Șamanii și vracii economiei: oamenii din spatele măsurilor fiscale

Pachetul de măsuri fiscale pentru echilibrarea bugetului elaborat de guvern este atât de antieconomic prin prevederile impozitării cifrei de afacereri și victimele colaterale,  încât el va fi cu siguranță modificat: pur și simplu economia NU are cum să funcționeze astfel.

Problema este că în acest fel nici nu se va atinge dezideratul obținerii sumelor necesare pentru încadrarea în deficite, și este și scoasă economia din logica funcționării companiilor într-o economie liberală de piață.

Dar cine sunt geniile economice  care, în ultimele 4-5 luni, au conceput un asemenea  experiment în ecosistemul de afaceri al economiei românești?

Îi prezentăm astăzi – cu observația că unii dintre ei sunt responsabili de măsurile fiscale din ultimii 9 ani care au adus la dezastru și bugetul , și au creat și întreținut paradigma unei economii primitive, bazate pe consumul din import plătit cu bani împrumutati.
După 9 ani, e timpul să vedem cu cine avem, de fapt, de-a face.

Am scris ”responsabili”? Ei bine, nu: niciunul n-a fost vreodată responsabil, deciziile au fost ”politice”, fiecare dintre ei a avansat în carieră în urma relațiilor cu statul român și partidele politice pe persoană fizică:

nu doar că  niciodată nu au suportat consecințele măsurilor produse de minților lor, dar acești adevărați șarlatani vânzători de prafuri miraculoase și unguente vindecătoare au profitat de relațiile politice pe care le-au monetizat,  în baza viziunii de ”capitalism cubanez” produsă de expertiza domniilor lor.

Să-i luăm, așadar, pe rând, ca să-i cunoaște cu toții și nu cumva să-i uităm:
ei sunt crema știnței care stă în spatele deciziilor pe care plagiatorii și analfabeții din politică le iau:

1, Cristian Socol. Profesor universitar doctor Cristian Socol. La ASE.
E unul din creierele din spatele măsurilor fiscale – inclusiv, ba chiar mai ales – al impozitării cifrei de afaceri la marile companii.

A fost – și s-a lăudat tot timpul cu asta, creierul din spatele politicilor fiscale ale lui Victor Ponta (da, cel cu taxa pe stâlp pusă economiei de pe o zi pe alta), Liviu Dragnea, celorlalți premieri PSD.

Viziunea sa conomică e simplă și nu diferă mult de modelul de economie adoptat în ultimii ani ai lui Fidel Castro în Cuba:
wageledgrowth – adică, pe înțelesul oricui, statul se împrumută și aruncă în economie banii împrumutați pentru consum, consum care asigură creșterea. Problema acestui model constă în faptul că el funcționează parțial numai dacă consumi din producția internă + limita lui: nu poți arunca cu bani la infinit.

Iar în caz de criză bugetară – produsă chiar de wageledgrowth -, intri la rupere în mediul de afaceri de unde razi tot ce mișcă și plătește.

Decidenții politici ai PSD au forjat la maximum pe acest model  atunci când s-au aflat la putere în ultimii 9 ani – menținând economia la un nivel rudimentar și dezechilibrând si bugetul:

Potrivit teoriilor puse în practică de domnul profesor doctor Socol, creșterea economică se bazează pe deficite – cum s-a si ajuns, dealtfel: dacă scazi deficitul comercial și cel de cont curent, economia se prăbușește pur și simplu: cu alte cuvinte, sănătatea economică îi dăunează, la propriu, României – dacă întrerupem heroina pacientul își pierde cunoștința.

PSD l-a răsplătit generos întotdeauna cu funcții pe sub radar, dar bănoase – acum, de pildă, e președintele Consiliului de Supraveghere la Fondul Român de Contragarantare (4000 de euro pe lună) – asta pe lângă alte poziții deținute în ultimii 9 ani de cenușie eminență a economiei PSD:

a fost un sinecurist sângeros, alături de soția sa :

2, Aura Socol. Profesor universtar doctor Aura Socol.

Tovarășa de viață și de viziune economică a domnului profesor universitar Cristian Socol – mereu pe lista de vizionari economici ai PSD.

Partidul a plimbat-o o vreme pe listele scurte pentru BNR – viceguvernator sau membru în CA – pentru ca, in primăvara anului 2019, doamna să devină pisica pe care Liviu Dragnea i-o arăta guvernatorului Isărescu căruia i se cerea să-și alinieze politicile băncii centrale după economia așa cum o percepea soțul doamnei: numele Aurei Socol era vehiculat ca viitor guvernator, în cazul că Liviu Dragnea decidea să dea la BNR o lovitură, asemenea celei prin care a adus-o la guvern pe Viorica Dăncilă.

Până la urmă, i s-a găsit un post la ASF:
astfel că doamna profesor universitar doctor a prins un salariu de 6100 de euro lunar – sumă de care și-a făcut treaba: Euroins – cel mai mare și mai previzibil faliment din asigurările din România – a intrat în faliment sub ochii ei.

Dar cărțile nu sunt pierdute: România e în plină criză bugetară, astfel că nașul de cununie al celor doi nu mai trebuie să se îngrijescă de planul B al sinecurilor: partidul are, se vede treaba, în cotinuare nevoie de serviciile cuplului Socol.

3, Liviu Voinea. Fostul viceguvernator Liviu Voinea – proaspăt eliberat din mandatul de la FMI.

Adept al unei versiuni mai relaxate a Perestroikăi lui Gorbaciov (liberalizăm pe ici, pe colo, dar nici chiar așa…), vede în economia privată o chestiune statistică, numai bună de pus la dispoziția structurii etatiste de risipă a banului public. Desigur, nu i se spune ”risipă”: ci salvare a banilor de la economia privată neapărat evazionistă și mutarea lor în buzunarele statului care știe el mai bine decât economia ce se face cu banii.

Expert de apartament , lipsit de orice legătură cu economia reală – a fost plimbat de-a lungul anilor și mutat ca un bonsai de colo colo pe birourile decidenților adevărați: urăște economia privată tocmai pentru că e ”afară”, adică imprevizibilă și complicată, dincolo de geamul biroului: banii se fac la casieria instituției unde e el angajat, nu în alt loc, așa cum el însuși a venit  pe lume adus de barză. 

Acum PSD lucrează să-i găsească un alt post – tot pe-afară, că în București e  lipsă de civilizație – dat fiind că i-a expirat mandatul la FMI.

Ce este aproape halucinant în programul gândit de cei 3:

, niciunuia din aceste trei exemplare de elită economică nu i-a trecut prin cap, la impozitarea cifrei de afaceri, sintagma ”model de business” – anume că există o diferență fundamentală între modelul unei banci, de exemplu, și modelul unei companii de distribuție, care merge cu marje uneori de sub 1% – ca să nu mai spunem de alte zeci de astfel de diferențe din economia reală. Fiecare din cei 3 doar trăiește (la un nivel supra-occidental, raportat la forța economiei și salariul mediu) din banii produși de această economie (că doar n-or fi plătiți de Putin).

, niciunuia dintre acești gânditori nu i-a trecut prin gând posibilitatea efectelor colaterale pe care le produce  o atare măsură: începând cu imposibilitatea de-a mai deduce sponsorizările pentru ONG-uri și până la efectele pe orizontală pe care le propagă acest impozit în sistem.

, niciunuia dintre acești fini oameni ai nuanțelor- plătiți regește de politică recompensați cu funcții în care se dovedesc dezastruoși –  nu i-a trecut prin cap că acest impozit se poate duce în cascadă în prețuri mai mult decât ar face-o creșterea de TVA – exact precum fostul ”impozit pe circulația mărfurilor” din timpul lui Ceaușescu – cu atât mai mult într-o țară care consumă din import, dar prețurile sunt de piață.

-, e un mister cum de nu le-a trecut prin minte minților luminate ale economiei universitare românești că la Buget un mare aport îl au accizele și că pot exista companii (adică există) la care acciza apare în cifra de afaceri – adică impozitezi un impozit pe care deja l-ai plătit.

Neștiind cu funcționează un instrument sensibil și vulnerabil cum e Codul Fiscal, profesorii noștri universitari folosesc, în crize, ranga. Dar pentru așa ceva nu e nevoie de sutele de mii de euro cu care sunt plătiți – o pate face dl. General Ciucă, trăgând de la șold.

*
Piromanii puși să stingă focul. Cu gaz

Să ascultăm puțin ce spune economistul-șef al BNR: 

” A convenit tuturor creşterea pe consum şi nu pe investiţii şi nu prin exporturi, iar acum a venit în sfârşit, după nu ştiu câţi ani, nota de plată. Din 2015 încoace acest model a fost deliberat făcut, anul 2015 a fost ultimul an normal” – spune Valentin Lazea.

Exact așa stau lucrurile. Cu cei 3 experți de mai sus, guvernul Ponta a dat în 2015 startul economiei wageledgrowth – terminând cu sănătatea cu care economia tocmai ieșise din criza precedentă și impunând un model economic rudimentar, pe care-l plătim azi.
Profesorii de mai sus erau acolo și, vreme de 9 ani, au produs știința economică de la baza situației de azi: când încearcă să stingă cu gaz focul pe care l-au înteținut în tot acest timp zi și noapte prin alte măsuri fie antieconomice, fie antibugetare.

4, Leonardo Badea. Viceguvernatorul Leonardo Badea.

Prezența sa în cercul vracilor puși să vindece bugetul și structura economiei se datorază prieteniei cu PSD și a faptului că ”cineva de la BNR îți mai saltă masa – nu poți merge numai cu alde Socol” – cum povestește portarul de la laboratorul în care s-au conceput măsurile fiscale.

Platitudinile violente din textele și opiniile sale intimidează puțin pe decidenții care au semnătura, mai ales pe cei care și-au terminat școala după ce au răzbit în politică.

*

Ce-i interesant la cei 4: cu toții sunt adepții viziunii economice a prim-viceguvernatorului Florin Georgescu – un om suspicios structural față de economia liberă și bazat mereu pe autoritarismul economic al statului, care, însă, are câteva atu-uri: are o anumită formă de discernământ economic, știe carte și, acolo unde a rupt foile pentru că nu-i plăcea ce scrie pe ele, raportul dintre inteligență și oportunism a rămas, totuși, supraunitar – toate acestea spre deosebire de micii săi epigoni pe care decidenții politici îi iau în serios.

5, Remus Borza. Remus Borza – consilier de premieri – parlamentar plimbat prin grupurile ALDE, PSD și PNL.

El a reprezentat viziunea liberală asupra măsurilor din pachetul fiscal, din poziția de consilier al lui Nicolae Ciucă. Asta pentru că liberalii n-au avut niciun profesor la concepția măsurilor fiscale, negocierile cu PSD s-au făcut numai de către domnii Ciucă și Bode – astfel încât dl. Borza a fost singurul părerist liberal dar, mai ales, translator pentru dl. Ciucă ca sa înțeleaga despre ce se vorbește în sală.

Să ne înțelegem, n-a fost o muncă ușoară, dl. General fiind anti-liberalul prin definiție: crescut și format în concepția despre lume și viață potrivit căreia libera inițiativă te duce la arest sau chiar la Curtea Marțială (adică antreprenoriatul e un sacrilegiu în sine – că doar nu ești de capul tău…), pentru care mișcarea banilor înseamnă doar  alocările bugetare și cel mult drumul misterios al comisioanelor de la înzestrare, și cu un doctorat făcut cam în stilul în care și-a scris Gigi Becali cărțile în închisoare pentru a-și scurta AMR-ul,  dl. General Ciucă a fost total copleșit de armata de vraci economici ai PSD. Singura lui legătură cu lumea și singurul adviser al politicilor PNL a fost expertul Remus Borza.

Ce-a ieșit, vedem cu toții.

*

Problema esențială pe care experții PNL-PSD trebuie să o vadă măcar acum, în al 12-lea ces, are 3 componente și o să las numărul 1 la final :

2, Statul trebuie să scoată din pământ, din iarbă verde, 35 de miliarde în plus pe an, pentru a nu fi nevoit să taie de la investiții

3, A impozita cifra de afaceri la marile companii este o măsură violent anti-economică. Atât de violent, încât pervertește caracterul de economie de piață liberală a mecanismului care – atât cât se poate – produce banii României – și riscă să obțina un efect invers față de cel scontat.

1, Gestionarea sevrajului:
Din 2015 încoace, setarea economiei pe consum  – prin wegeledgrowth sub diversele sale forme – chiar de către deștepții de mai sus – a dus  la situația bolnavă că numai prin creșterea deficitelor de toate felurile și a gradului de îndatorare mai poate crește economia.
Or asta înseamnă că încetarea bruscă a acestei dependențe de droguri și steroizi duce la sevraj. Asadar, cum poate statul să gestioneze sevrajul  unei economii pentru e reechilibra macroecoomic această economie ?

Iar ca să înțeleagă acest sevraj, profesorii de mai sus trebuie să facă un exercițiu de imaginație și să-și închipuie ce ar face ei dacă li s-ar tăia brusc sinecurile și ar trebui să-și trăiască viețile – inclusiv alea profesionale – din profit, nu din cifra de afaceri.

PS: Am descărcat proiectul de lege bazat pe concepția celor 5 exemplare din elitele noastre economice: să vedem cum va arăta după ce se va fi confruntat cu calculele reale din economie și efectele basic pe care profesorii noștri universitari n-au reușit să le vadă.
Celelalte efecte – neprevăzute – o să le vedem cu toții de la primăvară încolo, în economie și la bugete: dacă n-au reușit ei să prevadă ceea ce era previzibil, ce să mai zicem de ceea ce numai Dumnezeu și stagnarea din zona euro pot prevedea?

***

(Citiți și: ””Fiica risipitoare a Europei” – Cronicile nr. 81. Sumar, titluri, autori”)

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Ieșirea din economia liberală de piață”)

***