătății publice, care este aproape inexistentă în momentul de față. Din păcate, partea de sănătate populațională a rămas într-o foarte mare urmă, comparativ cu pentru populație. O populație sănătoasă nu poate fi ținută doar cu doctori și asistente, ci și cu alte tipuri de profesioniști. Noi am încercat să regândim și această componentă, extrem de importantă.
- Identificarea și prioritizarea unor patologii majore, care sunt probleme importante cu dizabilitate și mortalitate evitabilă prevenibilă într-o oarecare măsură. Aici am gândit posibilitatea furnizării unor servicii sub forma unor rețele de management a bolilor respective. A nu se confunda cu managementul integrat al cazului. Ai un palier vertical și orizontal de furnizori care nu sunt neapărat doar medici și asistente medicale, ai un suport informațional corespunzător, care să-ți ofere posibilitatea de a naviga și ai niște persoane care pot să coordoneze această navigare. Nu o facem pentru absolut toate patologiile, pentru că, cu siguranță, chiar dacă o rinofaringită sau o alergie e o problemă de sănătate individuală, nu este neapărat o problemă de sănătate publică.
- Nu în ultimul rând ne-am uitat către sectoarele care consumă foarte mult și am propus niște măsuri care sunt, cumva, transformaționale. Am propus trecerea de normarea la mobilă, la normarea la activitate în cadrul spitalelor, ceea ce ar echilibra modul în care furnizăm serviciile de sănătate. O regândire a spitalizării de acuți și a altor tipuri de spitalizare și, desigur, am scris o componentă de servicii de post – spital, lucruri care nu prea există în momentul de față.
- Când am început să scriu (strategia), împreună cu echipa, cred că am fost foarte pozitiv legat de faptul că am putea face lucruri. O naștere atât de grea a documentului strategic acre, am înțeles, din cauza schimbării guvernului, a reluat traseul ministerelor și așteaptă semnăturile. Probabil că în septembrie vom avea o hotărâre de guvern cu Strategia, dar asta nu înseamnă că am câștigat lupta. Noi suntem obișnuiți, și îmi dau seama din documentele strategice pe acre le scoatem cumva pe bandă rulantă – vezi strategia pe combaterea cancerului, strategiile sectoriale pe HIV, pe TB, pe Planul strategic pe hepatită. Facem foarte mult, dar în niciunul dintre aceste documente nu am văzut că există un lidership serios, care își promite să se asigure că acest lucru se implementează. Dacă un program național de oncologie – care știți bine că oferă acum, să zicem, chimioterapie, radioterapie, niște servicii de testare pentru leucemii, PET/CT și cam atât – în valoare de un miliard de euro, este gestionat de o jumătate de funcționar public de la Casă Națională. Mi-aș pune întrebarea dacă orice companie majoră din lumea asta și-ar propune să dea un miliard de euro cuiva care să-i gestioneze, să-i cheltuie.
- Un document precum Strategia pentru combaterea cancerului sau Strategia Națională de Sănătate, care vizează sume mult mai mari, dacă nu au o echipă de implementare serioasă și care monitorizează acest lucru, să crezi că lucrul ăsta poate fi făcut la capitolul Și altele, de directorul de asistență medicală sau directorul nu știu cărei alte direcții din minister, mie mi se pare utopic. Cred că aici e una din marile probleme pe care le avem de rezolvat: asumarea documentelor pe care le semnăm, în sensul implementării corecte a acestora. Eu cred că, dacă Strategia va fi implementată într-un mod mai onest, obiectiv, măcar pe câteva dintre măsuri, ar avea șansa să ne schimbe viața tuturor într-un termen mediu. Dacă nu vom face lucrul ăsta, vom rămâne în aceeași paradigmă: servicii fragmentate, personal epuizat, pacienți frustrați și cetățeni care nu au un viitor extraordinar de optimist în față.
Conferința integrală:
***
Partener principal:
Parteneri:
- ARPIM – Asociația Română a Producătorilor Internaționali De Medicamente
- ASE București – Academia de Studii Economice
- Raiffeisen Bank
- Regina Maria
- Servier
- Siemens Healthineers
