Conferință: Raportul dintre costul bolilor și investițiile în sănătate este supraunitar

Speranța de viață sănătoasă e un indicator pe care nu-l ignoră nicio economie serioasă. Astfel încât orice investiție în sistemul de Sănătate e, de fapt, o investiție în creșterea competitivității economiei.
Atunci când vorbim de ”cheltuieli de Sănătate”, vorbim, de fapt, de investiții: cheltuielile reale sunt cele cu boala, cu scăderea capacității de muncă și cu ieșirea salariaților din viața ocupată – toate acestea pe o piață a muncii deficitară și foarte tensionată.

Aceasta a fost tema conferinței organizată marți de cursdeguvernare.ro, în parteneriat cu MSD Romania și cu Raiffeisen Bank și Arpim.

Cifrele și concluziile prezentărilor sunt infiorătoare pentru PIB: atât în ce privește ieșirea din activitate a pacienților, cât și în ce privește costurile bolii, din cauza lipsei unor mecanisme de eficiență și reglaj.

Eveimentul a fost transmis live – LINK-AICI. 

***

Principalele declarații ale speakerilor:

Vass LEVENTE, secretar de stat la Ministerul Sănătății: Încă nu există o strategie clară, pe termen lung, pe Sănătate

• Ce văd eu, cu experiență de 10-15 ani în managementul sistemului sanitar românesc: Nu există o strategie clară pe Sănătate. În afară de descentralizare- moment important în 2002 când clădirile spitalelor au trecut la autoritățile publice locale, strategii pe investiții nu există.
• Fiecare, în fiecare mandat, încearcă, prin forțele politice , să obțină fonduri suplimentare, să repare un spital, să achiziționeze  materiale și aparatură.
• După descentralizare, chiar dacă autoritățile locale au dublat- triplat investițiile, pornind de la 0,01% în 2010, dacă țin bine minte, nu ai cum să ajungi în 11 ani la sume care să contribuie la înoirea parcului imobiliar sau aparaturii.
• Nu văd o strategie pe complementaritatea sistemului privat față de sistemul public. Impreună cu nepreductibilitatea finanțării CNAS afectează foarte grav neutralitatea sectorială.
• Nu-i de mirare că, pe an ce trece, plătim sume tot mari pentru tratamente în străinătate.
• Foarte important- nu văd o strategie de complementaritate nici în sistemul public – dacă sunt servicii care nu s-au putut face, de 10 ani, într-un spital județean de urgență, nu văd cum acel spital județean de urgență și DSP-urile să stea la discuție cu alt DSP, cu alt spital județean de urgență și să discute ce se dezvoltă la mine, ce ar trebui la tine…
• Din punctul meu de vedere, ceea ce văd în PNRR și în programarea bugetară multianuală UE: există foarte multe idei, foarte bune, dar nu văd ca sistemul în integritatea lui să încerce să rezolve anumite probleme, nu văd o strategie pe 15 ani, nu văd indicatori anuali, ce urmărim…. Avem, sigur, indicatori în PNRR, dar în funcție de respectarea acestora vin sau nu banii din PNRR…
• Foarte sincer, ne trebuie în primul rând o strategie de investiții,  de prioritizare a acestor investiții. Momentan noi ne axăm pe cererile din teritoriu, unde sunt studiile de fezabilitate făcute, unde sunt construcțiile finalizate etc. Adică, unde putem cheltui foarte corect, dar numai axându-ne pe nevoile unui oraș… Banii ar trebui cheltuiți pe linii strategice.
• În PNRR văd totuși o doleanță de strategie- axare po medicină de familie, investiții pe ambulator de specialitate, compensarea paturilor care pot fi transformate în paturi de spitalizare de zi sau chiar centre ambulatorii. Văd startategie pe cele 3 spitale regionale. Văd strategie clară pe celelalte spitale regionale care ar trebui făcute, dar cred că nu ajunge. Fără startegie clară de finanțare o să treacă 5 ani și rămânem fără senzația că sistemul funționează integrat cu cererile pacienților.
• Avem 49 proiecte în PNRR, vor fi scoase și aprobate 25… Nu am o părere foarte bună despre acel tabel, avem de lucru, noi de la guvernare și cei care nu sunt la guvernare.
• Ca să închid optimist, cred că alții nu au avut oportunitățile noastre. Suntem la un punct în care, dacă de dăm cu toții silința, vom putea avea ceva bun.
• Fără acel plan ne paște pericolul să se schimbe prioritățile în funție de guverne, fără direcție am senzația că totul se va duce de râpă.

Răspunsuri la întrebări:

• Avem o problemă: la Mureș, avem spital clinic care poate să se dezvolte liniștit și datorită Universității. Eu vorbesc de spitalele județene, ei trebuie să fie complementari. Politicul înțelege încet-încet că nu poți câștiga alegeri dacă nu faci ceva în Sănătate, dar poți să pierzi.
• Haideți să vedem ce se întâmplă la nivelul unui spital – la Tg. Mureș, la hernii inghinale… cîte vin din oraș, din județ, și din alte județe. Dacă găsim 20-30 % din hernii care se rezolvă pentru alte județe, atunci trebuie să umblăm la politici de sănătate înainte de strategii de investiții. Trebuie să găsim curajul politic să refuzăm investiții acolo unde nu sunt necesare, chiar dacă un primar cere.
• Ministerul Educației vrea să ne ia rezidențiatul, MI, prin DSU, e interesat de partea de urgență. E o problemă. Cînd în alte țări, ministrul Sănătății are greutate, la noi e la capăt- vaccinurile nu ne aparțin, dar noi răspundem de diverse. Trebuie să discutăm de dezvoltarea sistemului sanitar, să decidem ce ne aparține, unde trebuie să cerem ajutorul ”fratelui mai mare”, să zicem MI, și apoi să facem o strategie clară.
• Cea mai mare problemă o avem la nivelul ambulatorului de specialitate unde pacienții plătesc sume imense și Protecția Consumatorului nu se sesizează. Nu permitem privatului să emită un bilet de trimitere? Oricum Casa asigură ”un capac”….
• Medicina de familie. Aici trebuie o abordare absolul diferită. Dacă 35% dintre medici se vor pensiona, cum rezolvi problema? Cum rezolvi dacă un medic moare? Asistenta lui știe tot, cum permitem acestor persoane, măcar intermediar, să stea la dispoziția pacienților de acolo?
• Cu un minister slăbit e greu să ai strategii fără susținere politică transpartinică. Pe clawback, pe investiții, pe tactica Ro de a adera la starategii europene pe piața medicamentului, trebuie să facem totul împreună cu parlamentarii, altfel o să vină guvernul să schimbe. Legislația aprobată prin guvern nu are impact. Nu vorbesc politic, ci ca manager sanitar- trebuie să fie în asicgurările de sănătate o cotă parte pentru medicamente inovative. Dacă rămâne doar contribuția actuală de sănătate, creșterile care ar acoperi nevoile populației nu se pot realiza numai din buget.
• Rolul ANDMN, să vedem dacă ei pot să ajute în  domeniul studiilor clinice. Există o grămadă de bani, noi suntem deschiși, aștept pașii care trebuie să-i facă ANDMN.
• Pe baza experienței din state nordice, sper ca până în 2030 să avem o strategie clară pe cancere. Sistemul oncologic funcționează acum foarte greu, timpul pierdut este extraordinar de lung, de la prima consultație la pacient. Ar fi foarte important să aderăm la sistemul de medicație țintit. Avem nevoie de un plan național pe oncologie. Revin, ne trebuie indicatori, să vedem anual dacă am realizat acest indicator. Dacă nu, o să avem poate un medicament sau două noi, o să avem poate screening mai bun, dar nu se va schimba mare lucru

Adela COJAN, președinte interimar al CNAS: 49% din banii pentru programe de sănătate se duc pe cancere

• Când vorbim despre prioritățile finanțării în zona sănătății, există riscul intrăm în domeniul inechităților sociale. Sunt studii internaționale ale OMS care au demonstrat că sistemele sanitare care un investit în ambulatorii și medicina de familie sunt cele mai performante. Sunt acelea în care aproximativ 80% din patologia de adresare ar putea fi gestionată la acest nivel, asfel încât în spitale să ajungă doar cazurile care pun în pericol viața pacientului.
• Suntem unul dintre statele UE cu cele mai mici procente din PIB alocat sănătății (5,2%). Avem de asemena unele dintre cele mai mici contribuții de sănătate, de 10,7 %, în timp ce media europeană este de 14%. Media UE de finanțare a sistemelor de sănătate este între 9 și 11% din PIB. Nu dau vina doar pe subfinanțare. OMS arată că oricât de mulți bani am introduce  într-un sistem sanitar,   până nu modificăm stilul de viață, comportamentul alimentar, modul de petrece a timpului liber, modul de gestionare a stresului, nivelul socio-economic… toți aceștia sunt factori plurideterminanți ai sănătății care contribuie în proporție de 90% la determinarea sănătății unei comunități.
• De exemplu, SUA alocă 15% din PIB și nu au indicatori de viață prea buni, comparativ cu cei din statele europene: speranță de viată la naștere este mai redusă, de 68 de ani, comparativ cu 75 de ani. 40% din populație este obeză, procent mare de populație cu diabet zaharat.
• Trebuie investit în prevenție, în primul rând, în acest segment de asistență medicală.
• Baza de colectare a contribuțiilor de sănătate este destul de redusă. Cred că s-a ajuns la 20 de categorii de persoane care beneficiază de pachetul de bază de servicii medicale și nu plătesc CNASS-uri – toți copiii, studenții, persoanele din programele națioanle de sănătate, personalul monahal etc. Lărgirea bazei de populație ce plătește contribuții ar putea aduce un aport mai important la finanțarea sănătății.
• Nu dau vina atât de mult pe subfinanțare, cât pe reechilibrarea finanțării sectorului, în sensul dezvoltării medicinei primare și a ambulatoriului clinic de specialitate. Un pas foarte rapid ar putea fi făcut în perioada imediat următoare prin reorganizarea ambulatoriului integrat al spitalului.
• Nu trebuie să fie inechități în achitarea asistenței de sănătate. Principiul solidarității, principiul Bismarck, funcționează de peste 100 de ani, impecabil, în Germania.
• Mă gândesc că poate prin obligarea medicilor din acele spitale care nu tratează cazuri foarte complexe sau cu nivel de competențe mai redus, managerii de spitale ar putea fi obligați să reorganizeze serviciile din ambulatoriu, astfel încât accesul populației să fie extins, aceste servicii să fie acordate și dimineața și după-amiaza.
• Mi se pare o inechitatea salarizarea personalului medical. Sunt spitale universitare și spitale județene unde volumul de activitate al unor medici din spitale județene este de patru – cinci ori mai mare decât al colegilor din spitale cu competențe mai reduse. Dar au aceleași salariu.
• Poate ar trebui să fim atenți la acest subiect. S-a demonstrat că plata în funcție performanță – număr de cazuri și complexitatea cazurilor – corelează veniturile cu volumul de activitate.
• Trebuie să stabilim un necesar al personalului din teritoriu, care să țină cont de tabloul demografic, al morbidității și mortalității, de structura pe vârste a populației, să nu ajungem în situația în care avem un spital cu cinci paturi de ORL și cinci medici de ORL care stau și nu asigură servicii în ambulatoriul clinic.
• Observ, inclusiv în cazul medicilor rezidenți, că-și doresc spitale mai mici, unde nu este atât de multă muncă.
• Au fost făcute modificări pentru asigurarea accesului pacienților la servicii de sănătate, sunt șase boli definite pentru care casele de asigurări de sănătate județene au posibilitatea să suplimenteze valorile de contract.
• România are doar 11 centre stroke, Bulgaria – 33. Dacă urgența prespitalicească poate să revină unui anumit domeniu de activitate, urgența de spital, accidentele vasculare cerebrale și infarcturile ar putea deveni apanajul unor programe separate, care să asigure accesul în timp cât mai scurt. Pe partea de stroke s-a dezvoltat la fiecare județ câte un centru, dar suntem mult în urma celorlalte state europene.
• Statele occidentale din UE și-au crescut durata medie de vața prin aducerea acestor servicii cât mai aproape de urgențele cardiovasculare. România are doar 16 centre de infarct care deservesc toată populația de peste 19 milioane. Bulgaria are 33 de centre de infarct, la opt milioane de locuitori. În UE a crescut durata medie de viață în principal prin înființarea acestor centre. Dacă se intervine în prima oră, pacientul poate fi reabilitat complet și șansele de supraviețuire cresc de două-trei ori.
• Despre rata de succes a tratamentului cancerelor din România: Pot să vă spun că m-au impresionat cifrele pentru 2020, unde în jur de 88% din cazurile de cancer al căror tratament a fost finanțat în 2019 au fost regăsite în anul următor lista CNP-urilor pacienților decedați. În condițiile în care 49% din banii alocați programelor naționale de sănătate se duc pentru cancere. Erau cazuri de cancere descoperite târziu, în stadiul 2, 3, cu metastaze. Dacă s-ar depista precoce, șansele de supraviețuire la cinci ani și al 10 ani ar fi mult mai ridicate.
• Despre concediile medicale: Tot fondul alocal CNAS a fost epuizat și a fost un întreg efort, am solicitat directorilor caselor județene de sănătate să reloce resurse umane de la alte departamente, pentru a putea procesa dosarele depuse de angajatori. Când va fi publicată rectificarea bugetară o să reluăm plățile  și sper să nu mai avem astfel de probleme. Ne-am pus întrebarea dacă nu sunt prea multe concedii medicale. Poliția concediilor medicale ce a funcționat acum 3 – 4 ani a fost declarată neconstituțională și refacem ordonanța. Putem folosi tactica pe care o vedem în pandemie, să nu mai violăm domiciliul pacientului – acesta să facă cu mâna de la fereastră pentru a verifica veridicatea acestor concedii.

Dr. Gheorghe CARP, vicepreședintele Comisiei de Sănătate în Senatul României: Spitalele ar trebui să aibă la dispoziție un fond de dezvoltare, finanțarea după număr de paturi nu e în regulă

• Domeniul investițiilor în sănătate e foarte important. Noi am găsit resurse în Oradea, unde toate spitalele sunt finanțate de Consiliul local. În 2008, au fost 2 localități pilot, București și Oradea, și am primit gura de oxigen necesară.
• Nu sunt secrete deosebite, e nevoie doar consecvență și colaborare perfectă între spitale și autorități. Finanțările la Oradea au fost axate doar spre dezvoltare, văd că în alte locuri se finanțează diverse, mai puțin dezvoltare. Noi am avut și oportunitatea finanțărilor transfrontaliere, dar multiple- și de la UE, și de la MS, și local. Ne-a mai ajutat strategia municipalității de a face studiile de fezabilitate, am avut întotdeauna un stoc de astfel de studii și am putut să lucrăm rapid.
• Am avut surpriza neplăcută a costurilor de construcție la heliport, de exemplu. Sunt cheltuieli aberante care se vehiculează în prezent, pe noi ne-a costat 500.000 de euro.
• La Oradea avem tehnică de vârf, dar spitalele ar trebui să aibe la dispoziție un fond de dezvoltare, care să le permită schimbarea aparaturii la 5 ani. Finanțarea după număr de paturi nu e în regulă, dacă te ajută tehnologia și priceoperea medicilor, atunci în spital stau pacienții mai puțin… Dacă rămâne finanțarea pe număr de paturi nu vom putea investi în spitale moderne.
• Am văzut în străinătate, o stație centrală de sterilizare rezolvă multe probleme, de exemplu. Noi am făcut asta la Oradea și ne-a ajutat să economisim, să nu schimbăm intrumentele la 3 luni…
• Am văzut propunerea înființării de consorții de spitale. Cred că acesta este viitorul, iar spitalele mai mici se pot dezvolta organic.
• Laboratoare- pot deservi arii întinse din județ, făcând economii de personal și de cheltuială pentru spitale mici. Așa ar trebui dezvoltat sistemul în România, noi asta încercăm să facem la Oradea. Avem, de exemplu, o inițiativă de a uni cele 2 mari spitale din Oradea, pentru a oferi pacienților servicii de calitate
• Fondurile primite de la UE, de la buget, municipalitate, ne-au ajutat să formulăm strategii. Dar avem nevoie de investiții constante și de asigurarea aparaturii noi și adoptarea celor mai noi soluții.
• Diagnosticul rapid se poate rezolva doar cu dotarea de aparatură de diagnosticare, noi vrem să scurtăm atât perioada de diagnostic, și perioada de tratament, și perioada de recuperare.

Clara VOLINTIRU, conf. univ. dr., ASE din București: România pierde 3% din PIB prin fiecare cohortă anuală de pacienți de cancer

• Avem o provocare din ce în ce mai mare. Impactul cancerului la nivel mondial este estimat să crească cu 20% în următorul deceniu, în pofida progreselor semnificative de diagnostic și tratament.
• Stilul de viață și anumiți factori de risc cresc riscul și prevalența bolii la nivel mondial. În România, situația este mai dificilă, pentru că situația are un impact mai mare asupra pieței muncii și economiei. Unul din doi pacienți cu cancer din România este la vârstă activă, comparativ cu unul din trei, în statele din vestul UE. Efectele de sărăcire și de valoarea adăugată pierdută.
• Impactul asupra sustenabilității pacienților de cancer. Avem de-a face cu un sistem universal ce, teoretic, acoperă cam tot ceea ce ar fi necesar să primească un pacient cu cancer, din punct de vedere al diagnosticului și tratatamentului, dar analiza noastră arată că un pacient din România trebuie să suporte din buzunar echivalentul fondurilor cheltuite de la bugetul public, undeva la 10.000 de lei în primul an.
• Eficiența alocării resurselor este diminuată de accesul la tratament. Pacienții se regăsesc în situația de a merge pe cont propriu la centrele mari, puține, de diagnostic și tratament, și de aici costurile mari pe care noi le-am mapat.
• Cum este afectată competitivitatea Românie din perspectiva bolii oncologice: Concediile medicale acoperă salariul unui angajat, dar sunt prea multe persoane în situații de angajare precară, din diverse motive – nivel de calificare redus (agricultură, muncă domestică), munca la negru și gri.
• Aceste persoane reprezintă 1 din 3 angajați din România și, de aceea există un risc de sărăcire severă în cazul unui diagnostic de cancer. Dacă ne uităm și la rezerve, din perspectiva depozitelor, cumulăm un efect economic și ajungem la o situație în care 9 din 10 români s-ar afla în risc de sărăcire severă ca urmare a unui diagnostic de cancer.
• Ne uităm nu doar la pacient, ci și la aparținători și la impactul societal, ținând cont de prevalența îngrijirii informale. O mare parte din povara îngrijirii rămâne pe aparținători, ceea ce face  repercusiuni asupra contribuției economice în societate și ne poate duce la o valoare cumulată de 3% din PIB pierdut prin fiecare cohortă anuală de pacienți de cancer din România.
• În România s-au cheltuit în 2019, 160 de euro/capita, cu gestiunea cancerului, sub toate aspectele lui. Tot în 2019, regăsim în paritatea puterii de cumpărare o pierdere la nivel economic de 490 de euro/capita.
• Există, parctic, pragul de rentabilitate, pentru a crește aceste cheltuieli de prevenire și gestiune a cancerului și de diminuare a efectelor de pierdere prin productivitatea muncii. Astfel, pentru fiecare cohortă de pacienți, avem un impact cumulat pe următorii cinci ani de 3,4 miliarde euro pierduți de la nivelul economiei naționale.

Kostas PAPAGIANNIS, managing director, MSD Romania: Asigurați-vă că pacienții cu diagnostic au acces rapid la tratament

• Probabil că nu există un moment mai bun pentru a discuta despre investițiile în sistemul de sănătate și este un moment foarte bun de a capitaliza ceea ce am învățat pe calea dură a pandemiei COVID-19, când am văzut cât de importantă este sănătatea pentru societate și pentru economie.
• Pandemia a amenințat nu numai sănătatea oamenilor, ci și locurile de muncă și veniturile acestora dar ne-a și oferit ocazia de a lua măsuri, în privința educației în privința sănătății, a rapidității diagnozei, a aplicării terapiilor, privind capacitatea de a trata pacienți inclusiv în unitățile de urgență.
• Aș vrea să accentueaz importanța educației, a tratamentului, a stilului de viață. Este important ca oamenii să știe ce este bine în stilul de viață. Important este și ce trebuie făcut între prevenire.
• Ca răspuns la pandemia COVID-19, Guvernul Român a adoptat măsuri bugetare pentru a crește capacitatea sistemului de sănătate, pentru a controla pandemia și pentru a oferi ajutor persoanelor și sectoarelor care au fost afectate în mod deosebit.
• Mecanismul de Redresare și Reziliență oferă un impuls pentru schimbări reale și durabile prin politicile majore de sănătate care trebuie consolidate. Dintre acestea: Strategia de sănătate publică și Programul operațional pentru sănătate. Îmbunătățirea rezultatelor în materie de sănătate este o responsabilitate comună și necesită colaborarea dintre toate părțile interesate din domeniul sănătății.
• În ultimii ani am fost responsabil pentru operațiunile noastre în Grecia, Bulgaria și, de curând, în România. Am întâlnit cazuri de inegalități privind accesul la asistență medicală în această parte a Europei.
• Inegalitățile în materie de sănătate sunt o realitate. Pentru cele mai multe tipuri de cancer, cele mai ridicate rate de supraviețuire se înregistrează în țările care investesc mai mult în tratamentul cancerului, în special în țările nordice, Elveția, Germania și Belgia, în timp ce Bulgaria și România tind să aibă cele mai scăzute rate de supraviețuire.
• Este adevărat că România este în urma mediei europene, în ciuda faptului că s-au făcut mari progrese, mai ales în privința unor tratamente. Este important să vedem calitatea progreselor. Se poate mai bine, se poate mai repede? Este loc de îmbunătățire. De exemplu doar 11% din pacienți de cancer pulmonar supraviețuiesc cinci ani, în timp ce media europeană este de 20 – 30 %.
• Sunt țări în Europa unde serviciile sunt mai rapide, dar este de remarcat progresul care a fost făcut.
• Sănătatea depinde foarte mult de cât de mult sistemul de sănătate și asistența medicală sunt o prioritate pentru guvern și societate. Sănătatea și avuția progresează împreună. Doar cetățenii sănătoși pot contribui la creșterea economică pe termen lung.
• Acele țări care investesc mai mult în tratamentul cancerului și care permit accesul rapid și echitabil și la prevenire, și la diagnostic și la tratament obțin rezultate mai bune privind supraviețuirea. Dacă fiecare țară ar atinge ratele de supraviețuire pe 5 ani ale Suediei, atunci ar mai supraviețui 270.700 de oameni.
• Costul tratamentului este ceva ce trebuie să adauge valoare. Este important să continuăm finanțarea tratamentului, dar trebuie să cheltuim în mod egal privind diagnoza în facilitățile de diagnoză și privind prevenirea.
• Este bine să avem acces la tratamente inovative dar și să avem și protocoale care să asigure accesul pacienților la echipamentele de tratament.
• Există  câteva măsuri pentru a îmbunătăți sănătatea pacienților cu cancer. Din perspectiva industriei farmaceutice trebuie avute în vedere:
  • măsuri sistemice privind creșterea bugetului alocat prevenirii și medicamentelor, în funcție de nevoile pacienților români – este soluția pentru un sistem de sănătate în beneficiul pacienților;
  • și măsuri specifice precum:
    • sprijinirea adoptării și punerii în aplicare a Planului național de control al cancerului, în conformitate cu Inițiativa UE a Planului de combatere a cancerului;
    • creșterea vaccinării împotriva HPV pentru a atinge țintele Planului UE (rata de vaccinare de 90% pentru fetele eligibile și includerea vaccinării băieților pentru a se ajunge la eliminarea cancerelor legate de HPV până în 2030);
      • asigurarea continuității programului și accesul ușor, în timp util și echitabil pentru atât fete, cât și pentru băieții la vaccinarea împotriva HPV;
    • extinderea programelor de screening pentru cele mai frecvente tipuri de cancer – plămâni și prostată, pe lângă cele de sân, col uterin și colorectal;
    • definirea traseului pacientului pentru primele 5 tipuri care au cea mai mare pondere;
    • elaborarea mecanismelor de urmărire rapidă pentru persoanele suspectate de cancer și de standarde de diagnostic mai rapide, cu accent pe tipurile de cancer cu cele mai ridicate rate de mortalitate (cum ar fi cancerul pulmonar);
    • implementarea unui mecanism de finanțare cuprinzător pentru diagnosticarea precoce;
• În cele din urmă, asigurați-vă că pacienții cu diagnostic au acces rapid la tratament.

Radu COMȘA, expert consultant în politici de sănătate: E timpul pentru o politică integrată de compensare a medicamentelor

• În România putem vorbi despre costurile serviciilor de sănătate, dar avem foarte puține date despre impact. O discuțiile despre efectele în economie este pematură, ne lipsesc registrele despre pacienți…
• În România există acces la terapii inovative: în ultimii 7 ani, peste 200 de molecule au fost introduse în lista de compensate – o evoluție net peste perioada anterioară de 7 ani.
• Pe lângă terapiile inovative, au fost introduse și mecanisme inovative de plată: contracte de tip cost/volum și cost/volum/rezultat. Peste 60 de molecule au fost incluse prin contracte cost/volum și cost/volum/rezultat în perioada 2014-2020. Nu e puțin lucru pentru o țaă fără experiență lungă în acest mecanism. Printre inovații, sunt și achizițiile centralizate, cu efecte importante.. Sunt practicate în anumite zone, toate sunt medicamente de spital. Asta e partea bună..
• Ce nu e la fel de pozitiv:  includerea în lista de compensate rămâne imprevizibilă.  Durata scursă de la momentul depunerii dosarului până la HG. Avem un studiu pe 100 de molecule, cu dosare depuse între 2014-2019. Peste 40-% stau mai mult de un an în așteptarea listării în HG. Pesteun sfert însă au intrat în mai puțin de 6 luni. Există această variație mare de durată, deci activitatea aceasta este cam lipsită de predictibilitate.
• Altă problemă- mecanismele inovative de contractare nu sunt valorificate la adevăratul potențial. E nevoie de mai mult, de mai multe asemenea contracte. Între 2014-2020, doar 33% dintre molecule au fost inclus condiționat și doar 5  prin contracte cost/volum/rezultat. Și mecanismele de contractare și plată nu sunt adaptate la noile tehnologii terapeutice. Apar terapii genice, celulare, noi clase de antibiotice, unele cu costuri mari, iar noi nu avem încă mecanisme prin care să compensăm aceste medicații.
• Avem, deci mecanisme inovative, dar rămânem în urmă, trebuie să trecem la un alt nivel.
• Sustenabilitatea bugetară tinde să se deprecieze- cheltuiala netă cu medicamente compensate este în creștere, și apar întârzieri la plată.
• FNUAS a devenit dependent de subvențiile de la bugetul de stat, dar această generozitate nu poate dura… FNUAS trebuie să gestioneze cheltuielile
• Nu putem demostra eficacitatea, beneficiile reale ale accesului la inovație. Informațiile lipsesc, nu știm ce se întâmplă cu pacientul când intră în tratament și ulteriorr.
• E timpul să ne gândim la o politică integrată a compensării medicamentelor, într-un an-doi se vor reduce subsențiile de la bugetul de stat. E nevoie de politică care să urmărească atât păstrarea accesului la inovație dar și eficiența cheltuielilor. Cât timp avem la dispoziție să facem această politică? La un moment dat o să ajungem într-o criză…
• Ne apropiem de un moment de cotitură în finanțarea accesului la inovație, trebuie să ne preegătim pentru ce urmează să vină și să avem grijă ca sustenabilitatea bugetară să se îmbunătățească

Carmen USCATU, fondator Asociația ”Dăruiește Viață”: În sistemul public de sănătate lipsesc mecanismele de control și reglare

• Ne imaginăm că putem face medicină de secolul XXI cu infrastructură și proceduri de acum 40 de ani și cu miniștrii care se schimbă la șase luni.
• Nu vorbim însă doar despre infrastructură. Dăruiește Viață și-a dorit să construiască un spital la standarde europene, dar nu avem standarde europene în spitale și nici măcar legi privind aceste standarde.
• Am fost obligați să punem buncăr antiatomic și scară pe care să coboare pacienții, nu ca în statele europene, unde pacienții ar trebui să fie evacuați printr-un lift.
• Ne dorim să vorbim despre eficiență și profitabilitate, gândindu-ne la pacient. Nimeni nu se gândește la pacient, vorbim foarte mult în conferințe, dar tot ceea ce se întâmplă în spitalele publice, prin ineficiența lor, este împotriva pacientului.
• Lucrăm acum la un master plan prin care vrem să construim la Marie Curie un campus, să refacem toată infrastructura, toate secțiile să poată fi mutate în centre pentru tratarea pacienților și avem diferiți specialiști veniți din străinătate, care se ocupă cu construcția de spitale, și ne ajută.
• Și am observat că foarte greu sunt înțeleși acești termeni de eficiență în spitalele publice.
• Cred că foarte important e să ne uităm la indicatori economici, să ne uităm la cum sunt remunerați medicii. Au primit salarii, dar au primit precum în comunism, salarii egale. Fie că ești chirurg și ai 300 de inetrvenții anual, fie că ești chirurg și ai zero intervenții anual, primești același salariu.
• Și ne uităm de ce nu au acces pacienții la tratament în această perioadă – de ce ar fi interesat un medic să trateze un pacient, dacă el este plătit la fel, indiferent că muncește sau nu, în sistemul public.
• Doar cei care au conștiință muncesc, dar un sistem bazat pe eficiență nu poate funcționa pe bază de conștiință, ci pe mecanisme care să îl regleze.
• Ceea ce lipsește sistemului public sunt aceste mecanisme de control și de reglare.
• Ceea ce ne dorim de la autorități este să devină partenerul nostru într-un proiect pilot și cred că e o șansă, având în vedere că asociația Dăruiește Viață, peste 360.000 de donatori s-a hotărât să construiască, cred că acum este punctul acela în care putem schimba și  putem arăta că un spital poate fi centrat pe pacient și nu pe medic, așa cum și sistemul este centrat greșit pe profesor, nu pe elev.
• E momentul să schimbăm ceva, și cerem acea normalitate ce funcționează în alte state de 20 – 30 de ani. E momentul, cu banii pe care-i avem, mai întâi să-i cheltuim eficient și apoi, după ce vom ști exact pe ce să cerem bani,, să cerem mai mult de la buget.
• Acum, ne uităm cât de ineficient sunt cheltuiți banii în sistemul public, că un pacient stă patru zile în spital ca să facă un RMN. Casa Națională nu ar trebui să finanțeze astfel de proceduri total ineficiente și care nu sunt deloc în beneficiul pacientului.

Dan ZAHARESCU, director executiv, ARPIM: Propunem un Pact al Inovației în Sănătate, care să fie prezentat și asumat împreună cu autoritățile române

• Pornesc de la o axiomă: Sănătatea însamnă bunăstare. Este o realitate care în contextul crizei generate de Covid 19 este de mare, mare actualitate. Pandemia a testat rezistența și agilitatea sistemelor de sănătate într-un mod fără precedent, dezvăluind toate lipsurile acestora.
• Cheltuielile pentru asistența medicală au fost un factor determinant în evaluarea gradului de pregătire a țărilor pentru a face față un situații critice și am văzut că România nu a fost deloc un exemplu pozitiv.
• Un studiu recent al PwC arată: cheltuielile publice pe cap de locuitor sunt de până la 5 ori mai mici în țările din Europa Centrală și de Est decât în top 5 UE, cu vulnerabilități majore pentru pacienți.
• Pandemia a avut impact profund asupra sănătății populației globale- au fost înregistrate decese generate de virus, dar și de incapacitatea sistemelor de sănătate de a se adapta, de a oferi îngrijire adecvată celor care sufereau și de alte boli. Iar acest lucru a fost în România, din nou, destul de evident.
• Impactul economic al pandemiei a fost foarte sever, dar a evidențiat în același timp și marea putere de inovare a industriei farma. Criza ne-a reamintit importanța crucială a Sănătății, dar ne-a arătat că amenințările de sănătate nu cunosc frontiere.
• Concluzia clară: sănătatea este o investiție care contribuie inclusiv la stabiliate economică. O sănătate slabă a populației conduce la pierderi economice.
• Cheltuieli cu tratamentele- un studiu FDA publicat recent arată că în Europa, în funcție de țara în care se găsesc pacienții, ei pot aștepta între 4 luni și 2 ani și jumătate pentru a avea acces la aceleași medicamente noi. România este, din păcate pe ultimul loc în acest clasament.
• Din 152 medicamente inovatoare aprobate de Agenția Europeană a Medicamentului, în perioada 2016-2019, doar 39 au fost introduse în lista de compensate în România, în timp ce în Germania au fost introduse 133, Bulgaria 57…. Rata de disponibiliate pentru pacienții români, în sistem de compensare, este de doar 26%, iar 74% dintre aceste medicamente nu sunt disponibile nici măcar în sistemul privat.
• Sunem departe de un acces la nivelul nevoilor pacienților. De mai bine de 25 de ani, ARPIM și companiile sale membre sunt aici, la bine și la greu, propunând soluții. Suntem mândrii că 3 dintre vaccinurile produse au fost descoperite de companii membre ale ARPIM.
• Pentru perioada post-covid și pentru ca sistemul românesc dev sănătate să își poată reveni, factoriib de decizie, în parteneriat cu toți actorii relevanți, trebuie nsă acorde prioritate investițiilor pe termen lung, atât în industria farmaceutică cât și în asistența medicală, să recunoască legătura clară între sănătate, economie și bunăstarea populației.
• Printre recomandările ARPIM care au potențial de a produce evoluțiile necesare pentru a produce îmbunătățirea sistemului de sănătate, enumerăm: facilitarea prevenției și a îngrijirii precoce a pacienților- salutăm aici inițiativele Casei Naționale de Sănătate, trecerea de la abordări reactive, pe termen scurt, la planificare și abordări pe termen lung.
• Importantă este și stimularea cercetării și a investițiilor relevante, inclusiv studii clinice, împreună cu un ecosistem economic atractiv.
• O altă măsură- valorificarea beneficiilor digitalizării, unul dintre puținele aspecte pozitive în pandemie. Esențial să nu pierdem acest impuls, sunt necesare investiții în domeniu. Nu în ultimul rând: concentrarea pe oameni și pe rezultate. Trebuie reconstruită încrederea în sistem, să proiectăm servicii în jurul oamenilor și a nevoilor acestora.
• Toate acestea nu se pot realiza fără construirea unui parteneriat între toți factorii implicați și fără ca industria farmaceutică bazată pe inovare să fie văzută ca partener strategic de dezvoltare a României. Aceste recomandări propunem să fie incluse într-un Pact al Inovației în Sănătate, care să fie prezentat și asumat împreună cu autoritățile române, care să ajute la întărirea sistemului sanitar.
• În plan european, rolul industriei farmaceutice este deplin recunoscut, vedem asta de la nivelul Comisiei Europene, care a lansat o serie de dialoguri cu industria. Acest dialog ar trebui continuat la nivelul statelor membre, mai ales în România, pentru ca acest lucru să producă efectele pozitive și așteptate de toată lumea.

Adelina DABU, public policy & international affairs senior adviser, Confederația Concordia: Ar trebui să avem discuții mai consistente despre ceea ce înseamnă sănătatea mintală și noile tipuri de afecțiuni

• Au apărut noi tematici în contextul pandemiei, de interes pentru piața muncii.
• Odată cu munca de acasă a existat temerea legată de productivitate, dar ea nu s-a confirmat. Productivitatea din serviciile pentru economie a rămas neschimbată ori s-a îmbunătățit, dar nu știm cu ce costuri, în raport cu bunăstarea angajaților. Aici este o temă nouă, începem să ne uităm la sănătatea mintală a angajaților și la starea lor de bine generală și la reziliență.
• Dacă ne vom confrunta cu alte noi pandemii, aceștia ar trebui să fie pregătiți, astfel încât să nu avem o criză majoră în ceea ce privește forța de muncă.
• Cred că ar trebui să avem discuții mai consistente despre ceea ce înseamnă sănătatea mintală și noile tipuri de afecțiuni ce apar odată cu sedentarismul și în contextul în care, poate că munca de acasă este cu program prelungit.
• O statistică recentă a Eurostat ne spunea că doar 1% din români raportează depresia, ceea ce pare subevaluat, ceea ce ne duce cu gândul că oamenii fie nu știu despre ce este vorba, fie nu sunt suficient de deschiși și cred că nu e în regulă din punct de vedere social să o raporteze.
• Oamenii sunt mai puțin sănătoși în România, la nivel general și vârsta până la care oamenii sunt considerați productivi este mai redusă decât în restul Europei, ceea ce înseamnă că spre finalul vieții aceștia sunt mai puțin productivi și că se vor cheltui și mai mulți bani cu ei, pentru sănătatea lor.
• Ne uităm și la potențialul pe care l-ar avea persoanele care au atins deja vârsta de pensionare și, dacă ar fi sănătoase, ele ar putea să reprezinte o altă resursă pentru piața forței de muncă, într-o manieră flexibilă, cu mai puține ore, pe joburi care se pliază pe lucrurile știu să le fac.
• Unii dintre ei sunt realmente valoroși și piața ar avea mare nevoie de ei.
• Aici avem atât perspectiva economică, cât și perspectiva socială. Gândiți-vă că oamenii bolnavi retrași din câmpul muncii nu mai au viață socială.
• În acest context, prevenția ne-ar putea rezolva problemele, iar rolul aparține și angajatorilor, partenerilor sociali, care, într-o schemă mai mare a lucrurilor, ar putea să joace un rol mai mare în educație.

***

Partener principal:

MSD

Parteneri:

Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM),

Raiffeisen Bank

Parteneri de comunicare:

• Avocatnet.ro
• Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate ANMCS
• Raportuldegardă.ro
• Alianta Pacientilor Cronici din Romania
• RoHealthReview.ro
• Sănătatea TV