Așa cum chestiunea corupției a fost dusă în CSAT – și lucrurile au început să se miște – o altă problemă a României a depășit deja masa critică a prejudiciului. Infrastructura.
Deja progresele de competitivitate, obținute prin capital, tehnologie, dezvoltarea spiritului antreprenorial și libera circulație a persoanelor, mărfurilor și capitalurilor este subminată de lipsa infrastructurii.
De asemenea, unele dintre avantajele comparative ale României – ieșire la Mare prin portul Constanța, forța de muncă calificată și ieftină din Moldova și Oltenia, sectoarele cu potențial agricol excepțional de dincoace de Carpați – sunt neutralizate pur și simplu de lipsa infrastructurii în primul rând rutiere.
Un om de afaceri povestea în urmă cu ceva vreme că a decis să-și cumpere avion: calculele sale arătau că deplasarea echipelor de audit din compania sa între punctele de lucru deschise de-a lungul și de-a latul țării costa mai mult (ca timp și bani) decât costurile – nici ele mici – ale unui avion cu tot ce presupun acestea.
Un detaliu: Potrivit hărților de mai jos, distanța Constanța – Szeged (urcarea pe autostrada ungurească) se face într-un timp mai lung decât distanța Szeged-Berlin (care străbate Ungaria, Slovacia, Cehia și o bună parte din Germania). Am ales Constanța pentru că acest port ar fi putut deveni nod comercial – unul din avantajele comparative ale României.
La data de 1 decembrie 2018, când se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire, Transilvania va fi racordată la Europa prin autostrăzi: România va fi, prin măcar o autostradă care să traverseze Carpații ?
Prezentăm mai jos câteva hărți a căror realitate seacă configurează izolarea unor zone întregi din România de Europa cu care face comerț și economie. Și le vom suprapune peste harta divergenței interne severe, cu observațiile necesare, care arată relația dintre lipsa infrastructurii și subdezvoltare. Or, asta e deja o problemă de siguranță națională, dat fiind că această divergență internă se adâncește an de an în loc să se amelioreze.
La final, vom veni cu niște propuneri pentru care nu trebuie să fii expert în infrastructură pentru a le demara: un cizmar cu studii completate la Moscova (Nicolae Ceaușescu) a știut în ce direcție să înceapă austostrada.
Notă: atenție, pe hărți, la numărul de ore necesare trasportului
Hărțile subdezvoltării întreținute de lipsa infrastructurii
Imaginile de mai jos aparțin unui studiu al Băncii Mondiale, făcut anul trecut, folosind date valabile pentru anul 2013: situația de astăzi este neschimbată, cu mențiunea că între timp în România s-a brevetat demolarea unui tronson de autostradă.
1-, Portul Constanța rămâne subdezvoltat și nu poate deveni un adevărat nod comercial (cu toate consecințele pozitive care decurg din acest statut) pentru că, odată ajunse măfurile aici, nu există infrastructură coerentă și directă spre granița de Vest.
România pierde, sau folosește mult sub capacitate, avantajul comparativ al ieșirii la mare :
În imaginile de mai jos: timpul necesar ajungerii mărfurilor de la Constanța la granița de Vest și în orice al punct al țării (Fig1), și timpul necesar dacă s-ar finaliza autostrăzile spre Vest (cu Pitești-Sibiu) și autostrada Moldova (București-Botoșani – unde nu trebuie străpunși Carpații).
2- Cât de ruptă e România de principalii ei parteneri economici și comerciali: țările UE.
În figura 3 sunt timpii necesari ca mărfurile produse în România să ajungă la granița Schengen. Și nu e vorba numai de mărfuri: oamenii de afaceri, capitalurile, tehnologia, fluxul economic în general sunt dependente de infrastructura de trecere a Carpaților lăsată de economia lui Nicolae Ceaușescu.
În Figura 4 – cum s-ar ameliora (spectaculos) acești timpi dacă ar exista autostrăzile :
3- Economia și dezvoltarea ei după infrastructură. Modelul gravitațional ne arată concentrările de activitate economică.
O mențiune: Iașiul și Constanța (neracordate prin infrastructură la Europa) sunt centre de activitate economică datorită modelelor economice gândite în perioada comunistă: supraindustrializare, poziție de pol geografic, tradiție etc. Problemele de infrastructură nu le descalifică de la acest statut, însă le diminuează potențialul.
În rest, harta arată unde și cum se concentrează banii, investițiile și comerțul în funcție de infrastructură.
Acum și/sau în cazul că se întreprinde neapărat și foarte repede ceva.
4- Nu există dezvoltare economică fără cel mai scump capital: capitalul uman. Modelul gravitațional demografic își exhibă și el dependența de infrastructură.
Nu e de mirare că afacerile deschise în Transilvania își caută mâna de lucru (oferind beneficii care să compenseze deplasarea) în cele mai aproiate zone de unde o pot racola: Moldova și Oltenia. Mai ușor muți banii și marfa decât oamenii:
5- Și efectele. Dintre cele numeroase, am ales o hartă făcută în urmă cu mai bine de un an de cursdeguvernare.ro, cu ”Cele 4 Românii”: dacă scoatem din calcul Bucureștiul, Constanța și Iașiul – ale căror avantaje comparative le țin pe harta europeană cu precădere datorită moștenirii economico-industriale din comunism – totul arată cum lipsa infrastructurii le subminează potențialul :
Niște măsuri
Deși pare simplu, construirea autostrăzilor care să reconecteze România atât la Europa cât, mai ales, la ea însăși, e o chestiune care ține de atât de complicata decizie politică – a cărei incoerență seamănă uneori cu un sabotaj foarte coerent.
Căteva măsuri care ar putea tranșa această problemă :
a- introducerea MasterPlanului în legislație, cu Pitești-Sibiu prioritară
b- Lege care să consfințească construcția de autostrăzi potrivit Coridoarelor aprobate la nivel european.
c- demarat proceduri pentru construirea unei autostrăzi care să lege Moldova de restul țării și de Europa : la câți miniștri cu viză de flotant pe Bruxelles avem, nu ar trebui să fie o problemă chiar atât de mare – mai ales că am putea avea și sprijinul comisarului (român) pentru dezvoltare regională.
d- de adus problema infrastructurii în CSAT, din cel puțin 2 motive :
d1: nimic nu subminează competitivitatea României în acest moment așa cum o face infrastructura, riscăm să rămânem în zona periferică a economiei europene, cu toate consecințele care decurg de aici:
spulberarea avantajelor comparative, transformarea economiei într-o structură de tip manufacturier, depopularea unor întregi zone din cauza acestor fenomene, creșterea distanței economice dintre regiunile ”izolate” și cele prospere : deja Botoșaniul (de exemplu) e mai aproape, economic vorbind, de Ucraina, decât de media României. Iar Vasluiul de Republica Moldova.
d2- dacă problema nu e dusă în CSAT, fiecare guvern va fi îndreptățit să vină cu ”autostrăzile lui”:
deja unii se comportă – în privința tronsonului Comarnic-Brașov (pentru care guvernul Ponta luase în calcul înculsiv să garanteze anual niște sute de milioane de euro privatului din parteneriatului public-privat) se comportă ca și cum și-ar fi luat comisioanele înainte.
(Un bonus)
Și pentru nu e vorba numai de infrastructura rutieră :
1- la fel stă situația și cu transportul aerian: ruta București-Cluj (și invers) e printre puținele (și uneori singura) rută pe profit a Tarom: e drept că un bilet costă circa 230 euro (de la București spre Bruxelles-Charleroi costă jumătate).
2- În cazul că ar exista voci care să invoce alternativa (transportul feroviar) publicăm (ca sursă tot analiza Băncii Mondiale) o hartă care spune aproape totul. ”Aproape”: din 2007 – anul la care sunt valabile datele – situația s-a înrăutățit an de an. Cât s-a înrăutățit, pot fi citite ultimele date AICI-LINK.
