Cunoscută la noi drept Ziua Copilului, data de 1 iunie este, pe plan internaţional, Ziua Părinţilor, ceea ce explică în fapt şi de ce i s-a acordat statutul de zi liberă. Potrivit datelor Eurostat, anul trecut, în Uniunea Europeană au fost consemnată existenţa a circa 220 de milioane de gospodării, dintre care mai puţin de 30% (65,6 milioane) aveau în întreţinere măcar un copil dependent.
Sintagma ”copil dependent” desemnează orice persoană cu vârsta sub 15 ani sau persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani care era social şi economic dependentă de un alt membru al familiei (părinte sau adult).
În rândul statelor UE, proporţia cea mai ridicată a familiilor cu copii se regăseşte în Irlanda (41%), urmată de Cipru şi Polonia (ambele cu 38%) şi de tripleta Malta – Portugalia – Slovacia ( toate cu 36%). La polul opus, proporţia cea mai redusă a familiilor cu copii se regăseşte în Germania şi Finlanda (cu câte 22%), urmate de Suedia (25%), Austria (26%) şi Grecia (27%0.
În marea majoritate a stetelor membre UE, familiile constau în gospodării cu un singur copil, excepţiile fiind Olanda, Suedia, Irlanda şi Danemarca, unde ponderea celor cu doi copii sau mai mult este mai ridicată. Se poate observa o diferenţiere maximă a numărului de copii pe familie în Finlanda şi Suedia, precum şi una minima în Portugalia, situate pe ultimul loc în rândul ţărilor în care familiile au trei copii sau mai mult.
Asta deoarece cea mai mare pondere a familiilor cu trei copii sau mai mult apare în Irlanda ( 27%), urmată la mare distanţă de Finlanda (20%), Belgia (19%), Franţa, Olanda şi Marea Britanie. Cea mai mica pondere a acestui tip de familii se află în Bulgaria (5%), Portugalia (6%), Spania şi Italia (8%), Cehia şi Lituania (9%).
Pe ansamblul UE, 47% dintre gospodăriile cu copii aveau în component un singur copil, 40% doi copii şi doar 13% trei copii sau mai mult. Ceea ce arată foarte clar tendinţa de scădere a populaţiei din resurse demografice proprii (rata necesară pentru păstrarea numărului populaţiei este de 2,1 copii per familie) – vezi infograficul.
Proporţia cea mai ridicată a familiilor cu copii ce au un singur părinte se regăseşte în Danemarca (30%), urmată de Lituania (28%), Suedia (25%), Marea Britanie (21%), Franţa şi Letonia (20%). România apare pe locul doi la polul opus (în fine, avem şi noi o poziţie favorabilă), cu doar 7%, după Croaţia (5%), dar înaintea Greciei şi Slovaciei (câte 8%). Adică mai puţin de jumătate faţă de media UE (situate la 15%).
Ceea ce ne-ar poziţiona aparent şi în termeni relativi la practica europeană drept părinţi responsabili, dacă nu am fi căutat şi alte disponibile.
Întrucât în Anuarul Statistic al României pe anul 2016 nu am găsit acest tip de date referitoare la familiile cu copii în cele 80 de pagini şi 46 de tabele pe categorii de cercetări alocate populaţiei, am apelat la baza de date a Eurostat, pentru a vedea care e situaţia familiilor cu copii în România faţă de media UE.
Am descoperit, astfel, fără a mai prezenta in extenso datele pentru toate ţările UE că, între 2006 şi 2015, România a înregistrat cea mai mare scădere a ponderii cuplurilor cu copii dintre toate statele UE. Mai sugestiv, dacă la multe capitole nu ne-am aliniat rapid la bunele practici europene, am realizat cu maxima celeritate convergenţa reală exact acolo unde nu prea era cazul.
De ce s-a întâmplat acest lucru, care sunt evoluţiile constate oficial şi ce măsuri au foat luate pentru a stimula creşterea numărului de familii formate din adulţi care lucrează, cu copii bine îngrijiţi, care să devină membri productivi ai societăţii, rămâne să ne lămurească vreun partid politic încă neapărut şi orientat spre viitor, nu spre beneficii prezente obţinute din trecutul ţării.
