Economia crește, dar colectăm și cheltuim mai puțin. Și plătim dobânzi

În pofida creșterii economice relativ bune (previzionată recent la nivelul de 2,5% de economist Intelligence Unit), bugetul general consolidat al României a arătat după primele opt luni valori mai mici raportate la PIB decât anul trecut, atât pe partea de venituri cât și pe partea de cheltuieli. Astfel, veniturile au fost mai mici cu o jumătate de punct procentual la venituri și cheltuielile cu 0,4% din PIB.

Deși deficitul bugetar ar fi trebuit să se contracte în 2013 la 2,1% din PIB, față de valoarea consemnată la finele lui 2012 de 2,52%, rezultatul la opt luni este ceva mai slab. Respectiv 1,27% din PIB deficit înainte de ultima treime din 2013 față de numai 1,21% din PIB anul trecut.

Speranțele de relansare a încasărilor și de recuperare a celor câteva zecimi de procent care să confirme procesul de consolidare fiscală se leagă de ultima parte a anului.

Așadar, creșterea cheltuielilor bugetare dacă se iau valorile nominale (în lei la valoarea lor curentă) este doar aparentă (datele de la Finanțe arată un plus de circa circa șapte miliarde lei sau 4,8% în termeni nominali). Explicația constă în erodarea puterii de cumpărare din ultimele 12 luni, urmare a creșterii medii a prețurilor cu 5,1%.

Majorarea salariilor bugetarilor, care a adăugat deocamdată trei zecimi de procent din PIB la cheltuielile bugetare pe 2013 era de așteptat, pentru că trebuiau reîntregite sumele ce le-au fost luate prin programul de austeritate la mijlocul lui 2010.

În schimb creșterea ponderii în PIB la bunuri și servicii cu 0,2% din PIB, echivalentă cu reducerea de la postul cheltuieli de capital, este de discutat din punct de vedere al politicii duse de Guvern.

Practic, achizițiile ceva mai extinse de la nivelul diferitelor structuri de stat au privat de o parte din bani investițiile în obiective de importanță națională, de pildă programul de autostrăzi.

De altfel, tot din perspectiva opțiunilor Executivului, se poate spune că banii dați în plus la funcționari au avut în contrapartidă diminuarea sumelor alocate pentru asistență socială.

Ceea ce nu este neapărat un lucru rău, dat fiind faptul că, pe această cale a fost redistribuită povara consecințelor crizei economice mondiale, dinspre cei care lucrează la stat către beneficiarii de programe sociale. Aflați pe poziția fidel exprimată în franceză de a-și vedea diminuat un beneficiu potențal oferit de stat (un fel de ”manque a gagner”).

În context, trebuie remarcat că, dacă nu am fi acumulat datorie a statului ca urmare a unui șir de deficite anterioare, nu am fi avut de plătit dobânzi (care, alminteri, nu reduc datoria cu nimic pentru viitor). Ori aceste plăți în contul dobânzilor , echivalente cu 1,32% din PIB pe primele opt luni din 2013 sunt cele care au produs întregul deficit bugetar.

Alminteri am cheltuit aproape exact cât am strâns, ba chiar a existat și un mic excedent primar (denumire tehnică) de 0,05% din PIB. Ceea ce ridică, ca abordare de politică economică, problema dacă merită să tragem pe termen lung după noi o datorie istorică, care va genera lipsuri de aproximativ 2% din PIB sau 6% din banii disponibili pentru cheltuieli bugetare.

Guvernul a anunțat deja o nouă rectificare bugetară, dar, așa cum sublinia chiar primul-ministru, nu vor fi bani în plus de distribuit pe diferite destinații, ci doar mișcări de sume dinspre unele domenii spre altele. Adică o reașezare a priorităților, iar asta în ipoteza că sumele colectate pe final de an se vor apropia de programul inițial adoptat în Parlament și convenit cu organismele internaționale.

Pe termen scurt, este și asta o soluție. Pe termen mediu și lung, poate că ar fi mai utilă o rectificare de politică bugetară, după ce se va asuma deschis o alocare a fondurilor ca procentaj în PIB pe domenii, care să justifice și taxarea în creștere, precum și liniile de acțiune în acest sens. Altminteri nu avem cum să ajungem să intrăm pe baze sănătoase în anticamera adoptării euro.