Chestiunea

Cercetarea: dacă mediul privat nu o finanțează, nici statul nu o stimulează. Câteva comparații cu suratele de suferință din Est

România s-a plasat anul trecut pe penultima poziţie între statele membre UE ca pondere în PIB a cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare. Cu doar 0,48%, ţara noastră… Mai mult

11.02.2018

La obiect

Decembrie 2017 – salariul net a trecut pragul de 1.100 de euro la preţurile locale, dar ritmul de creştere a scăzut la cel mai mic nivel din ultimii ani

Câștigul salarial mediu brut anunțat de INS pentru luna decembrie 2017 a fost de 3.662 lei, cu 6,8% mai mare faţă de luna precedentă iar… Mai mult

11.02.2018

Chestiunea

Monitorul Coeziunii UE 2018: Ce trebuie să înțeleagă printre rânduri România

Think-tank-ul berlinez European Council of Foreign Relations (ECFR) a publicat ediția 2018 a Monitorului Coeziunii UE – o analiză a coeziunii celor 28 de membri… Mai mult

08.02.2018

La obiect

Câteva calcule: modificările salariale pe 2018. Realitate, impresii, realitate

Mutarea (până la urmă și aceea incompletă ) contribuţiilor de la angajator la angajat, modificarea cotelor de taxare a muncii şi reducerea impozitului pe venit… Mai mult

08.02.2018

Valentin Lazea: Câteva erori ale elitei românești

de Valentin Lazea 12.6.2013

Gândurile de mai jos mi-au fost inspirate de lectura eseului ”Încotro se îndreaptă capitalismul românesc”, ai cărui autori, Daniel Dăianu și Bogdan Murgescu, au avut amabilitatea de a mă invita să îl discut în cadrul unei mese rotunde organizate de Fundația Friedrich Ebert.

Dintre cele opt reforme redomandate de autori încă din preambul, m-am oprit cu analiza la următoarele două:

-, funcționarea instituțiilor și a impozitării ar trebui să transmită un mesaj de echitate către cetățeni;

-, România trebuie să își regândească modelul de creștere.

Cu privire la prima recomandare, cred că se poate face constatarea că elitele românești nu au dat prea multă importanță, de-a lungul istoriei, soartei categoriilor mai defavorizate, considerând probabil (în mod eronat) că dezvoltarea economică poate avea loc chiar și în condițiile în care o mare parte a populației este exclusă.

De altfel, autorii eseului constată că, în perioada interbelică, ”inegalitatea mare dintre venituri, respectiv sărăcia țăranilor, făceau ca piața internă să fie prea limitată pentru a permite o dezvoltare decisivă a producției industriale”. Este aceasta o constatare care sună destul de familiar și în zilele noastre.

Dar cel mai bine a surprins fenomenul Lucian Boia care, într-o carte recentă, citează dintr-un jurnalist american prezent în România în perioada interbelică. Acesta, fiind oripilat de coexistența la doi pași a luxului cu penuria, facea remarca că dintre toate țările vizitate de el România merita cel mai mult o revoluție bolșevică.

Dezinteresul, nepăsarea elitelor față de soarta celor săraci poate fi exemplificată în fel și chip pentru perioada post-1989.

a- Decizia de la începutul anilor 90 de a nu mai avea repartiții în mediul rural după terminarea facultății pentru profesori și medici. Așa cum era de anticipat, această decizie a dus, după două decenii, la absența din multe localități rurale a unor servicii minime de educație și sănătate, făcând din egalitatea de șanse o noțiune lipsită de conținut.

Desigur, se pot gândi și soluții alternative (de genul alocării unei cote-parte a locurilor de studiu la facultățile de stat cu profil medical și didactic pentru liceeni provenind din mediul rural, sub angajamentul acestora de a profesa în localitatea de baștină), numai că pentru aceasta e necesară o reala voință politică.

b- Proliferarea de la sfârșitul anilor 90 a sistemelor de pensii ocupationale, prin care categoriile de regulă mai bine plătite (juriști, militari etc) își vărsau contribuțiile de pensii la fonduri speciale, evitând ”cazanul comun” și crescând, astfel, nesustenabilitatea sistemului de pensii.

c- Trecerea de la mijlocul anilor 2000 la cota unică de impozitare. Aceasta a avut, indiscutabil, efecte pozitive la nivel microeconomic (scăzând presiunea fiscală), dar a avut efecte perverse la nivel macroeconomic, fiind o măsură pro-ciclică și alimentând un consum nesustenabil, pe datorie.

De asemenea, la nivel social, această măsură care i-a făcut pe cei relativ bogați să câștige foarte mult, iar pe cei relativ săraci să câștige foarte puțin, a adâncit discrepanțele de venituri și a șubrezit solidaritatea socială. Coeficientul Gini, care arată inegalitatea dintr-o țară, a crescut în România la 30,6 % în 2009, peste media UE, așa cum arată autorii studiului.

d- Faptul că majoritatea celor înstăriți circulă cu automobilul a făcut ca aproximativ 95% din investițiile în infrastructura de transport să fie alocate autostrăzilor, în timp ce calea ferată (pe care circulă cei cu mai puțină dare de mână) a fost permanent subfinanțată.

Aceste exemple, și altele asemănătoare, arată că elitele românești nu au avut niciodată ca obiectiv reducerea decalajelor din societate, fiind prea puțin interesate de soarte celor mai defavorizați.

Pentru a fi corecți, trebuie să spunem că nici aceștia din urmă nu au pierdut nici o ocazie de a extrage rente de la stat.

Răspunsul administrațiilor a constat într-o serie de politici populiste, destinate să dea iluzia interesului pentru defavorizați.

În realitate, respectivele politici nu numai că nu au contribuit cu nimic la reducerea decalajelor sau la creșterea sentimentului de fairness, ci au reprezentat o imensă risipă de resurse. Câteva exemple în acest sens:

a) menținerea la niveluri artificial scăzute a prețului utilităților (gaze, energie electrică), deși o bună parte a populației și-ar putea permite să plătească un preț de piață, iar pentru cei nevoiași (și numai pentru aceștia) ar trebui acordate subvenții.

Actuala subvenție prin preț pentru întreaga populație (bogați și săraci) este suboptimală și îi ține departe pe cei care doresc să investească în domeniu.

b) acordarea alocațiilor pentru copii tuturor familiilor, bogate și sărace, în loc de o țintire a acestora numai către cei nevoiași.

c) acordarea a 12 călătorii gratuite pe CFR tuturor pensionarilor (circa 5 milioane), indiferent dacă aceștia își permit să achite costul călătoriei.

Recapitulând, avem o situație în care: elitelor nu le pasă de soarta conaționalilor mai nevoiași; aceștia din urmă se angajează, la rândul lor, ori de câte ori au ocazia, în activități de căutare de rentă, iar politicile publice rezultate sunt populiste, risipitoare de resurse și nu fac nimic pentru diminuarea decalajelor sociale.

***

Cu privire la cea de-a doua recomandare, conform căreia România ar trebui să-și regândească modelul de creștere, părerea mea este că acest lucru se întâmplă deja.

Evoluția favorabilă a exporturilor din primele luni ale anului arată că ne situăm într-un cu totul alt model față de creșterea bazată pe consum din 2004-2008.

Important acum este să nu stricăm, prin măsuri insuficient gândite, această nouă paradigmă de creștere.

De exemplu: este îngrijorător cu câtă nonșalanță vorbesc politicienii despre alternativa reducerii CAS versus cea a reducerii TVA, ca și când cele două opțiuni ar fi echivalente.

Or, în timp ce reducerea TVA ar încuraja creșterea consumului (și o revenire, pe această cale, la un model bazat pe consum), reducerea CAS ar încuraja munca și ar crea competitivitatea exporturilor românești.

O altă discuție importantă este cea legată de ritmul creșterii economice. Mulți comentatori pun sub semnul derizoriului actuala creștere economică, de circa 2%, uitând că UE are în medie o creștere de zero la sută.

Cu alte cuvinte, are loc o convergență (fie ea și înceată) a României cu media UE. Mai mult, în 2012, dacă eliminăm influența negativă a anului agricol slab, am fi avut o creștere economică de 2,1%. Aceste cifre arată că, și în cazul în care UE nu crește deloc, România are posibilitatea să crească constant în ritmuri de circa 2% anual, micșorând treptat decalajul față de media UE.

De altfel, dacă am extrapola acest diferențial de creștere de 2% pe an, am vedea că, de la circa 48% în prezent, România ar putea ajunge la circa 60% din media europeană în decurs de 10 ani, și la circa 75% din media europeană în decurs de 20-25 de ani.

Nu este puțin lucru dacă, pornind de la 32% din media europeană în 1989 s-ar ajunge, în doua generații, la 75%.

Din păcate, cei implicați nu văd lucrurile astfel. Lor li se pare că această convergență este prea înceată, că ritmurile ar trebui accelerate, neținând seama de experiența nefastă a perioadei de boom economic.

Poate că de vină este și incapacitatea societății românești de a se implica în proiecte pe termen lung, aici totul stând sub semnul imediatului și a improvizației.

În concluzie, o altă eroare a elitei românești o constituie credința că decalaje istorice acumulate în secole pot fi eliminate în doar câțiva ani.

De altfel, autorii remarcă această eroare atunci când afirmă: ”Ne dăm seama că schimbările în bine, adică înspre modernizare, nu pot fi rapide și vor solicita aforturi intense pentru încă cel puțin 1-2 decenii sau mai mult”.

***

Valentin Lazea este economistul-șef al Băncii Naționale a României.
Opiniile prezentate în acest text sunt personale și nu implică poziția BNR.

*

(Descarcă AICI eseul scris de Daniel Dăianu și Bogdan Murgescu)

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 12.6.2013

7 comentarii

  1. CALIMAN EUGEN-analist de provincie
    13.6.2013, 4:04 pm

    Adevarata eroare a elitei intelectuale rominesti, o constituie lipsa privatizarii si a unor proiecte de dezvoltare-modernizare economica in 1990, iar acum(dupa dezintegrarea economica si industriala),a unor proiecte de “reconstructie economica si industriala”.
    Dupa pierderea atributelor de dezvoltare economica nationala ca membrii ai UE(sistem vamal si tarifar de protectie industriala/comerciala,a
    celor monetare si valutare,etc.),elita intelectuala n-a inlocuit aceste instrumente de “crestere economica”,cu altele de categoria “competitivitatii economice” inalte,caracteristice epocii globalizarii.
    Modelul de “crestere” actual este inexistent, inertial, cita vreme sintem la discretia firmelor straine, care vin ,stau ori se re-loca in alte zone, functie de beneficiile potentiale, oferite in diverse tari.
    Fara un program de reindustrializare, sintem la “voia” vremii sub raport economic si la “mila” UE, sub raport social.
    Se pare, ca odata cu suferintele UE, alternativa reindustrializarii devine una fortuita – ca plan B in caz de …

    • octavescu
      14.6.2013, 5:47 pm

      ‘elite’ ori ‘elitisti’? cum recunoastem noi cine/care face parte din ‘elita intelectuala postdecembrista’?

      a)pe baza titlurilor academice de uz ‘Personal CV’? da’ stim cum se umple foaia…
      b)pe baza vreunor realizari,rezultate efective,’implementari’ de succes? cred ca nu avem noi ochi sa le vedem, nici urechi sa le auzim… avem cel mult nas sa le mirosim;
      c)descoperind macar file daca nu opere uitate si nebagate in seama de ingrata contemporanietate? unde ori sta pitite?
      d)pe baza Carnetului de Membru al Elitei Romane Eliberate din Lanturi cu ocazia sf.Revolutiuni, obtinut prin declaratie pe propria raspundere cum ca pricinasul este elita/elitist/a si participare adecvata la actiunile de grup (politic,de interese,s.a.)?

      parca da, punctul d) se aplica : intre cei in cauza.

  2. elena
    15.6.2013, 8:59 am

    desi elitele romanesti si- au platit cu varf si indesat autismul fata de popor si nevoile lui in inchisorile comuniste,nu au invatat nimic. Desigur goana dupa bani de la stat nu e onorabila dar nu se poate altfel-nu exista alta varianta.Si logica e urmatoarea: daca pentru unii sunt bani de pensii de 10000 lei atunci sa fie si pentru mine 350 lei.Eu cred ca pensiile de serviciu, tichetele de calatorie,majorari de pensii pentru anumite meserii sunt privilegii si nu ar trebui sa existe.

  3. petre
    17.6.2013, 10:37 am

    Sunt de acord cu observatiile domnului Lazea, de altfel un bun economist,masurile populiste au avut si au efecte economice perverse, nu sunt de acord cu efectele negative ale cotei unice, era menita sa sprijine crearea unei clase de mijloc, care practic a fost distrusa de masurile de austeritate, trebuia insotita de masuri dure impotriva evaziunii si fraudei, care nu s-au luat, dimpotriva s-au creat retele si structuri evazionsite cu protectie politica, in ce priveste modelul de dezvoltare nu am avut vreunul nici axat pe consum(demand side) nici pe productie(supply side), ne-am dezindustrializat masiv si am pierdut o mare parte din forta de munca productiva, emigrata, rezultatul este o crestere firava a PIB si a veniturilor(ele au scazut puternic in ultimii ani), de acord ca aceasta convergenta a economiei reale nu se poate realiza decat in 50-60 de ani(vezi dificultatile zonei euro din acest motiv)

  4. Ion Ciceală
    16.7.2013, 9:12 am

    Vă propun un subiect discutat până la saturaţie, dar din perspective inadecvate şi interesate: FONDUL UNIC DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE.
    Argumentul esenţial al provocării: Complicitatea dintre FMI şi guvern (termen generic, lipsit de culoare politică) pentru utilizarea FNUASS (alături de alte fonduri) ca element de echilibrare a “bugetului consolidat”, echilibru care permite acestei bănci (la urma urmei, FMI este o bancă…) să-şi îndeplinească menirea: SĂ ÎMPRUMUTE BANI CU DOBÂNDĂ celui mai harnic plătitor de dobânzi – statul. Doreşte (şi are cineva spinarea suficient de tare) să comenteze pe această temă?

  5. Cristian
    14.2.2017, 6:23 am

    Excelente articole domnule Lazea.
    Toate aceste solutii de bun simt nu vor fi puse in aplicare de o clasa politica orientata spre obiective pe teremen scurt, respectiv castigarea urmatoarelor alegeri.
    Singura solutie reala este adancirea integrarii in UE, iar presiunea institutiilor comunitare va aduce in timp si necesarele reforme structurale.
    Nu sunt germanofil dar Europa, daca vrea sa devina prospera si stabila ar trebui sa se alinieze in spatele Germaniei si , pentru linistea gintei latine, si a Frantei si sa construiasca o uniune adevarata si nu o asociere cum este acum.

  6. Cristian
    14.2.2017, 6:33 am

    Europa numai Unita va rezista. United We Stand sau daca vreti, mai pe romaneste, Unirea face putere.

Lăsați un comentariu


Stiri

Andrew McDowell, vicepreședinte BEI: Comarnic – Brașov s-ar putea să nu fie chiar primul proiect cu care să începi un PPP

Razvan Diaconu

Banca Europeană de Investiţii (BEI) este pregătită să sprijine proiectul autostrăzii Comarnic – Braşov, dar nu crede că proiectul este protrivit pentru metoda parteneriatului public… Mai mult

Stiri

Niciun sechestru valorificat de Direcția Mari Contribuabili din ANAF în 2016

Vladimir Ionescu

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC) din cadrul ANAF nu a realizat analiză de risc în zone sensibile, precum agenții economici autorizați pentru… Mai mult

Stiri

Dosarul Mineridadei din 1990 a ajuns în camera preliminară

Vladimir Ionescu

După 28 de ani, Dosarul Mineriadei din 1990, în care  are marți primul termen în camera preliminară, etapă a procesului penal situată între urmărirea penală… Mai mult

Stiri

Curtea de Conturi constată nereguli în contabilitatea ANAF

Vladimir Ionescu

ANAF nu și-a îndeplinit în 2016 obligația de a întocmi și prezenta situațiile financiare pentru activitatea proprie pe baza inventarierii generale a elementelor de natura… Mai mult

Stiri

Germania / SPD a demarat votul intern privind participarea la guvernare. Răspunsul pentru Angela Merkel vine pe 3 martie

Iulian Soare

Partidul Social Democrat din Germania a început marți să trimită membrilor săi buletinele de vot pentru consultarea legată de oportunitatea formării unei noi coaliții de… Mai mult

Europa

Germania: Partidul extremist AfD îi depășește în sondaje pentru prima oară pe social-democrați și devine al doilea partid din țară

Iulian Soare

Un sondaj publicat luni de cotidianul Bild arată că formațiunea extremistă Alternativa pentru Germania (AfD), islamofobă și anti-UE, se află pe locul doi în preferințele… Mai mult

Stiri

Verdictul final în dosarul în care Mircea și Vlad Cosma – pe 5 martie. În primă instanță au fost condamnați la 8, respectiv 5 ani închisoare

Vladimir Ionescu

Completul de cinci judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a amânat pentru 5 martie verdictul din dosarul în care Mircea Cosma,… Mai mult