11 noiembrie, 2021

YouTube video — Intervenția de la Conferințele CursDeGuvernare / 9.11.2021

Vă prezentăm cele mai importante declarații ale Alinei CULCEA, președinte al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM), în cadrul Conferinței CursDeGuvernare „Bugetul și fiscalitatea: la ce să se aștepte economia, scenariile noii paradigme fiscale ale anului 2022” (09.11.2021).

Alina Culcea a anunțat că ARPIM va lansa în această lună, o invitație la colaborare către toți factorii de decizie, care ar putea fi concretizată prin semnarea unui pact pe 4 axe majore, care spera să schimbe decisiv sistemul de sănătate românesc. Unul dintre domenii cele mai importante, este finanțarea adecvată și predictibilă a sistemului de sănătate și a medicamentelor inovatoare și vaccinurilor.

Complementar, Alina Culcea afirmă că prin acest pact s-ar putea cere transparentizarea cheltuielilor bugetare, în scopul identificării acelor surse de consum inadecvate și a îmbunătățirii procesului de achiziții publice.

Principalele declarații:

Bugetarea sănătății nu poate lipsi din nicio discuție privind fiscalitatea. Vedem cu toții că șocul crizei sanitare aflate în plină derulare lasă urme adânci în modul în care economiile sunt organizate și funcționează la nivel global. Vedem că valul pandemic a influențat modul în care bugetele sunt organizate Pe măsură ce ne confruntăm cu al 4-lea val, Doamne ferește cu al 5-lea, cel mai probabil că următoarea perioadă se va caracteriza printr-un grad ridicat de volatilitate, iar ritmul revenirii la o activitate economică normală va depinde de foarte mulți factori, printre care și evoluția crizei de sănătate.
Criza aceasta a testat rezistența sistemelor de sănătate la nivel european, iar pe plan local a reliefat încă o dată, dacă mai era nevoie, deficiențele structurale istorice atât de cunoscute. Derivate, în principal, de o administrare deficitară, după părerea mea. Au fost multe schimbări la nivel politic care au atras multiple schimbări la nivel de politici ed sănătate, unele intempestive, dar și dintr-o subfinanțare cronică a sistemului de sănătate din România.
Cheltuielile pentru sănătate, atât pe cap de locuitor cât și ca pondere din PIB, sunt cele mai mici din UE. Nu o spun eu, o spune raportul privind starea sănătății în UE realizat în urmă cu 2 ani. Acest raport concluzionează că sistemul de sănătate este subfinanțat în România într-o manieră semnificativă. Dacă ne uităm că avem cheltuieli cu sănătatea în jur de 580 euro pe cap de locuitor realizăm cu toții că suntem pe ultimul loc în UE conform tuturor statisticilor, cele mai recente fiind datele Eurostat din 2018.
Din păcate, asta ne costă, aceste deficiențe privind finanțarea duc în final la zile de viață pierdute pentru noi toți, pentru pacienții români. În subsidiar, speranța de viață este în România între cele mai scăzute din UE, iar ratele mortalității evitabile sunt între cele mai ridicate. Speranța de viață este de 75 de ani, asta înseamnă că este cu 7 ani mai redusă față de media celor mai dezvoltate 5 state europene. E mult, e puțin….Răspunsul vine de la sine. Mai îngrijorător este că la ritmul actual de recuperare a diferenței vor fi necesari României 27 de ani pentru a atinge aceeași speranță de viață cu țările dezvoltate. Și între 40 și 50 de ani, atenție, pentru a scădea mortalitatea evitabilă. E trist.
Toate aceste statistici reconfirmă necesitatea asumării unor investiții în sănătate. Acestea ar trebui să fie o prioritate dacă ne propunem să întărim rezilienta sistemului de sănătate. Conform unui raport al McKinsey Global Institute, s-a dovedit că fiecare dolar investit în sănătate poate genera o contribuție la PIB de 2 până la 4 dolari. Asta se traduce într-un beneficiu evident al investițiilor în sănătate.
Post-Covid, pentru ca sistemul de sănătate să își poată reveni, factorii de decizie ar trebui să acorde prioritate investițiilor pe termen lung în asistență medicală și să recunoaștem legătura dintre sănătate și economie. Asociația noastră, ARPIM, reprezintă vocea celor mai importante 29 de companii inovatoare cu prezență în România și suntem mândrii că am contribuit în cei 25 de ani de prezență în România, dar cu precădere în ultimii ani, pe perioada pandemiei, prin tratamentele pe care le-am lansat, prin vaccinurile pe care le vedem azi în piață, la traversarea unor momente dificile pentru țară, pentru sistemul de sănătate, pentru economie.
Propunerea noastră va fi, și vom lansa în această lună, o invitație la colaborare către toți factorii de decizie, care sperăm să se concretizeze prin semnarea unui pact. Un pact pe 4 axe majore, care sperăm să schimbe decisiv sistemul de sănătate românesc. Unul dintre domenii, cred cel mai important, este finanțarea adecvată și predictibilă a sistemului de sănătate și a medicamentelor inovatoare și vaccinurilor.
Ce propunem aici? Dincolo de nevoia reală a unei alocări semnificativ mai mari în zona de sănătate – sigur, nu e ușor să tai de undeva și să muți în altă parte… De multe ori însă, pe bază de dialog cu toți jucătorii cheie din sistem, se pot găsi soluții care nu înseamnă neapărat mutarea pieselor de șah dintr-o parte în alta a tablei, ci pot fi găsite soluții inovative, creative. Pot exista, cu siguranță, măsuri de eficientizare a măsurilor existente, de exemplu. Sau o estimare pro-activă a estimării bugetare multianuale, în acord cu nevoile pacienților.
Vorbim azi de o dezvoltare accelerată a medicamentelor inovative, de ultimă generație, care sunt costisitoare și fără o abordare de tip horizon-scanning, să ne uităm pe ce urmează să apară și pe ce ne putem permite să finanțăm bugetând adecvat, nu o să putem ține pasul cu inovația.
Aș cere prin acest pact transparentizarea cheltuielilor bugetare, în scopul identificării acelor surse de consum inadecvate și a îmbunătățirii procesului de achiziții publice. Dacă la medicamente lucrurile sunt clare, prețul fiind reglementat și de aici se pornește în licitații unde se ajunge la un preț cu discount semnificativ, nu același lucru se întâmplă și la alte achiziții din domeniul public în sănătate. Mă refer la consumabile, la alimente, exemplele sunt la îndemână.
În mare, acesta ar urma să fie capitolul major pe care îl vom propune prin acest pact privind sănătatea și economia, dar vor fi și alte axe prioritare la care ne gândim. Una care ne preocupă în mod direct este accesul optim și echitabil la inovație pentru pacienții români.
În prezent nu există termene clare pentru actualizarea listei medicamentelor compensate în România, iar pacienții așteaptă un medicament 2 ani, 2 ani și jumătate față de Germania, de exemplu, unde perioada de așteptare pentru a avea acces la un medicament inovativ este de maximum 4 luni. Sunt diferențe semnificative și degeaba spunem că dorim standarde europene dacă în practică nu facem nimic să le atingem.
Cu siguranță, creșterea atractivității sectorului farmaceutic este o altă problemă. Pe perioada pandemiei, multe țări au înțeles rolul strategic pe care îl poate juca această industrie și au făcut rapid pași pentru a crește atractivitatea pentru prezența acestei industrii. Până în prezent, din păcate, în România mediul de operare a fost mai de grabă unul coercitiv. S-a aplicat și se aplică în continuare politica celui mai mic preț european la medicamente compensate. Peste asta se aplică taxa claw-back, care penalizează cu 25% vânzarea de medicamente inovatoare. Sunt multe alte elemente pe care le pot adăuga ce fac mai degrabă mediul neplăcut investitorilor. De altfel, au fost companii care au decis să se retragă din România.
Câteva facilități care să atragă investiții în cercetare și inovare sunt esențiale, nu trebuie să inventăm roata, sunt modele foarte simple pe care alte țări le aplică deja: în Ungaria, simpla reinvestire a taxei claw-back în sistemul de sănătate sau stimularea pieței de studii clinice. În România ar fi un potențial extraordinar, peste 800 milioane de euro ar putea atrage România dacă ar aproba la timp și ar respecta termenele legale în ceea ce privește studiile clinice.
Sperăm în mai bine odată cu liniștirea mediului politic, sperăm ca aceste priorități pe care le vom propune să fie luate în serios de factorii de decizie și măcar pentru următorii 2 ani partidele parlamentare să își asume direcții concrete de acțiune, împreună cu noi. Vom fi în continuare un partener care va veni cu toate resursele necesare pentru creșterea calității vieții pacienților români.

Sesiunea de Q&A:

Moderator: Eficiența cheltuielilor în sănătate, care este explicația eficienței reduse.

Alina Culcea: Sunt multe elemente de luat în calcul… Sigur, putem spune că bugetele cresc de la an la an, pe anumite capitole. Dacă ne uităm însă la nivelul optim pe care ar trebui să îl avem ca țară, vedem clar, în continuare, o lipsă majoră de investiții, comparând cu alte țări din jurul nostru ca alocări din PIB. Sistemul de sănătate nu susține anumite testări, anumite investigații necesare pentru diagnostic corect și la timp. De multe ori, companiile farmaceutice suplinesc aici rolul statului, așa cum o fac și prin taxa claw-back. Diagnosticul tardiv atrage, evident, cheltuieli mult mai mari ulterior.

Moderator: Avem importuri foarte mari de produse farma, dar nu prea avem exporturi, ce se poate face?

Alina Culcea: O opinie personală- este necesar importul atâta timp cât depindem și avem nevoie de medicamente inovatoare. Problema este că nu am reușit să facem un mediu atractiv pentru investiții în fabrici de medicamente. Nu e vorba doar de generice, avem exemple de companii inovatoare care în trecut au încercat să susțină o fabrică în România și care au constatat ulterior că aici nu e mediul cel mai propice pentru așa ceva. Au închis deci fabrica și au plecat din România. Vorbesc de o fabrică de la Brașov, fără să dau nume. Sunt multe care se pot face pentru că industria farmaceutică trebuie privită ca partener strategic. Dacă vrem să avem o țară sănătoasă, o economie sănătoasă, trebuie să avem oameni sănătoși. Franța a înțeles asta, de exemplu. Putem să ne uităm la alții.