Decalajele de dezvoltare între regiunile României s-au redus de la integrarea europeană, dar decalajele dintre veniturile relative ale celor care locuiesc în aceste regiuni s-a majorat, potrivit datelor publicate de Comisia Naţională de Prognoză (CNP).
Mai mult, tendinţa va continua şi în următorii patru ani pentru Moldova, Muntenia, Dobrogea şi Oltenia.
Viitorul arată prost:
Polarizarea la nivel individual a beneficiilor raportate la rezultatele economice concretizate în PIB/locuitor va fi în creşterea semnificativă exact în regiunea capitalei, unde decalajele de nivel de trai în raport cu zona înconjurătoare se vor accentua în cele mai ridicate ritmuri (-6,2% pentru regiunea Sud Muntenia şi -4,8% pentru regiunea Sud-Est, vezi tabelul).
Diferențele vor crește:
Benficiare nete în raport cu creşterea performanţelor economice vor fi, conform proiecţiei făcute de CNP, tocmai regiunile cele mai dezvoltate ale României, respectiv Vest (+2,1% la venit salarial fără a creşte la rezultate în raport cu media naţională), Centru ( avantaj net +3,5%) şi Nord-Vest ( cu +4,8%).
Deşi vom asista la o scădere relativă a PIB/locuitor în regiunea Capitalei ( Bucureşti-Ilfov) faţă de media naţională, diminuarea veniturilor va fi una nesemnificativă (-0,1%0, ceea ce duce la constituirea celui mai mare avantaj pentru următorii patru ani din perspectiva relaţiei PIB/locuitor şi salarii (+9,8%).
(Citiți și: ”România mare și fracturată: Centenarul Marii Uniri va găsi o țară cu o structură și mai dezechilibrată decât e astăzi”)
Desigur, se poate argumenta că, oricum salariile erau mult prea mici în raport cu PIB/locuitor în regiunile mai dezvoltate şi prea mari în cele rămase în urmă, dar ceea ce va conta în percepţia publică şi ca decizie la nivel individual va fi oportunitatea de a câştiga cât mai mult faţă de situaţia actuală.
Din acest punct de vedere, dincolo de deficitul de investiţii puternic accentuat la Est şi la Sud de Carpaţi ( cu excepţia Bucureştiului, dar gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă aveam şi Capitala prin centrul ţării) de lipsa unor căi de transport moderne, se pune problema la nivel uman a retribuirii unor eventuale eforturi de aducere a zonelor defavorizate mai aproape de media naţională.
Or, datele consolidate deja ca trend pe mai mulţi ani ulteriori integrării europene ( care ar fi trebuit, în teorie, să aducă fonduri substanţiale pentru dezvoltare regională) arată că nu merită efortul.
Fenomenul destrămării sociale și lipsa investițiilor publice țintite
Discrepanţele între majorarea PIB/locuitor şi reducerea relativă a câştigurilor salariale în aceleaşi patru regiuni mai puţin dezvoltate ale României faţă de media naţională se arată a fi strigătoare la cer.
Atât de strigătoare, încât s-a declanşat deja reacţia celor implicaţi, cu scăderea PIB relativ în 2021 faţă de 2014 la nivelul a trei regiuni din cele patru. Urmată de pedepsirea drastică cu reducerea încă şi mai mare a câştigului salarial mediu net.
(Citiți și: ”O chestiune de dus în CSAT: 7 hărți ale izolării României din cauza infrastructurii”)
Din motive de profitabilitate prost canalizată de stat, coeziunea între provinciile istorice are de suferit iar plecarea pe piaţa unică unică europeană a muncii a celor mai capabili va amplifica discrepanţele.
Una peste alta, sunt semne statistice incontestabile că România se destramă social iar alocarea de resurse pe principiul maximizării câştigurilor ignorând polarizarea – economică sau socială – naşte monştri în absenţa unor politici guvernamentale țintite și coerente ale statului. Stat obligat „de facto” la întreprinderea rapidă şi masivă de investiţii publice în căi de comunicaţii care să creeze oportunităţi de afaceri, pentru a inversa acest trend extrem de periculos.
Urmărește-ne pe Google News
