Din cele 7.726 de societăți privatizate după 1990, doar 22,32% dintre ele mai sunt active și au peste 10 angajați, potrivit unui studiu realizat de economistul Cristina Chiriac, președinte al Asociației Naționale a Antreprenorilor (ANA).
Nici nu e de mirare: fostele companii ale epocii comuniste s-au confruntat, imediat după Revoluție, cu lipsa de competitivitate, lipsă de tehnologie, pachete de privatizare îngreunate de prevederi cu caracter social, incompetența sau reaua credință a celor care au ales metodele de vânzare, precum și imprevizibilitatea legislativă: 100 de legi care au reglementat schimbul de proprietate.
***
Studiul face parte din lucrarea de doctorat a Cristinei Chiriac și conține o analiză a privatizărilor, situația actuală a portofoliului deținut încă de stat și încearcă o evaluare a efectelor privatizării.
Inițial, evaluarea procesului de privatizare (încă nefinalizat) a mers pe ideea calculării unei rate de succes în funcție de ponderea firmelor care încă sunt active în totalul privatizărilor.
După ce a studiat mai multe dintre aceste societăți și a constatat că, deși sunt înregistrate la Registrul Comerțului ca fiind funcțiune, nu au salariați și cifra de afaceri indică de fapt lipsa activității, Cristina Chiriac (foto) a introdus o nouă formulă pentru calcularea ratei de succes.
Făcând abstracție de performanțe (dacă sunt pe pierdere sau profit), economista a stabilit premisa că pot fi considerate de succes acele privatizări ale firmelor care funcționează în acest moment și au mai mult de 10 angajați.
După analizarea fiecăreia dintre cele 7.726 de privatizări, rata de succes a reieșit că este de numai 22,32%.
Nu exisă o analiză exhaustivă și care să fie publică, iar Cristina Chiriac susține că privatizarea a fost „unul dintre cele mai netransparente programe din România, atât din punctul de vedere al fundamentării, asumării unui cuantum prestabilit al privatizării, cât și în ceea ce privește rezultatele lui.”
Firme, contracte, sume :
- procesul de privatizare a fost reglementat prin peste 100 de acte normative în domeniul valorificării activelor
- Până la sfârșitul anului 2014, statul a privatizat peste 7.700 de companii, pentru care a încheiat 11.193 contracte de vânzare-cumpărare
- În anul 2000, APAPS mai avea în portofoliu 1.080 de companii, din care s-au mai privatizat doar 616 în 13 ani.
- Suma totală obținută din aceste privatizări a fost de 13.375.661.400 lei (doar privatiz[rile prin AVAS).
- Sumele obținute până acum din privatizare, în valoare de aproximativ 13 miliarde lei, sunt mult inferioare pachetelor de acțiuni reziduale, care ar valora 90 miliarde de lei calculate la valoarea nominală.
Situația companiilor la care statul mai deține acțiuni: jumătate sunt în insolvență/faliment
- Astăzi, AAAS administrează un portofoliu format din 616 companii
- la 302 companii statul deține calitatea de acționar minoritar (valoarea capitalurilor sociale deținute de AAAS fiind de 90,247 mld lei)
- statul este acționar maoritar la 10 companii
- 304 dintre companiile în care statul deține acțiuni se află în insolvență/faliment
- prin AAAS, statul are și un portofoliu numeros în ceea ce privește calitatea de creditor în cadrul a 8.423 dosare de insolvență în care sunt implicate 6.406 societăți debitoare.
Privatizarea economiei comuniste : lipsă de competitivitate, lipsă de tehnologie, privatizare cu ”pachet social”, arierate – toate gestionate de 100 de legi
- privatizarea companiilor pe criterii de scădere a presiunii la bugetul de stat (companii energofage sau cu volum mare de datorii la bugetul de stat) a dus la creșterea numărului de falimente
- impunerea clauzelor sociale în contractele de privatizare nu a dus la asigurarea protecției sociale dorite, singura alternativă viabilă pentru a asigura locurile de muncă fiind antreprenoriatul, încurajarea mediului privat
- lipsa de competitivitate, în cazul companiilor privatizate cu un investitor strategic, a condus la diminuarea veniturilor obținute din activitatea de privatizare
- slaba dezvoltare a pieței de capital și implicit slaba atragere a investitorilor străini a fost în mare parte rezultat al metodelor alese de privatizare, dar și a lipsei de atractivitate a companiilor (companiile cu volum foarte mare de datorii)
- vânzarea pachetelor de acțiuni, fără a avea titluri de proprietate asupra terenurilor, a condus la grave deficiențe în ceea ce privește evidența cadastrală, respectiv regimul juridic al proprietății
- volumul ridicat al arieratelor din economie a avut un efect direct asupra capacității investiționale a agenților economici, având ca rezultat scăderea numărului potențialilor investitori în aprecierea gradului de atractivitate a societăților comerciale
- perioada lungă de aplicare și desfășurare a procesului de privatizare a generat obiective ratate și în final ineficiența sistemului
- deși nu există o rețetă de succes a privatizărilor, experiența Poloniei demonstrează că derularea unui proces de privatizare rapid, prin piața de capital, poate reprezenta soluția optimă
- mai bine de 100 de acte normative în domeniul valorificării activelor au fost emise până în prezent. Acest fapt arată inconstanța și ineficiența sistemului legislativ și administrativ
Urmărește-ne pe Google News
3 răspunsuri
Acesta este rezultatul programelor de guvernare ale partidelor politice, care acum se victimizeaza. Animalizarea institutiilor statului in frunte cu parlamentul reprezinta singura reusita reprezentativa a clasei politice postdecembriste.
1.La „plenara” FDSN din 27-28 iunie 1992, s-a stabilit prin Platforma – Program (pag. 20) – acel NU! fatidic contra terapiei de soc a privatizarii, terapie prin care P.M. Balcerowicz a creat Polonia de azi.Proiectul economic postcomunist respectiv, a condamnat Romania prin acel NU! contra terapiei de soc, la esec national pe termen nelimitat si tara la dezintegrare umana.
Privatizarile au fost blocate, intreprinderile au devenit ale nimanui, numai bune de devalizat si capusat, de catre clientela politica.Industria grea si constructoare de masini era viabila prin privatizare-cooperare investitionala straina in proportie de pina la 30 la suta, iar industria usoara pina la 60 la suta.
2.Privatizarle au inceput de abia dupa ce intreprinderile industriale de stat au devenit gaurile negre financiare ale tarii, cind nu mai reprezentau o valoare comerciala, demna de a fi achizitionata de investitori majori.
In acelasi timp, pe linga devalizare si datorii, intreprinderile au scapat anii favorabili 1990-2000, dupa care diferenta tehnologica si uzura fizica a facut intreprinderile lipsite de interes pentru privatizare.
3.Clasa politica romaneasca a administrat un jaf economic si financiar de proportii nationale, in urma caruia Romania a ramas fara ECONOMIE SI INDUSTRIE NATIONALA!De aceea, intrebarea unica asupra viitorului Romaiei, este de catre cine si cind se va asuma un „proiect de reconstructie industriala” a tarii?
4.Este o intrebare pe care nu si-o pune din pacate, nici Presedintele Johanis si nici noul guven tehnocrat Ciolos…
Ar mai fi e adăugat- rolul nefast al sindicatelor, mai ales DUPĂ CE S-AU ȘCOLIT în străinătate.
Cel mai mare „performanță” sindicală se pare că aparține AGROSTAR – Uzina Semănătoarea și, mai ales, destrămarea fostelor IAS cu fărâmițarea propietăți pe o medie de 2 Ha/propietar!
Cel mai mare „succes financiar” l-au obținut cei din BNS, prin Fedreația Sindicatelor din Poșta Română. Și-au făcut partid (creștin democrat, normal!), s-au aliat cu România Mare pentru alegeri, apoi „s-au dat cu puterea” (afirma chiar Costel Ovidenie) și au căpătat conducerea Poștei, dar nu numai Directorul General ci și Ministrul adj. de resort, din Ministerul Comunicațiilor. Frumusețea este că n-au devalizat numai Poșta ca persoană juridică, ci au păgubit și TOȚI salariații – 130 lei de persoană X 35.000 salariați. (Da, dar au salvat Cosmote – Romtelecom și chiar EUROMBANK, adică Banca Dacia Felix!)