Avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) consideră că România nu a adoptat în termenul prevăzut toate măsurile necesare transpunerii Directivei din 2015 privind combaterea spălării banilor și propune amendarea României cu trei milioane de euro.
Comisia Europeană ceruse instanței plata unei sume forfetare de 4,5 milioane euro.
Directiva 2015/849 trebuia transpusă până la 27 iulie 2017, iar România a depășit termenul cu 754 de zile, transpunerea integrală având loc pe 21 iulie 2019.
Concluziile avocatului general, Evgeni Tanchev:
- Întrucât nu a adoptat în termenul prevăzut toate măsurile necesare transpunerii Directivei 2015/849 sau, în orice caz, întrucât nu a comunicat aceste măsuri, România nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 67 din directiva menționată.
- Efectele neîndeplinirii de către România a obligațiilor de a transpune Directiva 2015/849 asupra intereselor publice și private pot fi de asemenea considerate semnificative, având în vedere că, astfel cum a arătat Comisia, această neîndeplinire a obligațiilor prezintă riscuri pentru integritatea și pentru funcționarea sistemului financiar al Uniunii, întrucât îl face vulnerabil la spălarea banilor și la finanțarea terorismului și afectează investitorii și cetățenii.
- Ținând seama de perioada cuprinsă între data împlinirii termenului de transpunere prevăzut de Directiva 2015/849 (26 iunie 2017) și data la care România și‑a îndeplinit obligațiile (21 iulie 2019), durata încălcării este de aproximativ 25 de luni, ceea ce poate fi considerată semnificativă. Am dori să subliniem faptul că obligația unui stat membru de a adopta măsurile necesare pentru transpunerea unei directive nu a fost în sine considerată că ar prezenta o dificultate specială. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, deși tardivă, legislația națională notificată în luna iulie 2019 a asigurat transpunerea integrală a Directivei 2015/849.
- România afirmă că, pentru a asigura transpunerea integrală a Directivei 2015/849, a încercat să asigure adoptarea la timp a legislației naționale care să includă dispozițiile directivei respective într‑un singur act, însă procedurile naționale au depășit termenele prevăzute.
- În prezenta cauză, ar trebui să se considere că impunerea plății unei sume forfetare este adecvată ca măsură disuasivă. Suma totală propusă de Comisie (4 536 667,20 euro) poate fi redusă (la 4 011 038,72 euro) dacă se aplică cifrele actualizate ale Comisiei și chiar mai mult dacă se iau în considerare anumiți factori. În consecință, având în vedere toate împrejurările prezentei cauze, propunem Curții să impună României plata unei sume forfetare de 3.000.000 de euro.
Comisia Europeană a deschis, în iulie 2017, o procedură de infringement împotriva României și altor șapte state UE pentru netranspunerea în legislațiile naționale a Directivei europene 849/2015 – „A patra directivă privind combaterea spălării banilor”.
