Vineri noaprea, la ora 12 la Bruxelles, premierul Boris Johnson și-a îndeplinit promisiunea electorală – Marea Britanie iese din Uniunea Europeană
Premierul nu are însă timp să își savureze victoria în divorțul care, de 3 ani și jumătate a divizat națiunea sa, 1 februarie este data la care începe o nouă fază a negocierilor între Londra și Bruxelles care vizează relațiile viitoare.
Părțile au la dispoziție, teoretic, 11 luni (perioadă de tranziție în care Marea Britanie rămâne practic membră a Uniunii în ceea ce privește obligațiile, nu și drepturile) să ajungă nu doar la un acord comercial, ci și la înțelegeri în domeniile securității, energiei, legăturilor de transport, pescuit sau circulația datelor.
Punctele de plecare în negociere. Și perspectiva pentru 2021
Boris Johnson consideră că este timp suficient pentru a încheia o înțelegere comercială de tipul ”zero tarife, zero cote” și respinge posibilitatea prelungirii perioadei de tranziție.
De cealaltă parte, UE a anunțat că nu poate încheia un acord comercial atât de important fără a avea garanții solide în materie de competiție corectă.
Dacă negocierile eșuează însă, relațiile comerciale bilaterale vor fi guvernate începând cu 2021 de prevederile Organizației Mondiale a Comerțului, care aduc tarife la importuri și controale vamale obligatorii.
Stefaan De Rynck, consilier în materie de Brexit al UE, este convins că un eșec al negocierilor este foarte probabil pentru că discuțiile pe această temă sunt chiar mai complicate decât cele care au vizat termenii Acordului Brexit, care s-a negociat vreme de 3 ani. De fapt, opinia majoritară la Bruxelles este că în interiorul perioadei de 11 luni nu se poate ajunge decât la un acord de bază.
Marii Britanii i-ar fi fost mai ușor să obțină ceva mai mult decât un acord de bază dacă, a repetat Bruxelles-ul, ar fi fost dispusă să rămână mai mult timp aliniată prevederilor UE. Cum asta înseamnă doar obligații, nu și drepturi, Londra a exclus din start această variantă.
Guvernul conservator consideră că respectarea regulilor europene i-ar fi îngreunat foarte mult capacitatea de negociere a acordurilor comerciale cu alte state, în special cu SUA.
Volatilitatea garanțiilor de competiție
Preocuparea UE pentru a asigura un cadru deplin compatibil în domenii precum mediu, muncă și ajutor de stat este generată de preocuparea că Marea Britanie ar putea oferi în Piața unică produse sau servicii la prețuri artificial reduse.
În aceste condiții, Sam Low, de la Centrul pentru Reformă Europeană, consideră că dorința britanicilor de a redobândi control deplin asupra legislației interne va limita semnificativ nivelul garanțiilor pe care Londra va fi dispusă să le ofere.
”În cel mai bun caz, Marea Britanie și UE ar putea accepta un acord de liber schimb, care ar elimina orice tarife și orice cote. Problema noastră este că nimic nu va împiedica ridicarea de semnificative bariere administrative și de reglementare în calea comerțului cu bunuri și servicii”, afirmă Low.
Bătaia peștelui
Cum lanțurile de aprovizionare ale industriei UE trec în prezent de mai multe ori granițe interne pentru produse precum autoturisme sau medicamente, reguli pentru a identifica de unde provin produsele, prin urmare ce reglementări și ce taxe se aplică, vor fi complicat de aplicat.
Unul dintre cele mai mari obstacole asezate în calea încheierii unui acord comercial se dovedește a fi acordul în domeniul pescuitului, domeniu în care confruntările au început deja.
Faptul că Marea Britanie redobândește control deplin asupra apelor teritoriale a fost unul dintre argumentele forte ale campaniilor pro-Brexit. Cu această lecție bine învățată, Bruxelles-ul leagă din start dreptul navelor UE de a pescui în apele teritoriale ale Regatului de dreptul pieței financiare londoneze de a avea acces la piețele europene.
Fereastra de oportunitate se închide în octombrie
În teorie, Marea Britanie și UE au la dispoziție 11 luni ca să ajungă la un acord în ceea ce privește relațiile viitoare. În realitate, timpul de negociere este mult mai scurt.
Negocierile oficiale nu pot demara formal decât după ce guvernele UE se vor pune de acord și vor emite un mandat de negociere pentru Michel Barnier. Acest mandat este așteptat să fie emis la finalul lunii februarie. Sigur, discuții informale au început de mult, dar nu e o garanția că discuțiile oficiale vor avansa rapid.
De la momentul 1 martie, părțile mai au la dispoziție cam 8 luni să ajungă la înțelegeri comun acceptate. Octombrie pare un termen rezonabil- suficient timp la dispoziție pentru traducerea documentelor în cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii și pentru ratificarea acestora în parlamentelele UE, până la finalul anului.
Ratificarea acordului comercial UE-Canada a arătat că o rezervă de timp este necesară inclusiv pentru a rezolva potențiale opoziții manifestate în parlamente europene regionale.
