Cele aproximativ 540.000 de IMM-uri plasează România pe ultimul loc în Europa, raportat la mia de locuitori, iar productivitatea unui salariat din aceste societăți este de trei ori mai mică decât media europeană şi se ridică la aproximativ 15.000 de euro pe an, a declarat, marţi, preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), Florin Dănescu.
„Ştim că în România avem un portofoliu de aproximativ 540.000 de întreprinderi şi, aşa cum s-a învăţat la şcoală, ne uităm la acestea mai întâi cantitativ, structural şi calitativ. Cantitativ, spunem că avem 540.000 de companii şi constatăm apoi că IMM-urile, raportat la numărul de locuitori, ne poziţionează tot pe ultimul loc din Europa, şi că în cazul Cehiei există de vreo trei ori mai multe IMM-uri la mia de locuitori. Deci, din punct de vedere cantitativ nu stăm bine, nu avem suficient masă antreprenorială, chiar dacă acesta este motorul principal al economiei româneşti. De ce? Pentru că produce 56% din valoarea adăugată la Produsul Intern Brut, pentru că produce 76% din volumul locurilor de muncă. Ne uităm, apoi, structural şi găsim o structură deficitară, ca să fiu elegant, în sensul în care 35% dintre IMM-uri au un capital negativ, în medie, de zece ani, adică au pierderi. Şi asta denotă o concluzie negativă asupra amplorii structurii, chiar şi calităţii acestui motor economic. Atenţie, nu generalizăm ! Eu nu pun o notă proastă asupra antreprenoriatului, dar totuşi această concluzie structurală este, dacă vreţi, chirurgicală, corectă. Iertaţi-mă dacă pare cinică, dar e sănătos să ni se spună care sunt analizele corpului nostru economic”, a explicat Florin Dănescu, citat de Agerpres.
Din punct de vedere calitativ, cel mai ilustrativ indicator este productivitatea: în România se situează la valoarea de 14.500 – 15.000 de euro pe an, mult sub media europeană, de 47.000 de euro per salariat.
„Care e productivitatea unui salariat al unui IMM în România timp de un an? Păi, în jur de 14.500, spre 15.000 de euro, comparabil cu 47.000 de euro la nivel european pe medie, deci mai puţin de trei ori. În concluzie, calitativ stăm rău, cantitativ stăm rău, structural stăm rău… Pe această structură venim cu nişte principii extrem de provocatoare, extrem de dificil de atins şi suprapunem pe această structură a companiilor româneşti aceste cerinţe foarte dure care vin aparent dinspre sistemul bancar şi acele necesităţi de prevenire a spălării banilor, o groază de cerinţe la nivelul clientelei, care pun o perspectivă negativă asupra sistemului bancar. Trebuie să repetăm că acestea sunt, de fapt, externalizări ale statului şi ale statelor oriunde în lume şi mai cu seamă în Europa, prin reglementări prin care băncile sunt folosite ca instrumente de intermediere sau de prevenire a tuturor tipurilor de riscuri. Asta înseamnă că se creează un parteneriat între bănci şi state, din perspectiva în care statele utilizează băncile ca nişte instrumente care nu sunt plăcute la nivel electoral”, a mai spus şeful ARB.
****
Urmărește-ne pe Google News
