Deși în 2022, România a avut una dintre cele mai creșteri din UE, structural, economia românească este departe de a performa în cadrul Uniunii Europene. Aproape la toate capitolele, de la deficite, la ponderea serviciilor sau a fondurilor alocate activității de cercetare dezvoltare ne situăm printre ultimele țări din UE, arată „tabloul de bord” al UE publicat de Eurostat.
În 2022, valoarea Produsului Intern Brut al Uniunii Europene s-a ridicat la 15,8 trilioane de euro. Germania rămâne detașat cea mai mare economie din UE (3,9 trilioane EUR, sau 24,5% din PIB-ul totalul), urmată de Franța (16,7%) și Italia (12,1%). La celălalt capăt al intervalului, Malta (0,1 %) este cea mai mică economie din UE.
Cu un PIB de 286,4 miliarde de euro în 2022, la prețuri curente, România s-a clasat anul trecut pe locul 12 la nivel european din perspectiva dimensiunii economiei locale în raport cu economia UE, cu o pondere de 1,8% din PIB-ul total al UE.
Ponderea economiilor țărilor membre la formarea PIB-ului Uniunii Europene
Puțină istorie recentă: revenirea din marea criză precedentă
Între 2000 și 2008, economia UE a crescut în fiecare an, PIB-ul crescând cu 0,6–3,9 % în termeni reali. Din 2009 până în 2013, economia a fost puternic afectată de criza financiară și economică globală, PIB-ul scăzând cu 4,3 % în 2009 și cu valori mult mai mici în 2012 și 2013 (0,7% și, respectiv, 0,1%).
Ulterior, economia UE s-a redresat progresiv, cu rate anuale de creștere cuprinse în intervalul 1,6–2,8% între 2014 și 2019. În 2020, economia a fost puternic afectată de criza COVID-19 (consecințele directe asupra sănătății și restricțiile aferente) și ca atare PIB-ul a scăzut cu 5,6%. PIB-ul a revenit pe creștere, cu 5,4 % în 2021, iar creșterea a fost susținută în anul următor, când PIB-ul a mai crescut cu încă 3,5%. România a avut anul trecut un avans al PIB de 4,7%, peste media UE, bazat în cea mai mare parte pe majorarea consumului final al populației.
PIB/locuitor în România a ajuns la 77% din media UE la paritatea puterii de cumpărare
În cadrul UE, PIB-ul pe cap locuitor a scăzut de la 31.310 EUR în 2019 la 30.030 EUR în 2020. Cu toate acestea, indicatorul a revenit în 2021 și apoi a crescut și mai mult în 2022, urcând la la 35.210 EUR.
(Citește și: ””Cifre esențiale UE 2023”: ce s-a scumpit cel mai mult în Europa. România – cea mai bună poziție la prețurile comparate”)
Pe măsură ce costul vieții variază de la o țară la alta, valorile sunt ajustate pentru a reflecta diferențele prețurilor la aceleași produs sau serviciu folosind o unitate monetară artificială numită putere standard de cumpărare (PPS). Pe baza acestei măsuri, nivelul de trai relativ al statelor membre ale UE poate fi exprimat în raport cu media UE (considerat 100).
În 2022, cea mai mare valoare a fost înregistrată în Luxemburg, unde PIB-ul pe locuitor în PPS a fost de 2,6 ori mai mare decât media UE. În schimb, PIB-ul pe locuitor în Bulgaria a fost aproape de trei cincimi (58,7 %) din media UE. România a avut acest indicator stabilit la 77% din media UE.
România, al doilea cel mai mare deficit bugetar din UE
În 2022, deficitul public general în UE a fost echivalent cu 3,4 % din PIB. Între 2021 și 2022, deficitul s-a redus, reflectând impactul în scădere a crizei COVID-19 asupra cheltuielilor guvernamentale.
Șase dintre statele membre ale UE au înregistrat un excedent bugetar în 2022; cel mai mare fiind notificat în Danemarca (3,3 % din PIB). În schimb, Malta, Ungaria și România au avut deficite mai mari de 5,0 % din PIB, acest raport ajungând la 8,0 % în Italia.
Îndatorarea statelor UE. România – procent în grafic, dar cu cea mai accelerată creștere din UE
Datoria publică medie în UE a fost de 84% din PIB în 2022, în scădere cu 6 puncte preocentuale față de vârful de 90% atins în 2020 (care reflectă impactul crizei Covid-19 în acel an). În 2022, datoria consolidată cea mai mare din statele membre UE a fost consemnată în cazul Greciei, de 171% din PIB.
Italia, Portugalia, Spania, Franța și Belgia au înregistrat, de asemenea, rate de peste 100 %. La celălalt capăt al intervalului, Luxemburg și Bulgaria au avut rate dintre datorie și PIB sub 25,0 % din PIB, cel mai scăzut raport fiind observat în Estonia (18,4 %).
În majoritatea statelor membre UE, a existat o scădere a datoriei în raport cu PIB între 2021 și 2022. Cea mai mare scădere a fost înregistrată în Grecia (scădere cu 23,3 puncte procentuale), în timp ce Cipru, Portugalia, Irlanda și Croația s-au înregistrat și scăderi de două cifre. Au existat patru state membre în care datoria ca pondere din PIB a crescut în 2022, cea mai mare creștere în Cehia (cu 2,1 puncte procentuale).
La acest capitol România stătea relativ bine la finele anului 2022, cu datoria publică de 47,2% din PIB, însă în creștere rapidă:
în ultimii 5 ani, datoria externă a României s-a dublat, iar dincolo de borna anului 2022, a continuat să accelereze: în primele 5 luni ale acestui an s-au mai adăugat alte 13 miliarde de euro la datorie, pe fondul scăderii ritmului de creștere a PIB.
Comerțul internațional al UE. România – deficit comercial sever, de 35 mld. euro, în creștere de la an la an
După ce a înregistrat un excedent comercial pentru mărfuri pe parcursul a 10 ani consecutivi din 2012 până în 2021, UE a înregistrat un deficit în 2022.
Mărfurile exportate din UE către țările din afara UE au fost evaluate la 2.573 miliarde EUR, valoare cu 430 miliarde EUR mai mică decât valoarea mărfurilor importate în UE. Cele mai recente cifre disponibile sugerează că comerțul mondial a fost în plină expansiune în 2022, cu maxime record atât pentru exporturi, cât și pentru importuri. De menționat că datele import/export sunt exprimate în prețuri curente și că o parte din creșterea rapidă a valorii importurilor poate fi atribuită inflației, în special pentru bunuri precum energia și alimentele.
În 2022, Statele Unite au fost principala piață de export a UE, deținând 19,8 % din valoarea totală a mărfurilor exportate în afara UE. Următoarele piețe de export pentru mărfuri UE au fost Regatul Unit (cu o cotă de 12,8 %) și China (excluzând Hong Kong; 9,0 %).
A existat o imagine diferită pentru importuri, deoarece mai mult de o cincime (20,9 %) din toate mărfurile importate în UE în 2022 proveneau din China (exclusiv Hong Kong). Statele Unite au fost a doua cea mai mare țară de origine pentru importurile din UE (11,9 %).
În 2022, comparativ cu 2021, a avut loc o scădere a importanței relative a Rusiei ca unul dintre principalii parteneri comerciali ai UE, reflectând impactul sancțiunilor/ restricțiilor impuse de UE în urma agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei. În timp ce valoarea exporturilor UE către restul lumii a fost cu 18,0 % mai mare în 2022 (decât în 2021), exporturile către Rusia au fost cu 38,1 % mai mici.
În ce privește România, exporturile acesteia au crescut în 2022 cu 23,1%, la 91,951 miliarde euro, iar importurile au crescut cu 28,1%, comparativ cu anul 2021, la 126,046 miliarde euro. Deficitul balanţei comerciale în anul 2022 a fost de 34,094 miliarde euro
Sectorul serviciilor din România – la coada clasamentului UE
Între 2002 și 2022, ponderea valorii adăugate în UE a sectorului serviciilor a crescut de la 69,2% la 72% datorită creșterii activităților profesionale, științifice, tehnice, administrative și de servicii de sprijin.
În schimb, ponderea relativă a altor sectoare ale economiei UE s-a redus:
- ponderea industriei a scăzut de la 22,6 % la 20,6 %,
- ponderea agriculturii, silviculturii și pescuitului a scăzut de la 2,5 % la 1,9 %
- Pondera construcțiilor s-a diminuat de la 5,7 % la 5,5 %.
Analizând schimbările dintre 2021 și 2022, valoarea adăugată a crescut (în prețuri curente) pentru toate cele patru sectoare ale economiei UE. Au fost observate rate de creștere de două cifre pentru: agricultură, silvicultură și pescuit, industrie, și construcții. În schimb, sectorul serviciilor și-a văzut creșterea valorii adăugate într-un ritm mai lent, cu 8,1 %.
În 2022, ponderea serviciilor în valoarea adăugată totală a fost de peste 80% în economiile orientate spre turism precum Cipru și Malta, deși cea mai mare pondere a fost înregistrată în Luxemburg, cu 86,3 % (țară cu un sector mare al serviciilor financiare).
Sectorul industrial a contribuit cu peste două cincimi din valoarea adăugată totală în Irlanda (41,2 %), pondere mare având și Cehia (28,1 %). Cea mai mare contribuție relativă a construcțiilor (7,8 %) a fost observată în Austria, în timp ce cea mai mare contribuție din agricultură, silvicultură și pescuit (5,8 %) a fost înregistrată în Letonia.
Importanța serviciilor în economia UE a fost aproape la același nivel pentru ocuparea forței de muncă ca și pentru valoarea adăugată. În 2022, în servicii au activat 73,5% dintre persoanele angajate în UE, comparativ cu 64,6% la începutul mileniului.
Importanța relativă a tuturor celorlalte sectoare a scăzut între 2000 și 2022: ponderea forței de muncă din UE care a fost angajată în industrie a scăzut de la 20% la 15,6 %, în timp ce ponderea forței de muncă din agricultură, silvicultură și pescuit s-a înjumătățit de la 8,6 % la 4,3 %, iar ponderea persoanelor angajate în construcții a scăzut puțin de la 6,9 % la 6,7 %. La începutul crizei COVID-19 în 2020, a existat o scădere cu 1,4 % a numărului total de angajați în UE, urmată de o revenire comparabilă în anul următor (în creștere cu 1,5 % în 2021).
Cele mai recente informații disponibile arată că creșterea ocupării forței de muncă s-a accelerat în 2022, cu 2,0 %. Numărul angajaților a crescut în UE în trei dintre cele patru mari grupe de activitate în 2022, cea mai mare creștere s-a înregistrat în construcții și servicii; singurul declin a fost în agricultură, silvicultură și pescuit.
România – Cea mai mică pondere a angajaților în sectorul serviciilor
Dintre statele membre UE, România a avut cea mai mică pondere (49,5 %) din forța de muncă angajată în sectorul serviciilor în 2022. În schimb, serviciile au furnizat 83,8 % din locurile de muncă în Țările de Jos.
Cehia a fost singurul stat membru care a raportat că industria reprezintă mai mult de un sfert (28,0 %) din forța de muncă totală. România (21,1%) s-a caracterizat printr-o pondere ridicată din totalul ocupării forței de muncă în agricultură, silvicultură și pescuit, în timp ce Luxemburg a fost singurul stat membru care a raportat o pondere de două cifre (10,5 %) din forța de muncă angajată în construcții.
Ultimul loc la cercetare dezvoltare
Cercetarea – dezvoltarea (R&D) și inovarea sunt esențiale pentru furnizarea de soluții științifice și tehnice necesare pentru a face față provocărilor globale, cum ar fi schimbările climatice sau îmbătrânirea activă și sănătoasă.
Cheltuielile interne brute ale UE pentru cercetare și dezvoltare (GERD) au fost de 328 miliarde EUR în 2021, ceea ce a marcat o creștere de 5,9 % față de anul precedent. De menționat că această rată de modificare este în prețurile curente. GERD este adesea exprimată în raport cu PIB-ul, rezultând un indicator cunoscut și sub numele de intensitate R&D.
Intensitatea de cercetare și dezvoltare a UE a crescut la peste 2% din PIB pentru prima dată în 2011 și a continuat să crească într-un ritm modest (și aproape neîntrerupt) până în 2020 (2,30 %). În condițiile în care activitatea economică a revenit din criza COVID-19 într-un ritm mai rapid decât creșterea cheltuielilor de cercetare și dezvoltare, intensitatea de cercetare și dezvoltare a UE a scăzut la 2,26 % în 2021.
La acest capitol, România se plasează pe ultimul loc din UE, cu o intensitate R&D de 0,47%, la polul opus plasându-se Suedia cu 3,35%.
***
Un răspuns
Un articol foarte interesant despre cresterea economica de top a Romaniei, bazata (periculos) pe dezechilibre. Cred ca incompetenta + iresponsabilitatea guvernarii actuale = politizare excesiva a deciziilor guvernamentale legate de economie (din motive electorale) este principala sursa a starii actuale a tarii (reflectata in acest articol). In ceea ce priveste sectorul R&D, pe care-l cunosc bine, una dintre cauzele principale ale starii de „codasa a Europei” este politica gresita de promovare a resursei umane si mentinerea cu obstinatie a principiilor de conducere favorabile odraslelor fostei securitati. In conceptia mea, lipsa finantarii vine abia pe urma. Obstinatia in a nu renunta la plagiat ca mijloc de parvenire este o cauza care se impune atentiei.