Ionuț GEORGESCU, Founder & CEO, Fepra: Managementul deşeurilor este zona cea mai puţin tehnologizată şi digitalizată din economia internaţională

28 ianuarie, 2022

Sistemul de garanție-returnare (SGR), prin care băuturile vor adăuga 50 de bani sub formă de garanție la prețul produselor – sume care pot fi recuperate la returnarea ambalajului în magazine – a făcut deja primii pași. În statele în care a fost implementat, sistemul a dus la reciclarea în medie a peste 90% din peturi, sticle și doze.

Nu e vorba numai de bani: o întreagă industrie a reciclării și protejării mediului se poate construi, în care toată lumea e implicată: de la producătorii, retailerii, și consumatorii finali ai produselor, până la reciclatori și furnizorii de tehnologie specifică, toată lumea este angrenată în așa numita economie circulară.

Unde e România azi, ce decalaje există între ea și statele vestice sau vecine, care sunt problemele de la legislație la mentalitate – în cadrul Conferinței CDG ”Economia reciclării – decalajele pe care trebuie să le recupereze România” (25.01.2022). Decidenți, experți și jucători în piețele implicate de problema reciclării, au făcut un desen al momentului în care a ajuns implementarea și o listă cu necesarul pentru pașii următori.

Îți prezentăm cele mai importante declarații ale lui Ionuț GEORGESCU, Founder & CEO, Fepra, în cadrul conferinței:

Cele mai importante declarații:

Dacă din 2015 au ieşit la iveală anumite probleme ale sistemului de management a deșeurilor, prin anumite trasabilităţi fictive din zona de reciclare, în ultimii ani, cel mai frumos lucru pe care putem să-l avem este SGR-ul. De ce? Pentru că este un sistem care reprezintă voinţa producătorilor, pentru că nu trebuie să uităm, vorbim de responsabilitatea extinsă a producătorilor, nu a statului, nu a cetăţeanului.
După ce au văzut ce se întâmplă în România, cât de bine merge colectarea separată şi nu selectivă, sistemul de garanţie-returnare este cel mai bun lucru care se întâmplă.
Aş mai adăuga aici un citat dintr-un preşedinte renumit care spune: the worst words in the Engligh language are – I am from the government and I am here to help (în traducere liberă – cele mai groaznice cuvinte din limba engleză sunt: sunt de la guvern şi sunt aici să te ajut).
Mă întreb într-adevăr cum arată responsabilitatea statului în SGR, dar o să aflăm ce îşi asumă statul, prin Ministerul Mediului, ca acţionar într-un sistem al producătorilor. Poate va realiza statul că nu are ce căuta acolo şi acum cu refacerea HG-urilor, cine ştie, poate se retrage pe ultima sută de metri.
În ultimii 15 ani, am învăţat ce înseamnă să facem reciclare şi managementul deşeurilor de ambalaje. Ar fi mult mai multe categorii de deşeuri, dar revin la partea de ambalaje, SGR-ul rezolvă 30% din aceste ambalaje şi le va rezolva la un nivel extrem de ridicat, de 90%, eficient în timp. Nu este o investiţie ieftină. Business planul va fi pe 10-15 ani.
Eu mă întreb ce rămâne pentru restu de 70% şi aici trebuie să ne uităm noi ca cetăţeni ce consumăm. Fepra încearcă să se uite pe întreg lanţul de responsabilitate. Vrem să implementăm un sistem de economie circulară în care să sprijinim şi producătorii şi ceilalţi actori din lanţ să colaboreze şi să îşi atingă obligaţiile de sustenabilitate pentru că cetăţenii îşi doresc acest lucru.
Cetăţenii români chiar vor să recicleze, chiar sunt dispuşi să plătească mai mult pentru ca cineva să colecteze deşeul, sunt dispuşi să plătească mai mult pentru un produs cu un ambalaj sustenabil, reutilizabil. Producătorii vor. Dacă ne uităm, în ultimii 5-6 ani cred că au cheltuit peste un miliard de euro în sistemul de management al deşeurilor de ambalaje.
Multă lume poate se uită la acest miliard de euro ca la borcanul cu miere, neincluzând munca depusă pentru a strânge şi recicla acele deşeuri. Pentru că 60% din ambalaje ajung la populaţie. În ultimii cinci ani, din zece milioane de tone puse pe piaţă de către producători, primăriile au reuşit să contribuie cu circa 3-400 de mii de tone. Sub o sută de mii de tone pe an duse către reciclare de către primării. De ce? Pentru că pe lanţul de responsabilitate viciul e în zona de autoritate publică locală.
Schimbările vor fi majore în perioada următoare. Noi spunem că ambalajele de băuturi din plastic, sticlă şi aluminiu vor dispărea din sistemul primăriilor.
Ce să facă procurorul de mediu când sistemul de autorizare care este baza funcţionării unui sistem de mediu, sistemul de autorizare funcţionează aşa cum vedem acum, în care apar societăţi de colectare şi reciclare a deşeurilor ca ciupercile după ploaie, în care şi dl. ministru se plângea mai devreme de o societate care nu îşi face treaba până la carte. Totul pleacă de la autorizare. Fără o schimbare majoră a sistemului de autorizare nu vom putea vorbi niciodată de managementul deşeurilor în mod coerent.
Trebuie să vedem cum privim taxa de plastic. Este o sursă pentru bugetul UE? Sau este un instrument pentru reciclare aşa cum este taxa pe depozitare sau taxa pe economie circulară.
Cred că managementul deşeurilor este zona cea mai puţin tehnologizată şi digitalizată din economia internaţională. Transparentizarea, utilizarea tehnologiilor moderne cred că ne-ar scoate mult mai mult la liman. Să avem GSP pe maşinile care transportă gunoi, să avem o cameră video în spate care să vadă ce se introduce şi ce se scoate, cântare digitale pe fiecare maşină, sunt multe de făcut.