Mediul de afaceri din România are o serie de caracteristici care-l fac fragil și vulnerabil chiar și la crizele mici – cu atât mai mult în fața tăvălugului provocat de criza Covid-19. Și tocmai aceste caracteristici anulează în foarte multe cazuri efectul măsurilor pregătite de guvern sau de sectorul bancar: pentru multe companii, măsurile de sprijin vor fi inutile.
Tabloul de mai jos o piesă dintr-o analiză a economistului Iancu Guda, publicată în numărul 95 al revistei CRONICILE Curs de Guvernare, apărută sub coverul ”Istoria nu iartă proștii. Am intrat în deceniul decisiv”. (Redacția)
***
Prin comparatie cu ceea ce se intampla in regiune, companiile active in Romania sunt caracterizate de o varsta frageda, regenerare distructiva, subdezvoltare si concentrare in randul marilor firme. Fiecare dintre aceste afirmatii se bazeaza pe cifre concrete, asa cum sunt ilustrate in graficele care urmeaza.
Polarizare excesivă: primele 1000 de companii produc 50% din venitul tuturor celor 525.000
Deși în România sunt active aproximativ 525.000 de companii, cele mai mari 1.000 de firme concentrează jumătate din venitul înregistrat la nivelul întregului mediu de afaceri. Pentru a înțelege trendul, am calculat concentrarea veniturilor companiilor pentru fiecare an din ultimul deceniu. Rezultatul este ȘOCANT: în fiecare an din ultimul deceniu se respectă aproape același rezultat.
Supraconcentrarea veniturilor în rândul companiilor de top reflectă subdezvoltarea păturii de mijloc, ceea ce duce la o capacitate redusă a sistemului economic de a absorbi șocurile externe propagate în timpul unor schimbări majore (modificări de taxe, recesiune, fluctuația șomajului, volatilitatea dobânzilor etc.).
În graficul de mai jos, cifra de afaceri a firmelor din Top 100 față de cifra de afaceri totală din economie:
Vulnerabilitatea 1: Capitalizarea insuficientă. Doar 15% din companii sunt bancabile
Aproape o treime din companiile active astazi in Romania inregistreaza capitaluri proprii negative, cele mai multe dintre ele fiind companiile mici. Astfel, asa cum reiese din tabelul si graficul urmator, aproape 150.000 de companii active in Romania inregistreaza capitaluri proprii negative, din totalul de aprox. jumatate de milion firme active, in jur de 86% dintre acestea fiind companii foarte mici (cifra de afaceri < 100K EUR /an).
Practic, aceste firme inregistreaza un grad de indatorare peste 100% iar supravietuirea lor depinde de sprijinul oferit de creditori si partenerii de afaceri.
Provocarea companiilor care inregistreaza capitaluri proprii negative este majora, deoarece aceste firme concentreaza aproape 20% din totalul locurilor de munca din sectorul privat si activele din mediul de afaceri.
Vulnerabilitatea 2: Riscul sistemic și dependența comercială între firme. Creditul furnizorilor reprezintă 50% din bani
Daca analizam structura capitalurilor (datorii plus capitaluri proprii) atrase de companiile active in Romania, o sa constatam ca jumatate din bani provin de la furnizori, in timp ce 29% provind de la actionari (profitul reinvestit si capitalul social subscris), 11% de la stat (creditul fiscal) si doar 8% de la banci.
Migrarea creditului furnizor catre cel bancar (cresterea gradului de intermediere financiara pe segmentul companiilor), nu poate fi facut decat prin masuri de reducere a economiei subterane si educatia financiara in randul antreprenorilor.
(Citiți și: ”Industria scade – ne salvează IT-ul și AI-ul? Noua tranziție structurală a economiei românești”)
Economia subterana descurajeaza intermedierea financiara deoarece firmele nu fiscalizeaza totul, ceea ce face ca situatiile financiare declarate sa nu prezinte incredere pentru contractarea unui imprumut bancar. Or, bancabilitatea se creeaza prin educatie financiara, digitalizare si simplificare servicii, reducerea economiei subterane si un mediu fiscal mai predictibil.
Astazi, doar 15% din companiile active in Romania sunt bancabile, in sensul că situația financiară a acestora le califică pentru accesarea unui credit. Graficele succesive sunt edificatoare. Conform analizelor ilustrate mai jos, observăm următoarele:
—> din totalul celor 633.212 companii care au depus declarațiile financiare, doar 67% înregistrează venituri (cifra de afaceri > zero) și sunt în funcțiune astăzi, dintre care …
—> 55% (respectiv 235.754) înregistrează un grad de îndatorare (calculat prin raportarea tuturor datoriilor la nivelul activelor) mai mic decât 80% (pentru a putea presupune că mai există un oarecare spațiu suplimentar de finanțare). Dintre aceste companii …
—> 82% înregistrează un profit operațional (EBIT, de la eng. Earnings Before Interest and Tax), calculat prin scăderea cheltuielilor din exploatare din totalul veniturilor din exploatare) pozitiv. Astfel, profitabilitatea pozitivă obținută din activitatea de bază creează premizele accesului la finanțare. Dintre aceste companii …
Mediul de afaceri rămâne embrionar: doar 10 ani durată medie de viață a unei companii. Nucleul real e prea mic
55% din companiile active astăzi în România sunt înființate după anul 2010, în timp ce doar 15% au început activitatea înainte de anul 2000. Astfel, 1 din 2 companii locale NU a trecut prin ultima criză financiară din 2008-2009, acestea fiind predispuse la un comportament emoțional imprevizibil în următoarea recesiune.
Doar 15% din companiile active astăzi sunt în business de peste două decenii, acestea concentrând aproape 40% din venituri, jumătate din active și o treime din angajați. În acest context, durata medie de viață a unei companii în România este de doar 10 ani, mult sub media regională sau europeană. Nucleul mediului de afaceri este prea mic și vulnerabil pentru a rezista șocurilor externe, pătura de mijloc fiind extrem de subțire
***
Analiza integrală poate fi citită în CRONICILE Curs de Guvernare.
Urmărește-ne pe Google News
