Textul de față e atât pentru cei care se întreabă, de curiozitate, înainte de-a pleca în vacanță, ce dracului se întâmplă cu guvernul, cât și pentru cei care chiar sunt preocupați de consecințele prezumtivei căderi a echipei Grindeanu.
Noi considerăm că și primii și ultimii se află, de fapt, în aceeași oală – astfel încât schițăm explicația și umilele noastre predicții :
Privind PSD, privind guvernul și, mai ales, cea privind România – adică pe noi.
Firește – și o concluzie.
*
PSD
Psihologia elastică de pe scena noastră politică tocmai a consacrat, în ultimele 4 luni, un nou profil: profilul ”Liviu Dragnea”. Nu-i o metaforă: numai o coincidență face ca, în acest moment, profilul ”Liviu Dragnea” să i se potrivească chiar dlui. Liviu Dragnea. (Vom vedea și altele – ba chiar ne încearcă teama că la un moment dat însuși președintele Klaus Iohannis ar putea da în profilul ”Liviu Dragnea”).
Asta pentru că cetățeanul și liderul politic Liviu Dragnea este obligat de ”profilul Liviu Dragnea” să joace miza unui întreg partid pe miza sa personală și să facă tot posibilul să doboare guvernul Grindeanu. Da – Dl. Liviu Dragnea are în fișa postului ca în aceste zile, după tot ce s-a întâmplat din luna februarie încoace, să obțină căderea guvernului Grindeanu. Iată de ce:
Dl. Dragnea avea de rezolvat – fără ezitare sau posibilitatea de-a greși – două lucruri esențiale în primele 6 luni de mandat. Un lucru politic în interiorul PSD, și un lucru exterior.
Dificultatea realizării celor 2 lucruri a constat în aceea că secretul eficienței lor consta tocmai în simultaneitatea rezultatelor – adică în ceea ce presupunea unitate de acțiune de timp paramilitar , care să surprindă ”armata regulată” a societății în ansamblul ei :
a)-Primul lucru, în PSD : salvarea aleșilor de orice fel din teritoriu de Justiție, prin modificarea legislației privind corupția în administrația locală -, alături de grațierea unor inși deja prinși de flamă și care așteptau clemența legiuitorului dominat de PSD-ALDE.
E motivul pentru care prioritatea nr. 1 a PSD-ALDE a fost, încă din luna ianuarie, Ordonanța 13 pentru corupție și Ordonanța 9 pentru liber la cheltuieli pentru administrația locală – dublate de o întețire până la delir a promisiunilor de creșteri salariale declanșate în campania electorală.
Fie și numai această Nerealizare era o rană mortală pentru dl. Liviu Dragnea. Predecesorul său, Victor Ponta, eșuase la fel – iar partidul s-a predat la prima presiune concretă din exterior și la primul asalt conspiraționist din interior.
SMS-ul magic ”Daddy s back”, dat de șeful PSD către supuși după întoarcerea din SUA, și-a pierdut aura magică a atoputeriniciei lui ”Daddy”.
Picătura de sânge a început să miroasă din primăria Bucureștiului și până în ultima comună – iar atacurile din media care configurează tabere, grupuri și centre de asalt politic în partid sunt înșelătoare :
Sondajul publicat în urmă cu o lună privind scorul la prezumtive alegeri prezidențiale în care Gabriela Firea ar fi câștigat în fața lui Klaus Iohannis nu pentru actualul președinte a fost publicat : ci pentru Liviu Dragnea.
b)-Cel de-al doilea lucru – esențial pentru echilibrarea celui de mai sus, era mituirea : creșterea salariilor a fost, însă, amânată din lipsa bugetului cu cheltuieli care veneau după 2 ani de expandare și restrângere a veniturilor fiscale.
Cum Viorel Ștefan – ministrul de Fianțe – nu guvernează din ușa închisorii (ca dl. Darius Vâlcov – autorul principal al programului de creșteri și berbecele de presiune pe bugetarea fără calcul de impact a promisiunilor) și are niște limite profesionale, el a ajuns vinovatul de serviciu.
A picat, astfel, și ”programul de guvernare” – în sensul mituirii către exterior.
În afară de cele 2 lucruri trecute la a) și b), guvernarea PSD-ALDE nu a avut ABSOLUT niciun plan – cu excepția modificării legislației prin care președintelui Iohannis i se iau niște atribuții (V. numirea de la ANCOM, numirile de la serviciu secret al MAI și al Armatei etc).
A, și a mai fost ceva : o generozitate – legitimă în principiu, dar suspectă în acest caz – față de mediul de afaceri. Vorbim de temperarea abuzurilor ANAF din vremea cuplului de sordidă amintire Ponta-Diaconu, precum și legislația referitoare la prevenție – care om vedea ce prevede ea ca măsuri concrete de fapt.
Cele 2 eșecuri au intrat la decontare politică, însă într-un mod bizar : percepția generală este că vinovatul e dl. Liviu Dragnea, și nu premierul Grindeanu. Astfel încât situația cerea – de fapt cere – neapărat un mort în locul dlui. Dragnea :
Guvernul Grindeanu
Echipa Grindeanu nu a făcut chiar nimic :
-, măririle salariale chiar NU puteau fi date anul acesta – mai ales printr-o legislație unitară a salarizării – care cere coerență, expertiză, bună credință și, mai ales, cere buget serios.
-,investiții NU : lipsa atroce de investiții din administrația locală e menită să asigure excedentul necesar stingerii deficitului la bugetul central prin echilibrarea de la consolidat (Explicații detaliate AICI) – iar buna credință NU există . Până la localele viitoare mai e timp, important e să începi șantierele atunci, nu când e în interesul comunității.
-,fonduri europene – spre zero – deși bugetul a fost inflamat pe o componentă esențială a ratei de absorbție (5,5 miliarde de euro – din care dacă vom atrage câteva sute de milioane vom fi norocoși).
Suspect: 8 din 10 autorități de management nu sunt acreditate nici azi, la fix jumătatea exercițiului financiar – și numai calculele dubioase din culise pot explica rațiunea din spatele acestei întârzieri. Poate o fi mai bine pentru partid să lucreze cu bani de la buget decât cu bani europeni ?
–,niciun proiect mare din prioritățile strategice ale României nu e fost demarat – strategia energetică într-o lume care nu ne așteaptă pe noi de la București nici nu s-a urnit și a fost lăsată la dispoziția samsarilor din Parlament ai PSD, companiile de stat care fac profit au fost spoliate de 90% din dividende,
, în fine – dacă la Palatul Victoria nu s-ar fi aflat decât contabilii, niciunul dintre noi nu ne-am fi dat seama că nu avem guvern.
Echipa lui Sorin Grindeanu are, însă, o explicație pentru acest ”zero” : Nu a avut la dispoziție nici măcar o săptămână să lucreze :
-,ianuarie-februarie s-au pierdut cu imensul scandal național declanșat de echipa Dragnea – Iordache
-,a urmat delirul experimentului teoretic – a costat cam o lună jumate – cu impozitarea gospodăriilor, până când ”experții” dlui. Dragnea au ajuns la conculzia că nu au niciun miloc logistic pentru a face așa ceva (nu au nici măcar un popor capabil să facă așa ceva)
-,a urmat fibrilația creșterii salarilor cu 100-200% – cine-și aminteste de declarațiile ministrului Olguța Vasilescu știe că , în acele momente, dacă o tăiai nu ar fi curs sânge
-,pe lângă alte fantasmagorii : Fondul Național de Investiții, Legea salarizării UNITARE, repolitizarea companiilor de stat etc, etc.
Croit la repezeală după prezumtivul criteriu al docilității absolute față de dl. Liviu Dragnea, guvernul Grindeanu a improvizat neîncetat, străduindu-se să tundă ”programul de guvernare” făcut din ușa pușcăriei și să-l împace și cu aritmetica și cu angajamentele prezentului cu viitorul iminent.
Astfel că azi (marți, 13) – cu doar câteva ore înainte de-a se hotărî la PSD soarta premierului Grindeanu, ne aflăm în fața unui tablou cu 2 fețe absolut ciudate :
1-, Miniștrii care au trecut testul sunt (haha!) 5 și merită să medităm asupra fizionomiilor domniilor lor:
Bizarul domn Petre Daea, supusa doamnă Sevil Shaideh, exuberanta până la inconștiență doamnă Olguța Vasilescu, cuminte-cuminte-cumintea doamnă Carmen Dan și dependentul de HORECA domn Mircea Dobre.
2-,Cea de-a doua față a tabloului trebuie interpretată privindu-ne fiecare în adâncul complicităților inexplicabile pe care le putem intui în noi înșine : am ajuns noi să-i ținem pumnii, în secret, unui premier de anvergura dlui. Grindeanu ?
Și noi. Istoria unei mici predicții
Păi am ajuns. Pentru că noi plătim totul.
În urmă cu fix 2 ani (iulie 2015), cursdeguvernare.ro îndrăznea niște predicții, plecând de la primele măsuri ale guvernului Ponta, în anul preelectoral, exact pe această perioadă din anul 2017. Chiar așa se chema textul (LINK-AICI ) – ”Conjurația celor 7 astre pentru anul 2017” :
Absolut toate măsurile luate în ultimii 2 ani au făcut tot posibilul să nu iasă un program coerent de guvernare pentru anul 2017. Dar absolut toate.
Desigur, unele dintre argumente s-au estompat – au apărut altele : s-au făcut niște corecturi în baza semnalelor de alarmă din presă sau de la centrele de expertiză, unele efecte negative s-au amânat, altele au fost inventate.
Una peste alta, însă, situația intră la decont – iar o criză politică, precum cea care se coace în chiar aceste ore, tot la bază, la noi, în economie și societate – se va deconta.
*
Criză politică ? Oare ?
Dacă președintele Iohannis i-ar fi complice lui Liviu Dragnea, situația s-ar rezolva repede – dar am rămâne în același turbion irațional – în care o fantastică majoritate de peste 66% (care poate trece, adică, orice lege organică! – adică orice proiect de țară! ) a blocat România în câteva paragrafe ale Codului Penal.
N-ar fi de mirare : cu o opoziție varză, cu interlocutori inexistenți în zona dreptei, până și partenerii internaționali ar prefera un ins cu nume și adresă cu care să poată, până la urmă, discuta. Iar insul ar fi mai bine Liviu Dragnea decât, cine știe, Gabriela Firea.
Dar dacă președintele Iohannis nu intră în această complicitate? Și peste câteva săptămâni de la căderea guvernului Grindeanu îl propune tot pe Sorin Grindeanu? Sau pe altcineva – neagreat de Liviu Dragnea? Își va dărâma PSD încă un guvern ?
Mai ales că Klaus Iohannis are, de această dată, în mânecă niște ași în plus: PSD a dovedit că programul de guvernare nu e sustenabil, că broșura de campanie e populistă și, mai ales, a dovedit că prioritățile sale nu au fost dezvoltarea și guvernarea, ci modificarea legislației penale. Iar pe tema asta, tocmai l-a bătut pe umăr Donald Trump – ”țineți-o așa – suntem alături de voi în lupta anticorupție”.
Lucru foarte important :
În ce privește creșterea economică – dacă e s-o dăm la o parte pe cea provenită din consum (care ne-a dezechilibrat toate balanțele posibile ) și s-o păstrăm doar pe cea din producție, pe cea sustenabilă adică, hai să constatăm că ea nu a provenit din măsurile economice profund electorale din ultimii 2 ani :
ci e ceea ce ne-a rămas după ce am achitat toate celelalte facturi ale acestei tenace inconștiențe.
Da, dar cât mai putem duce și plăti ?
Urmărește-ne pe Google News
