Orice expert în boli infecțioase știa că ceva asemănător coronavirusului va apărea mai devreme sau mai târziu, așa cum toți știu astăzi că această pandemie nu va fi ultima, notează Bloomberg.
Există totuşi o serie de măsuri care pot asigura că viitoarele crize vor avea efecte mai puţin severe, iar acestea implică cel puţin cinci zone care au nevoie de finanţare pentru cercetare şi investiţii.
Supravegherea agenților patogeni
Controlul bolilor emergente este imposibil deoarece prea mulţi oameni trăiesc lângă animale, iar zborurile internaţionale sunt prea frecvente pentru a putea împiedica răspândirea.
Cercetătorii avertizează că există un număr foarte ridicat de patogeni care pot genera pandemii similare. Aceştia includ filovirusuri extrem de virulente, cum ar fi Ebola și Marburg, flavivirusurilor transmise de țânțari, cum ar fi cele care provoacă Zika și febra dengue, și paramyxovirusurile transmise de lilieci, precum Nipah și Hendra.
„Strategia noastră actuală este să le lăsăm să se întâmple”, spune Peter Daszak, de la EcoHealth Alliance din New York, un grup de cercetare nonprofit. Daszak spune că virusurile emergente ar trebui gestionate la fel ca rețelele teroriste: ar trebui supravegheate astfel încât să putem interveni înainte ca acestea să facă ravagii.
Daszak, care a petrecut ani de zile căutând coronavirusuri la lilieci în China și în alte părți, estimează că există aproximativ 1,7 milioane de virusuri necunoscute care afectează mamiferele, iar multe dintre acestea s-ar putea răspândi la oameni în urma câtorva mutaţii. Din calculele sale, identificarea a două treimi dintre aceşti patogeni, prin eşantionarea populaţiilor de animale sălbatice din întreaga lume, ar costa puţin peste un miliard de dolari.
Acest lucru ar oferi oamenilor de știință indicii cu privire la virusurile prezintă cel mai mare risc pentru oameni. Acest lucru ar permine alocarea de resurse suplimentare pentru a interveni în zonele cu risc ridicat şi ar permine comunităților situate în potențiale puncte fierbinți să se concentreze pe reducerea riscului de răspândire.
Un alt element important ar fi înfiinţarea unui centru care să studieze aceşti patogeni şi să realizeze prognoze cu privire la evoluţia lor şi a riscurilor asupra sănătăţii publice. Un astfel de centru ar putea costa în jur de 100-150 de milioane de dolari, potrivit calculelor lui Caitlin Rivers, epidemiolog la Hopkins Center for Health Security. Administraţia Biden a promis înfiinţarea unei astfel de instituţii.
Restructurarea OMS sau înfiinţarea unui „NATO biologic”
Deficiențele structurale ale Organizației Mondiale a Sănătății, principalul organism internațional însărcinat cu combaterea bolilor, au fost puternic reliefate de actuala pandemie. Organizaţia a fost acuzată că a reacţionat prea târziu şi ineficient.
OMS depinde însă de transparenţa statelor membre şi nu le poate obliga pe acestea să divulge informaţii. China a recunoscut târziu impactul noului coronavirus asupra sănătăţii publice, un fenomen recurent. Tot cu întârziere a admis şi izbucnirea SARS în 2003. În 2014, oficialii din Africa de Vest au avut nevoie de câteva luni să recunoască faptul că bolile misterioase care făceau ravagii în zonele rurale îndepărtate erau cauzate de virusul Ebola. Acest lucru i-a împiedicat pe experţi să acţioneze când boala ar fi fost probabil mai uşor de oprit.
În teorie, OMS ar putea primi mai multă putere aşa încât să gestioneze mai uşor crizele sanitare, dar unele voci spun că lumea ar putea avea nevoie de o nouă structură.
Richard Hatchett, director executiv al Coaliției pentru Inovații în Pregătirea Epidemică (CEPI), o organizație care a lucrat pentru a accelera dezvoltarea vaccinurilor COVID, a sugerat înfiinţarea unui „NATO biologic” pentru a apăra lumea de agenți patogeni în curs de apariție.
„Nu de vorba despre o parte a lumii împotriva unei alte părți a lumii, ci lumea împotriva virusurilor”, spune Hatchett.
Secvențierea genetică, o alternativă mai eficientă a anchetelor epidemiologice
Urmărirea unui virus a fost mult timp considerată un proces complicat, care implica crearea listelor de contacte ale pacienților și apoi apelarea acelor oameni pe rând pentru a vedea cine altcineva s-ar fi putut infecta – aşa-numitele anchete epidemiologice.
Secvențierea genetică, în schimb, oferă posibilitatea de a urmări răspândirea unui virus cu precizie moleculară. Secvențierea virală frecventă și intensivă ar putea oferi indicii despre capacitatea unui virus de a se răspândi într-o comunitate şi despre capacitatea virusului de a suferi mutaţii şi de a devenit mai rezistent.
Secvenţierea genetică este o tehnologie larg răspândită. Secvențierea întregului genom al unui virus costă în jur de 50 de dolari. În SUA, doar 3 din 1.000 de cazuri de COVID-19 au fost secvențiate. În plus, o mare parte dintre acestea au fost realizate în laboratoare academice, departe de spitalele care au acces la date detaliate despre pacienți și efectuează anchetele epidemiologice.
În contrast, Marea Britanie a procesat peste 200 de mii de astfel de secvenţieri, echivalentul a 5% din numărul de cazuri, aspect care i-a permis identificarea tulpinei B.1.1.7.
Dezvoltarea mai rapidă a mai multor vaccinuri
„Trebuie să avem strategii care să ne permită să ne mișcăm și mai repede”, spune David Ho, care conduce Centrul de Cercetare pentru SIDA Aaron Diamond din Columbia, cu privire la dezvoltarea de vaccinuri.
Ho estimează că s-ar fi putut câştiga între patru şi cinci luni dacă am fi fost pregătiţi pentru dezvoltarea de vaccinuri împotriva COVID-19.
Investițiile deja făcute în tehnologia ARNm (ARN mesajer) de către guvernul SUA au ajutat Moderna să producă un vaccin candidat într-o perioadă record de 66 de zile. Dar a fost nevoie de mai mult de patru luni de studii de fază I și fază II pentru a confirma siguranța vaccinului și pentru a găsi doza potrivită înainte ca procesul să ajungă în fază III.
Stephane Bancel, CEO-ul Moderna, estimează că dezvoltarea de prototipuri de vaccinuri ARNm pentru cele mai îngrijorătoare 10 clase de virusuri ar costa între 200 şi 300 de milioane de dolari. Pe baza acestora ar putea fi create rapid vaccinuri care să răspundă unei epidemii concrete. În plus, compania ar mai avea nevoie de încă 1-2 miliarde de dolari pentru mentenanţa unei fabrici de rezervă şi asigurarea unui stoc de materii prime pentru milioane de doze.
Un alt domeniu care are nevoie de investiţii masive vizează dezvoltarea de vaccinuri şi medicamente care să fie eficiente pentru mai multe virusuri. Vaccinurile existente încurajează o reacţie imună împotriva unei proteine specifice folosite de virus pentru a se ataşa de celulele infectate. Cercetătorii ar putea încerca să dezvolte un vaccin care antrenează o reacţie faţă de tulpina virusului, care are variaţii mai mici de la mutaţie la alta, ceea ce ar asigura o imunitate faţă de mai multe tipuri de coronavirus.
Distribuţie şi logistică eficiente
O ultimă recomandare vizează punerea la punct a infrastructurii de distribuţie a vaccinurilor. Deşi aceasta nu este una complicată, ea trebuie să fie eficientă şi integrată aşa încât să fie evitate cât mai multe pierderi de vieţi umane, consideră experţii.
„O criză națională și internațională necesită intervenția deplină a guvernului federal”, spune Peter Hotez, cercetător în vaccinuri și decan al Școlii Naționale de Medicină Tropicală de la Colegiul de Medicină Baylor din Houston.
