Interviu / Ionuţ Dumitru – Nu avem un plan B. La ce ne-am putea aştepta în 2013-2015. Despre strategia fiscal-bugetară pe termen mediu

Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere strategia fiscal-bugetară pentru perioada2013-2015 – ani cruciali atât pentru Uniunea Europeană cât şi pentru poziţionarea şi soluţiile prin care se va descurca România în această nouă etapă a crizei.

Dezabaterea se lasă aşteptată, pentru că atenţia publică e îndreptată în două puncte străine de miza problemei. Primul este animaţia de pe scena politică, departe de orice strategie în acest an electoral. Cel de-al doilea este  speranţa pe care o creştere de 1,2% o trezeşte în cei care nu simt potenţialul uriaş pe care o politică guvernamentală coerentă l-ar putea valorifica.

Despre ce  ne-ar putea aştepta în următorii 2-3 ani, vorbeşte astăzi economistul Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economist-şef la Raiffeisen Bank.

(Redacţia)

Să nu ne aşteptăm ca în anii următori să urmeze creşteri semnificative de salarii

Cursdeguvernare.ro: Guvernele ultimelor luni au vorbit despre reîntregirea salariilor bugetarilor incepând cu 2012. In ce măsură aceste creșteri vor putea fi susținute și în anul 2013, fără presiuni inflaționiste și fără jocul cursului de schimb?

Ionuț Dumitru: Nu cred ca trebuie să fim împotriva oricărei creșteri de salarii în sectorul bugetar, important fiind mai degraba ca factura totala de salarii să se stabilizeze si chiar sa scada usor (ca procent din PIB) în anii urmatori pentru a deveni mai sustenabila.

La momentul declansarii crizei, in 2008, aveam o factură de salarii în sectorul bugetar total nesustenabilă (crescuse cu peste 2 puncte procentuale din PIB in perioada 2004-2008, ajungand la circa 10% din PIB). Ea fusese rezultatul unei cresteri foarte mari de salarii in anii premergatori crizei, dar și al creșterii foarte puternice a numărului de personal (+166.000 persoane in 2008 fata de 2005). Incepand cu 2010, a început un proces de ajustare a facturii de salarii care s-a produs în primul rând prin reducerea cu 25% a nivelului acestora, dar și printr-o politică de înlocuire doar parțială a personalului iesit din sistem.

Practic, în timpul crizei factura de salarii a scăzut, nivelul anvelopei salariale in 2012 fiind sub 7% din PIB, ceea ce arată clar o ajustare fata de nivelul de la inceputul crizei.

Reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor a fost de la bun inceput o reducere temporară, așa cum arăta și decizia Curtii Constituționale. Ea va fi reversată la un moment dat, este inevitabil lucrul acesta, dar important este ca factura de salarii să nu creasca mai rapid decat PIB-ul în anii următori.

Dacă continuă politica de înlocuire doar parțială a numărului de personal, nu neapărat prin regula 1 la 7, care poate fi relaxata in anumite domenii cu deficit de personal, probabil că numarul de angajati in sectorul bugetar va continua să scadă și va crea premise pentru salarii mai mari.

Cursdeguvernare.ro: Cum se împacă reîntregirea salariilor cu reîntregirea economiei?

Ionuț Dumitru: Atunci când crești salariile trebuie să ai un fundament economic solid, adica să ai o creștere de productivitate care sa justifice acea crestere.

În esență, este clar că economia în momentul de față nu și-a revenit complet, că performanța economiei este mai slabă decât se anticipa inițial, ceea ce nu lasă loc de creșteri semnificative de salarii.

Discutăm insa în sectorul bugetar de o reîntregire a salariilor și oricum, dacă ne uităm la nivel agregat, la nivel de factură de salarii, am avut o scădere semnificativă fata de momentul declansarii crizei. Dar să nu ne așteptăm ca de la nivelele la care ajungem mai pot urma în anii următori creșteri semnificative ale salariilor atâta vreme cât economia nu crește mai rapid.

Să nu uităm insa si faptul că această reîntregire vine pe fondul în care în anumite zone scăderile au fost mult mai ample de 25%, cu reduceri de sporuri si alte bonusuri si ca numarul de angajati in sectorul bugetar a scazut semnificativ in ultimii 2 ani. La urma urmei, în sectorul public este dezirabil sa avem mai puțini oameni, mai efcieinti, dar si mai bine plătiți.

Va mai urma o ajustare a bugetului, mai ales din zona contribuţiilor sociale: scenariul pe 2013 privind numărul de salariaţi şi veniturile din salarii e prea optimist

Cursdeguvernare.ro: Exceptând fondurile europene, care se atrag aşa cum se atrag, care ar fi sursele de bani pentru ca în 2013 să rămânem în ținta de deficit de 1,8% cash pe 2013?

Ionuț Dumitru: Situația bugetului în anii următori rămâne destul de dificilă, deși ajustările s-au făcut în cea mai mare parte in 2010-2011. Să nu uităm că venim de la un deficit bugetar ESA de 9% din PIB în 2009 și suntem în momentul acesta la o țintă de sub 3% anul acesta și probabil mai mică la anul.

Insa, in anii urmatori, mai avem nevoie de o ajustare a bugetului, chiar daca de mai mica amploare in comparatie cu ajustarea de pana acum. Deficitul structural trebuie sa mai scada in urmatorii ani.

După estimările Comisiei Europene, la o țintă de deficit bugetar de 2,7%-2,8% din PIB după standardele ESA95 anul acesta, probabil că deficitul structural este pe undeva pe la 1,7% din PIB. Ca să respectăm prevederile Compactul fiscal pe care l-am semnat, ar trebui ca în 2014 să atingem 0,7% din PIB deficit structural, acesta fiind obiectivul pe termen mediu al Romaniei.

Regula din Compactul fiscal este de 0,5%, dar pentru țările cu datorie publică semnificativ sub 60% se poate merge puțin mai sus și se pare că obiectivul pe termen mediu pentru România este de 0,7%, ceea ce înseamnă că va trebui să mai atingem o ajustare structurală de 1 pp din PIB in urmatorii 2 ani.

Cursdeguvernare.ro: Ce măsuri suplimentare s-ar putea lua pentru ajustarea deficitului?

Ionuț Dumitru: În principiu, sunt încă măsuri în vigoare care ajustează deficitul in anii urmatori.

Spre exemplu, la nivelul pensiilor, chiar dacă se va aplica de la anul noua lege a pensiilor, indexarea se face doar în funcție de inflație, plus jumătate din creșterea salariului real, ceea ce pe termen mediu și lung reduce cheltuiala cu pensiile ca procent din PIB.

Lucrul acesta, de fapt, reprezinta o schimbare esențială, prin noua lege a pensiilor s-a rupt indexarea în funcție de salariul nominal și se indexează în funcție de inflație și jumătate din creșterea salariului, ceea ce va determina o creștere mai înceată a pensiilor în raport cu salariile, ceea ce mai echilibrează financiar sistemul de pensii pe termen lung.

De asemenea, și la nivelul salariilor în sectorul bugetar, chiar dacă se face această reîntregire, în anii următori, conform Strategiei Fiscal Bugetare, mai avem o ușoară ajustare, în condițiile în care se menține aceeași politică de inlocuire partiala a personalului iesit din sistem.

E adevărat insa că la anul, de exemplu, ajustarea cea mai importantă pe buget, de la deficit de 2,2% din PIB pe cash in 2012 la 1,8% din PIB in 2013, mare parte a acestei ajustări vine din zona contribuțiilor la asigurările sociale, pe care Consiliul Fiscal a semnalat-o în opinia la Strategia fiscal-bugetară.

Dinamica proiectată pentru veniturile din contribuții sociale in 2013 pare a fi inconsistentă cu scenariul avut în vedere pentru dinamica câștigurilor salariale și a numărului de salariați (care ar justifica o creștere de circa 7 la sută a veniturilor din contribuții sociale caeteris paribus).

De asemenea, trebuie ținut seama de faptul că acestea sunt afectate de impactul nefavorabil al hotărârii recente a Curții Constituționale cu privire la modul de calcul al contribuțiilor de asigurări de sănătate aferente veniturilor din pensii (circa 1,1 miliarde RON la nivelul unui an întreg, din care 3/4 în 2012 și restul în 2013), la care se adaugă decizia recentă a restituirii în 16 tranșe a diferenței dintre contribuțiile reținute în perioada ianuarie 2011 – aprilie 2012 în baza metodologiei declarate neconstituţionale și cele calculate conform noii metodologii (în cuantum de circa 1,5 mld. RON, din care 7 tranșe în 2012 și 9 tranșe în 2013), reflectate drept venituri negative.

În pofida elementelor de mai sus, veniturile din contribuții sociale sunt proiectate de guvern a crește în 2013 cu 9,7 la sută, respectiv cu 0,2 pp. din PIB, în principal pe seama unei creșteri nominale la nivelul categoriei direct afectate de măsurile discreționare cu impact nefavorabil din 2012 – contribuții la Fondul special pentru asigurări sociale de sănătate – cu 12,1 la sută.

O astfel de dinamică nu poate fi explicabilă în absența unor măsuri discreționare care, din păcate, nu sunt precizate de catre Guvern.

Cursdeguvernare.ro: Nici Ministerul Finanțelor nu v-a explicat?

Ionuț Dumitru: Atâta timp cât în strategie nu au dat o explicație foarte clară, transparentă, evoluția din cifre nu poate fi explicată decât printr-o măsură discreționară, care poate să însemne fie creșterea bazei de impozitare fie creșterea contributiilor.

Cursdeguvernare.ro: Chiar în proiectul Strategiei fiscal-bugetare 2013-2015 sunt două măsuri care sună așa: ”revizuirea bazei impoziabile pentru impozitele pe proprietate, acestea variind în funcție de destinația proprietății și nu de contribuabil”, și mai este o prevedere care vorbește despre ”elaborarea unei strategii de lărgire a bazei de impunere”. Ce înseamnă aceasta?

Ionuț Dumitru: Noi am punctat acest lucru și am cerut Guvernului transparență.

În condițiile în care strategia fiscal-bugetară ar trebui să fie instrumentul esenţial pentru a asigura coerenţa şi predictibilitatea politicii fiscale pe termen mediu, o definire riguroasă a parametrilor care vor afecta nivelul veniturilor bugetare în orizontul de timp de referinţă ar fi necesară, în pofida mandatului legal limitat al actualului guvern și al incertitudinilor privind configurația politică ce va rezulta în urma alegerilor parlamentare programate pentru finele acestui an. 

Este imposibil să crezi că se pot implementa in acelasi timp și o reducere de CAS și o reducere de TVA și o reducere a impozitului pe venit

Cursdeguvernare.ro: Premierul Ponta și miniștri ai Cabinetului său au vorbit despre taxe pe salariile bugetarilor de peste 4.500 de lei, despre taxe pe fast-food și pe bere. Putem să le luăm în serios, ca fiind niște taxe care se pot contura și care pot avea greutate într-un buget și într-o strategie fiscal-bugetară?

Ionuț Dumitru: Eu aș lua, pentru moment, toate promisiunile la care am asistat în ultima perioadă si la care vom asista in perioada urmatoare, legate de configurația taxelor post-alegeri, de configurația cheltuielilor post-alegeri, ca zgomot electoral.

Este imposibil să crezi că se pot implementa in acelasi timp și o reducere de CAS și o reducere de TVA și o reducere a impozitului pe venit. Avem nevoie de o reducere a deficitului bugetar în anii următori, şi dacă exista o initiativa de reducere a unei taxe sau impozit, ea trebuie compensată cu altceva. In plus, dacă vrei să reduci o taxă/impozit, legea 69/2010 spune foarte clar că ea trebuie compensată tot pe partea de venituri bugetare.

Cursdeguvernare.ro: Atunci veniturile să crească prin creşterea ratei de colectare.

Ionuț Dumitru: Acesta a fost un deziderat al tuturor guvernelor, să colectăm mai bine taxele și impozitele, dar realitatea arata ca avem o colectare foarte slabă, în special la CAS-uri si TVA.

Deși noi avem CAS-urile printre nivelurile cele mai mari din Europa, a opta cea mai mare cotă de CAS din Europa, 44,5%, colectarea efectivă e foarte slabă, doar 20 și ceva la sută din baza de impozitare o colectăm. O reducere de cota legala de CAS trebuie insa cuplată cu o soluție pentru a crește şi colectarea şi baza de impozitare, toate sistemele de asigurări sociale avand dificultăți financiare serioase.

Atâta vreme cât am 44,5% cotă legală de CAS și colectez în mod efectiv 20 și ceva, e clar că diferența e explicată de două lucruri: o dată, excepțiile legale, deci categorii de venituri care nu se impozitează, plus evaziunea fiscala ridicata.

2012-2013 – riscuri interne şi riscuri externe. Finanţarea de la extern va fi greu accesibilă şi scumpă

Cursdeguvernare.ro: Există prognoze privind evoluțiile interne, evoluțiile economiei europene. În baza prognozelor din eurozonă și a prognozelor politice, care sunt pericolele anului 2013, din punct de vedere al echilibrului bugetar?

Ionuț Dumitru: Eu cred că în momentul de față, anul acesta și în 2013, dar de fapt aș spune și pe termen mediu, riscurile cele mai mari în România sunt legate de mediul extern.

Anul acesta avem concentrate riscuri legate și de mediul local, care e destul de incert în contextul anului electoral, adică nu știm care va fi configurația politica post-alegeri și ce măsuri economice vor fi aplicate după alegeri.

Mediul extern este insa cel mai provocator și va rămâne asa pentru mult timp. Problema Greciei nu s-a rezolvat acum și nici nu o să se rezolve prea curând. Sunt multe alte țări cu dificultăți în UE în acest moment, ceea ce creează premisele ca pentru o perioadă mai lungă de timp să avem un mediu incert care comportă riscuri semnificative, cu implicatii serioase pentru țările emergente, inclusiv pentru România.

Este de așteptat ca România să se vada nevoita să facă față pe o perioada mai lunga de timp unui mediu international dificil, în care finanțarea externă va rămâne greu accesibilă și scumpă.

Modelul de creștere economică a României a fost bazat în perioada pre-criză pe intrari masive de capitaluri din strainatate. În România intrau peste 20 de miliarde de euro capitaluri private pe an. În momentul de față intră 2-3 miliarde de euro. In mod clar, ne putem pune problema cum se va finanta creșterea economică in Romania in anii urmatori. Evident că nici modelul de crestere economica pre-criză nu era sănătos și sustenabil pe termen lung, intrucat nu poți să te îndatorezi in stranatate la nesfârșit.

Datoria externă a ajuns la circa 100 de miliarde de euro, deci nu mai este mică. Este mai mică decât în alte țări în Europa de Est, dar nu mai este mică. Pe termen mediu și lung va trebui să găsim o solutie ca economisirea internă să crească și astfel necesarul de investiții să il acoperim în mai mare parte din economisirea internă, adică să ne reducem dependența economiei de intrarile de capital din străinătate.

Putem caracteriza economia românească in acest moment ca o economie stabilizată din punct de vedere macroeconomic, dezechilibrele economice fiind corectate substantial, dar nu avem „combustibil” suficient pentru a asigura creștere economica.

Dacă in economie nu vor intra bani mai multi decat intra acum, vom avea o creștere economica de 1-2%, care nu cred că mulțumește pe cineva și nu este de natură să satisfacă așteptările sociale în primul rând. In acest context, problema absorbtiei fondurilor europene devine cruciala pentru Romania. Să ai peste 30 de miliarde de euro bani gratuiti, dar pe care să nu poți să-i absorbi într-un context în care nu-ți mai vin bani și banii sunt scumpi, te autocondamni. Dacă am absorbi banii europeni, am avea o creștere economică de 3-4% destul de usor.

Cursdeguvernare.ro: Există și alte oportunități în anul 2013 pe care noi nu le vedem?

Ionuț Dumitru: Soluțiile pe care le are Romania la dispozitie in anii următori, intr-un context extern foarte dificil, sunt destul de limitate. Pe langa fondurile europene, care trebuie să fie prioritatea zero pentru orice guvern, trebuie să gasim solutii de imbunatatire a eficientei cheltuirii banilor publici.

La un deficit bugetar mai mic în anii următori – Compactul fiscal ne aduce restricții la nivelul bugetului, deci un spațiu de manevră mult redus – trebuie sa obtinem efecte mai mari in economie prin cheltuirea banilor publici.

Nu avem un plan B

Cursdeguvernare.ro: Revenind la Strategia fiscal-bugetară, cât este de realist proiectul pentru 2013-2015?

 Ionuț Dumitru: Strategia se încadrează în angajamentele pe care ni le-am asumat cu instituțiile financiaere internaționale, respectand țintele asumate. Problema care apare insa este legata de modul concret in care deficitul bugetar va scadea in anii urmatori. Probabil că acest lucru va fi clarificat insa de guvernul post-alegeri.

Cursdeguvernare.ro: Ați putea numi trei lucruri foarte evidente în această strategie și consecințele pe care acestea le vor produce în economie?

Ionuț Dumitru: Elementul pozitiv din strategie este că ea rămâne ancorată la țintele pe care le avem de respectat, iar la aspecte negative aș mentiona în primul rând lipsa de transparență.

Cursdeguvernare.ro: Dar faţă de evoluțiile externe, cât de realistă este strategia?

Ionuț Dumitru: Noi am subliniat lucrul acesta și am spus că ceea ce lipsește din strategie este un așa-numit plan B.

Adică, dacă lucrurile se deteriorează la nivel european (există o probabilitate semnificativă ca acest lucru sa se intample), evident că performanța economiei României va fi mai slabă, cu implicații negative asupra deficitului bugetar. Trebuie să avem o abordare foarte prudentă în anii urmatori și orice măsură care poate afecta negativ deficitul bugetar trebuie gândită foarte bine înainte, pentru că este destul de dificil să ne atingem țintele bugetare, și cu atât mai dificil dacă se produce un șoc extern. Deci, aș spune că prudența trebuie să fie cuvântul de ordine pentru buget.

Cursdeguvernare.ro: Suntem în recesiune tehnică. Pe de altă parte ne așteptăm anul acesta la 1,2-1,4% creștere economică. Ce înseamnă, de fapt, pentru o țară cu potențialul și populația României, 1,2% creștere economică?

Ionuț Dumitru: Vedeți că deja am început, la creșterea economică, să discutăm la zecimale. Adică, de unde înainte de criză aveam peste 6% creștere economică medie – e adevărat, cu plusuri și minusuri – în momentul de față discutăm de creșteri de 1-2%, poate zero și ceva, ceea ce, după părerea mea, va reprezenta o provocare mare și la nivel politic, și la nivel social.

O creștere în jur de 1% nu mulțumește pe nimeni, nici politicul, nici socialul și nici economicul.

Nu avem o strategie pe zonele unde avem avantaje competitive

Cursdeguvernare.ro: Ajungem la motoarele creșterii. Dincolo de problema absorbţiei fondurilor europene, care ar fi câteva politici economice foarte concrete care nu ar necesita neapărat un efort mare şi pe care România ar putea să le adopte?

Ionuț Dumitru: Trebuie să ne gândim în ce domenii România are un avantaj competitiv față de alte țări, și aici putem identifica cel puțin trei zone importante.

În primul rând , agricultura, fiind înzestrați de natură cu resurse naturale foarte bogate, cu o calitate a solului bună, cu suprafețe agricole mari. La nivel european, ca suprafață agricolă suntem a patra țară, iar la nivelul Europei Centrale și de Est suntem a doua țară, după Polonia. România are un potențial agricol imens, care nu este insa exploatat.

A doua zonă cu potential ridicat este infrastructura. Avem doar 200 și ceva de kilometri de autostradă la o țară relativ mare, ceea ce este jalnic. Fără o infrastructură îmbunătățită, nu putem spera la atragerea de investitori.

A treia zonă din economie cu potential ridicat este energia. Avem potențial mare, pentru că avem resurse energetice foarte bogate, atat conventionale cat si regenerabile.

Ironia sorții este că mare parte a fondurilor europene sunt alocate pentru infrastructură și noi nu am făcut nici un proiect mare de infrastructură cu fonduri europene.

Cursdeguvernare.ro: Se vorbește între sursele creșterii de consum, export, fonduri UE, creșterea productivității. În toate, însă, lucrurile par lăsate să meargă de la sine. Cum vă explicați că nu există o strategie de țară care să lem pună pe toate cap la cap?

Ionuț Dumitru: De fapt, aici este radacina problemelor. România nu a avut niciodată o strategie bine conturată. Înainte de criză ne-am lăsat duşi de val, valul ne-a dus spre locuri „frumoase”, pentru că era acel entuziasm în piețele financiare internationale si banii erau usor accesibili. Acum, valul nu mai este la fel de prielnic și va trebui să ne gândim la o strategie foarte rapid, altfel vom avea o performanta economica slaba in anii urmatori care va conduce si la tensiuni sociale.

Spre exemplu, avem nevoie urgenta de o strategie bine articulata in domeniul demografic. Dacă ne gândim la factorii creșterii economice, în esență sunt 3: forța de muncă, capitalul și productivitatea.

Înainte de criză, capitalul a fost principalul factor care a asigurat creșterea economică. Forța de muncă a avut o contribuție negativă. Când îți pleacă din tara 2-3 milioane de oameni și ai o rată de participare a forței de muncă la activitate economică foarte mica, este clar că forța de muncă nu te ajută la creșterea economică.

In conditiile in care contributia capitalului la cresterea economica potentiala va fi probabil mai slaba in anii urmatori decat inainte de criza, trebuie potentat celalalt factor important – forta de munca. Trebuie astfel ca prin politicile adoptate sa stimulam participarea fortei de munca la activitatea economica, iar aici avem nevoie de politici adecvate in domeniul fiscal, al educației, sănătății, politicilor demografice (natalitatea trebuie crescuta urgent), etc.

Trebuie să gândim solutii de crestere a aportul forței de muncă la activitatea eonomică, avem nevoie de politici care să stimuleze munca și, mai mult, munca eficientă.

Cursdeguvernare.ro: Tensiuni sociale sunt și la țări mai performante. La noi nu au ieșit încă oameni în stradă la nivelul mișcărilor din Grecia, Spania.

Ionuț Dumitru: In lipsa performantei economice, se vor acumula nemulțumiri. Dacă nu reușim să facem economia să se miște mai rapid vor fi nemulțumiri și se vor acumula tensiuni sociale.

Cursdeguvernare.ro: Cum vedeți rezolvate deficitele structurale de la pensii și sănătate?

 

Ionuț Dumitru: Problema acolo este de natură fizică. Este un dezechilibru fizic între contribuabili și beneficiari. Avem nevoie de soluții pentru creșterea numărului de contribuabili.

cursdeguvernare.ro: O întrebare la modă în Europa: sunteți adeptul austerității sau creșterii prin relaxarea deficitelor?

Ionuț Dumitru: Austeritate versus creștere economica este o dezbatere care nu este tranșată la nivel european. Ea a fost reaprinsă recent. Insa, poate fi un cerc vicios. Daca sunt pro-creștere economică si sunt contra-austeritatii, cum o realizez? Fac deficite bugetare mai mari? Dacă fac deficite mai mari cine mi le finanțează? Pentru că de fapt constrîngerea majoră care determina necesitatea austeritatii este cea de finanțare. Nimeni, în momentul de față, nu finanțează deficite bugetare mari, mai ales pentru tarile care au si un stoc de datorie publica mare.